Iubirea vrajmasilor

Iubirea vrajmasilor Mareste imaginea.

Omul a ajuns sa iubeasca cu masura, pe cine crede de cuviinta. Dar Scriptura nu cere sa iubim pe cine vrem, ci sa-i iubim si pe vrajmasi: "Sa iubiti chiar pe vrajmasii vostri, sa binecuvantati pe cei ce va blesteama, sa faceti bine celor ce va urasc, si sa va rugati pentru cei ce va nedreptatesc si va prigonesc" (Matei 5, 44). Sunt cuvintele lui Hristos. Asadar, omul este pus in situatia fie de a implini ceea ce ii cere Hristos, si asa este crestin, fie de a nu le implini, ramanand lipsit de unirea cu El. Hristos nu cere sa-I admiram teoretic invatatura. Nu vrea sa fim uimiti de cuvintele Sale. Doreste sa le implinim. Iar ca sa nu credem ca ne cere ceva ce El nu face, spune: "Caci El porunceste soarelui Sau sa rasara si peste cei rai, si peste cei buni, si da ploaie si peste cei drepti si peste cei nedrepti".

Iar omul cand aude ca i se cere sa-si iubeasca vrajmasii, i se pare ca are parte de un Dumnezeu nedrept. Spune ca nu poate. Uita ca pentru un crestin adevarat nu exista „nu pot”. In Hristos, toate sunt cu putina. Dar asta cere unire cu El, impartasire de iubirea dumnezeiasca. Numai cel unit cu Hristos, ramane constant in iubire. In acest om, fapta rea facuta de un semen dispare, in vreme ce in cel despartit de Hristos se pastreaza foarte bine tinerea de minte a raului facut. In omul care nu cunoaste iubirea lui Hristos, rautatea altora memorata, devine rautatea lui.

Lumea nu se poate schimba in bine fara iubirea vrajmasilor. Daca il urasti si tu pe cel ce te uraste, ura creste, insa, daca tu ii vei raspunde cu iubire celui ce uraste, acesta are toate sansele sa nu te urasca mai mult sau se poate intampla ca acesta sa-si schimbe sentimentele.

Uneori ne spunem ca Dumnezeu nu are ochi pentru noi. Ca sunt semeni care nu au parte de atata ura din partea altora precum avem noi. Dar nu este important numarul celor ce vin cu rautatea asupra noastra, ci raspunsul nostru. Si e de ajuns sa raspundem cu rautate unui singur om, ca sa ne dam seama ca avem un suflet bolnav, caci numai cel bolnav raspunde rautatii cu rautate. Sfintii Parinti ne spun ca trebuie sa vedem in cel ce ne face rau, un doctor trimis de Dumnezeu, in sensul ca el ne ajuta sa ne vedem boala (caci daca el ne uraste si noi il uram - suntem bolnavi). Acesti Parinti merg mai departe si ne graiesc ca trebuie sa le multumim acestora, pentru ca datorita lor ne cunoastem boala, ca trebuie sa ne rugam pentru ei si sa primim cele ce vin de la ei ca pe niste leacuri trimise de Dumnezeu. Invatatura Sfintilor Parinti nu trebuie sa intre in conflict cu felul nostru de a gandi desavarsirea. Ceea ce trebuie sa retinem din invatatura lor e ca ura nu poate fi biruita cu ura, ci doar cu iubire.

La iubirea curata nu putem ajunge fara rugaciune. In rugaciunea pentru vrajmasii care ne urasc si ne asupresc, nu cerem ca acestia sa fie omorati, cerem sa le schimbe felul de a gandi si faptui: "...si toata vrajba si ura, in iubire de frati, in pace si dragoste desavarsita sa se prefaca”.

De multe ori am fost pusi sa-L aratam cu degetul pe Dumnezeu, pierzand din vedere faptul ca nu avem degete pentru cate prezente are Dumnezeu. Dumnezeu, dupa Intruparea Fiului, nu Se mai descopera din afara, ci dinlauntrul nostru. Asa ca cea mai usora modalitatea de a-i descoperi altuia ca Dumnezeu exista, este de a face dintr-un dusman un prieten. Incercati! Nu este usor, dar e minunat.

Adrian Cocosila
 

01 Octombrie 2010

Vizualizari: 10252

Voteaza:

Iubirea vrajmasilor 5.00 / 5 din 3 voturi. 5 review utilizatori.

Comentarii (5)

  • MariaMagdalena ComanPostat la 2010-11-13 11:37

    permiteti-mi sa subliniez si ingros...."Nu este usor, dar e minunat. "... :)

  • Rodica MurariuPostat la 2010-10-02 13:36

    "Asa ca cea mai usora modalitate de a-i descoperi altuia ca Dumnezeu exista, este de a face dintr-un dusman un prieten. Incercati! Nu este usor, dar e minunat."-acaste cuvinte minunate imi amintesc de indemnul Parintelui Cleopa, al Parintelui Ioanichie Balan, care indemnau sa iertam din inima si mai mult, sa-l iubim pe cel ce ne dusmaneste. Este greu , dar nu imposibil. Intotdeauna trebuie sa ne gandim la motivul dusmaniei, daca nu avem si noi o parte de vina, daca am facut totul pentru ca acest sentiment nefast sa fie inlocuit treptat cu acceptarea si chiar iubirea semenului nostru- al fratelui nostru intru Domnul.Si vreau sa va marturisesc sincer ca aveti dreptate- este minunat- iubirea sa vina de la tine si daca iubirii tale nu i se raspunde cu iubire, ramai constant in ceea ce Dumnezeu ti-a ajutat - pentru ca singur cu certitudine nu vei fi reusit.

  • Tudor StefanPostat la 2010-10-02 07:22

    Raţiunea cât şi cunoaşterea binelui şi a răului combinate cu liberul arbitru ar trebui să ne ajute ăn luarea unor decizii corecte. Adevărul şi dreptatea te ajută să mergi "tot înainte" dar, trebuie să acorzi prioritate iubirii, păcii, milosteniei, smereniei... Desigur că vorbim despre trăiri sufleteşti, că multe dintre deciziiile noastre le luăm conform unor trăiri afective şi tocmai de aceea Domnul Iisus Hristos ne cere să ne iubim duşmanii căci iubirea toate le iartă...

  • pop ionPostat la 2010-10-02 06:58

    RUGĂCIUNE PENTRU VRĂJMAŞI Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât priete-nii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, fa-ţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu. Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i bles-tem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri. Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi. Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi. Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun. Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic. Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi. Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier. Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn. Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău. Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei! Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devi-nă mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş eli-bera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoa-re! Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia. Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Sfintul Ierarh Nicolae Velimirovici,

  • Vasa NastaPostat la 2010-10-02 04:24

    Minunate sunt lucrurile mainilor Tale Doamne si nici un cuvant nu este de ajuns in Fata Ta ! Dupa 6o de ani,de viata, am reusit catusi de putin sa temperez dusmania si rautatea unor vecini care i-au dusmanit si pe parintii mei cat au fost in aceasta lume, numai cu ajutorul bunului Dumnezeu si al Maicutii Domnului ! Este adevarat ca, pentru ca ei, sa ajunga la aceasta stare de fapt, Dulcele Iisus le-a dat foarte multe incercari, motiv pentru care, ei nu sunt constienti de cele ce sufera si totusi continua sa cleveteasca si sa pizmuiasca. Eu, fiind crescuta in rugaciune si credinta in bunul Dumnezeu, nadajduiesc ca intr-o Sfanta Zi, daca va vrea Dulcele Iisus, ii voi simti ca sunt dezbracati de ura si pizma ! Asa sa-mi ajute Dragutul Dumnezeu ! Amin.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE