Este mai tarziu decat crezi...

Este mai tarziu decat crezi... Mareste imaginea.

Acum ceva vreme, in cadrul unui pelerinaj pe la manastiri, am intalnit icoana unui sfant roman, daca nu ma insel, pe care am citit un cuvant unic. Sfantul tinea in mana un sul de hartie, pe care erau scrise cuvintele: "Este mai tarziu decat crezi..." Cuvintele sfantului au fost atat de zguduitoare inimii mele, incat nici pana astazi nu le-am uitat. Din pacate insa, acestea imi vin in minte numai din cand in cand, iar nu neincetat.

Sfintii Parinti rostesc, in unanimitate: "Pururi de vei vedea moartea in fata ta, nu vei mai gresi." Asa am inteles si eu cuvintele sfantului din icoana, ca pe un semnal de alarma, tras pentru trezirea omului din lene si nepasare, din impietrire si amanare. Gata oricand pentru plecarea din aceasta lume, omul va cadea cu mult mai greu in ispitele celui viclean.

Cuvantul atat de cunoscut - "Mai bine mai tarziu, decat niciodata." - nu este unul pe care sa ne putem baza, in cele ce priveste viata duhovniceasca. Daca pe acest gand nu ne putem baza nici macar in cele lumesti, in afaceri si alte munci, cu atat mai mult nu o putem face in cele ce priveste viata cea vesnica.

A spune "mai bine mai tarziu, decat niciodata" inseamna a amana pentru mai tarziu infaptuirea gandului celui bun primit in prezent, fie direct de la Dumnezeu, fie prin vreun om de aproape. Amanarea este insa totuna cu lipsa desavarsita a faptei celei bune si cu ispitirea lui Dumnezeu, caci prin amanarea lucrului celui bun se profita de bunatatea lui Dumnezeu, crezand ca nu ni se va ingadui sa murim inainte de vreme.

A hrani nadejdea ca vom trai ani indelungati si in putere, ba inca si ca vom lucra toate cele bune, dar mai tarziu, este o nadejde neintemeiata, caci vedem cum oameni de peste tot mor in floarea varstei, ori chiar din copilarie, fie de boala, fie in accidente.

In fiecare seara, rostind si noi rugaciunea Sfantului Ioan Damaschin, spunem: "Stapane, Iubitorule de oameni, au doara nu-mi va fi mie acest pat groapa? Sau inca vei mai lumina cu ziua ticalosul meu suflet? Iata groapa imi zace inainte si iata moartea imi sta inainte."

Oare cati dintre crestini constientizeaza faptul ca in fiecare noaptea, suflelul le poate fi luat din trup?! Cunoastem inca si pilda cu bogatul cel lacom, caruia i s-a zis: "Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?" (Luca 12, 20) Sa luam deci aminte la indelunga bunatatea lui Dumnezeu, insa fara a profita de ea.

Tinand cont ca nici un om nu stie ceasul in care sufletul sau se va desparti de trup, se cade ca omul sa fie gata oricand spre a se infatisa inaintea Dreptului Judecator, avand haina vietii curata si impobodita cu fapte bune, iar candela sufletului aprinsa.

"Astazi" este vremea de a incepe o viata duhovniceasca si a lucra virtutile, iar nu "mai incolo", ori "maine".

Drept aceea, decat sa spunem "mai bine mai tarziu, decat niciodata", mai bine spunem:

"Mai bine mai devreme, decat prea tarziu."

Teodor Danalache

10 Noiembrie 2010

Vizualizari: 11557

Voteaza:

Este mai tarziu decat crezi... 5.00 / 5 din 6 voturi. 5 review utilizatori.

Comentarii (5)

  • Constanta SzlavicsPostat la 2013-05-27 15:15

    Am trait multi ani, fara sa-i daruiesc macar un multumesc lui Dumnezeu. Din pacate, toate durerile din viata, noi ni le-aducem prin felul cum traim. Dumnezeu, in bunatatea Lui, ne lasa libertatea sa facem ce dorim, asteptand langa noi, intristat ca patimile ne orbesc si nu-L putem vedea, dar cand dam de greu, avem tupeul sa-l invinuim, chiar daca pana atunci l-am ignorat. Putini alesi in lume il vad pe Dumnezeu la bine. Tarziu am realizat, ca traind fara Dumnezeu am fost privata de fericire, de speranta. Fericirea limitata, doar de moment, se rezuma la cele strict materiale, si daca nu le-aveam, deveneam frustrata, invidioasa pe cei care le-aveau, pentru ca in viziunea mea, fericirea tinea strict de cele trecatoare. Cu mintea intunecata de trufie, nu l-am vazut multi ani pe Dumnezeu, crezand doar in puterea mea. Nu stiam ca fara EL, nu pot nimic. Dar toate acestea s-au terminat si la durerea sufletului masca trufiei mi-a cazut, abia atunci am constientizat ca nimic din ce conta nu mai avea valoare si cu inima sfasiata, m-am uitat in jur, dupa ajutor....dar m-am dezmeticit, realizand neputinta omeneasca. Bunul Dumnezeu m-a iubit asa cum eram, asteptandu-ma rabdator. Drumul pe care pornisem a fost lin, dar la capat…era prapastia. M-a lasat, asteptandu-ma la marginea haului, stiind ca o sa-L chem. Alunecand, cu spaima l-am strigat. Imediat m-a prins si n-am cazut. Am simtit puterea si imbratisarea Lui, de-acum, nu mai am teama. Poate ca suna cinic, dar durerile sufletului ne-ajuta pe multi dintre noi, sa coboram de pe piedestalul in care mandria, trufia, ne-a urcat, realizand ca nu suntem stapani decat pe clipa. Ma uit in jur acum...IL vad pe Dumnezeu in tot si-n toate si-L rog, ca minunile pe care mi le-a daruit, imediat ce l-am chemat, sa nu le uit vreodata, iar drumul nostru sa duca doar la EL, si-i multumesc. Ii multumesc ca existati, ii multumesc ca e cu mine si langa cei ce ii iubesc. Ii multumesc ca imi daruieste fericirea fara margini, pe care niciodata nu am avut-o pana sa-L cunosc. Doamne ajuta si iertati-ma! Cu mult drag, Constanta

  • Lazarescu GabrielaPostat la 2012-07-17 07:00

    De cand am nascut ma gandesc frecvent la moarte. Cred ca este ceva normal, nu stiu... Oricum imi este frica! Prin nastere am inteles adevaratul sens al vietii. Si inainte mergeam ocazional la Biserica, ma rugam, dar nu la fel...Cand imi privesc copilul, sotul, natura imi este frica sa nu mor pentru ca nu voi mai vedea nimic din aceste minuni...si le iubesc atat de mult... Poate voi vedea minuni mai mari, dar eu pe acestea doresc sa le vad la nesfarsit...

  • TRAIAN IOACHIM NICULAPostat la 2012-07-17 02:53

    DOAMNE DUMNEZEUL MEU!!! AJUTA-MI CA ATUNCI CAND TU MA INDRUMI SA POT INDEPLINI CEEA CE MA LUMINEZI CA TREBUIE SA FAC. NU MAI TARZIU !!! AMIN !!!.

  • Chistol GicuPostat la 2012-07-17 01:06

    dupa cate stiam eu asa din (in)cultura mea generala "este mai tarziu de cat crezi" este scris in icoana pr. Serafim Rose. daca a aparut icoana lui prin manastirile romanesti e un lucru imbucurator, chiar daca el nici nu a fost inca canonizat de catre biserica rusa. Doamne ajuta!

  • CORINA GEORGIUPostat la 2012-02-17 11:16

    Cata dreptate aveti.....foarte frumos articol! Sunt de parere ca, trebuie sa ni se-ntample ceva, sa ne "loveasca" o minune ca sa ne dam seama ca in orice moment putem pleca din aceasta lume si, depinde numai de noi cum ne infatisam inaintea Domnului, cu ce fapte! Spun asta, din proprie experienta: a trebuit sa treaca la cele vesnice tatal meu, ca sa inteleg adevaratul sens al vietii, sa-mi doresc -cu adevarat- sa-l intalnesc si sa traiesc cu si prin D-zeu! Eu...regret ca am pierdut atata timp, ca abia cand a "plecat" tatal meu, mi-am dorit sa-l cunosc pe D-zeu! Viata mea s-a schimbat, in putine cuvinte....incerc sa am mult mai multa grija de sufletul meu. Am inteles ca AICI, sunt oarecum, intr-un "somn" adanc, viata vesnica e <<dincolo>> si, depinde doar de mine unde vreau sa-mi petrec vesnicia, ptr. ca D-zeu - din iubire, NU MA CONSTRANGE cu nimic! D-zeu sa ne lumineze pe toti si mila-voia Lui sa fie cu noi! Amin!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE