Prietenia cu cei de alta credinta

Prietenia cu cei de alta credinta Mareste imaginea.

"Mergand prin padure am zarit o salbaticiune.
Apropiindu-ma, am vazut ca e om.
Cand am ajuns langa el, am constatat ca este fratele meu."
(Proverb tibetan)


Nu sunt putini cei carora li se ofera posibilitatea in liceu, in perioada studiilor universitare sau la locul de munca, de a lega relatii de prietenie cu persoane de alta confesiune, de alta religie sau chiar atee. Poate acest aspect este mai evident mai ales in randul romanilor nascuti in credinta ortodoxa care traiesc in diaspora. Dar, in mod sigur, este valabil si pentru cei care traiesc intr-o tara majoritar ortodoxa. Se ridica insa o serie de intrebari. In ce masura Biserica ingaduie aceste prietenii? Poate fi numita aceasta relatie “prietenie", chiar daca nu impartasim acelasi adevar de credinta? Sa evitam sau nu, a aduce in discutie subiecte legate de credinta? Poate aceasta relatie constitui un pacat?

Inca de la inceput, trebuie sa evitam atitudinea ortodoxului mantuit prin definitie. Vorbim de acel complex al "poporului ales", tot atat de evident astazi in randul unora, ca si in cazul poporului evreu din vremea Mantuitorului. Afirmam Ortodoxia ca dreapta credinta, dar acest fapt, nu ne da dreptul de a privi de sus nici macar pe omul care il neaga pe Dumnezeu. Asta pentru ca unui ortodox i se cuvine postura de rugator si nu de judecator. Acesta stie ca dreapta credinta (ortodoxia) nu este de ajuns, daca nu vorbim si de o dreapta vietuire (ortopraxia) inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor.

Trebuie sa mai spunem ca sunt posibile trei mari situatii. Prima, in care celelalte persoane nu prezinta nici cel mai mic interes pentru Dumnezeu si religie, ba chiar iau in desert numele Sau. Singurele subiecte de discutii pot fi drogurile, sexul sau shopping-ul in cel mai fericit caz. Despre unii ca acestia psalmistul David ne spune: "Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul pierzatorilor n-a sezut!" (Ps. I) Este de la sine inteles ca in asemenea cazuri, trebuie sa pastram o rezerva fata de aceste persoane, cu care nu numai ca nu avem o credinta comuna, dar bine ar fi sa nu avem prea multe alte preocupari comune.

O alta situatie, presupune ca aceste persoane sa fie religioase, sa putem aborda discutii pe subiecte de spiritualitate, fara a ne simti lezati unul sau altul, si fara a incerca sa impunem unul celuilalt propria invatatura de credinta. Cu acestia este foarte posibil sa avem multe alte puncte comune pe care sa ne intemeiem o prietenie sincera.

Cea de-a treia situatie, dealtfel foarte posibila, presupune ca celelalte persoane sa ne fie pilduitoare. In fata exemplului de viata al celuilalt sa putem exclama  fara rezerve, precum odinioara Mantuitorul: "Nici in Israel nu am aflat atata credinta!" Acesta este contra-exemplul pe care il aflam in Sfintele Evanghelii, la fel de valabil pana in zilele noastre, si care ne face sa nu ne afirmam ortodocsi intr-un fel triumfalist, ci intr-o maniera invaluita in smerenie.

Dumnezeu in mod sigur nu S-a lasat nemarturisit neamurilor, chiar daca afirmam ca in Crestinism exista deplinatatea Revelatiei , iar ca Ortodoxia reprezinta pastratoarea cea mai fidela a ei.

Parintele Constantin Coman vorbeste despre aceasta atitudine pozitiva de deschidere si de imbratisare in adevar, fara a face vreun compromis fata de dreapta credinta, a celor de alte confesiuni si de alte religii, amintind de trei grade diferite de unitate. Exista o baza euharistica a unitatii ortodocsilor care defineste un grad foarte ridicat de unitate. Apoi, baza baptismala - a celor botezati in numele Sfintei Treimi - ca pe un alt nivel concret de unitate in adevar, pe care ortodocsii o impart cu alte confesiuni crestine. Cel de-al treilea grad se intemeiaza pe teologia creatiei.

Trebuie sa stim ca in Biserica, mai mare decat prietenia este taina fratelui. Fiecare om poarta in sine chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie sa-L slavim pe Dumnezeu in chipul fiecarui om. Sa vedem in el un frate al nostru in Hristos.

Pentru toate situatiile ipotetice, pe care le-am prezentat succint mai sus, calea spre inima celuilalt se intemeiaza pe iubirea fata de Dumnezeu si de semeni, nu pe ipocrizie. Unde nu intalnim credinta sau poate prea putina, sa ne rugam pentru ca ei sa se deschida relatiei de iubire cu Dumnezeu si catre Biserica Sa. Unde intalnim suficienta credinta, sa dam slava lui Dumnezeu. Iar unde intalnim o credinta pilduitoare, sa ne intarim noi insine in credinta pe temeiul acesteia.

Sa nu pierdem din vedere ca putem propovadui dreapta credinta prin virtuti, dar putem, in aceeasi masura, surpa credinta stramoseasca printr-o viata in pacat, prin exemplul negativ pe care il oferim celorlalti. Crestinii sunt lumina lumii. Poarta in ei acea lumina care nu poate fi pusa sub obroc, deoarece trebuie sa fie impartasita celorlalti. In acest, sens exemplul vietii mamei Sfantului Ioan Gura de Aur, Antusa, l-a facut pe Libaniu paganul sa exclame: “Vai, ce minunate femei se gasesc la crestini!" La randul nostru, atat cat putem, sa fim exemple altora prin viata, credinta, smerenie, dragoste.

Un lucru este cert, nu trebuie sa evitam persoanele non-ortodoxe. Daca o vom face, riscam sa devenim niste insingurati. Mantuitorul nu a venit pentru cei drepti, ci pentru pacatosi. Daca El i-ar fi evitat pe acestia, foarte probabil, femeia pacatoasa niciodata nu s-ar fi indreptat, orbul nu ar fi dobandit izbavire, Zaheu vamesul nu si-ar fi schimbat viata etc. In fond, fiecare dintre noi avem datoria de a raspandi vestea cea buna a Evangheliei lui Hristos, atat prin cuvant, cat mai ales prin fapte. Propria viata poate fi cea mai buna cale in acest sens, in mijlocul celor de alta credinta, dar si al celor “fara de Dumnezeu".

Mai stim ca marturisirea lui Hristos in viata aceasta nu este facultativa, ci o necesitate: “Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. (Mt. 10, 32)

Radu Alexandru

30 Iulie 2010

Vizualizari: 8857

Voteaza:

Prietenia cu cei de alta credinta 4.00 / 5 din 1 voturi. 8 review utilizatori.

Comentarii (8)

  • Ioana CozmaPostat la 2013-11-06 05:51

    "Trebuie sa mai spunem ca sunt posibile trei mari situatii. Prima, in care celelalte persoane nu prezinta nici cel mai mic interes pentru Dumnezeu si religie, ba chiar iau in desert numele Sau. Singurele subiecte de discutii pot fi drogurile, sexul sau shopping-ul in cel mai fericit caz." Nu mi se pare corect ce apare scris aici. Eu am suficienti prieteni care intra in aceasta categorie. Evident ca vorbim despre alte lucruri decat cele scrise de autor: carti, filme, politica, economie, muzica, teatru. Nu toti ateii sunt niste superficiali drogati, interesati numai de relatii sexuale, asa cum par a fi portretizati mai sus.

  • simon otnasPostat la 2011-05-23 08:17

    Narcisa , logodnica mea este din Germania, aceeasi poveste .Acum dupa un timp m-a intrbat ce trebuie sa faca sa fie si ea ortodoxa? Am zambit.Ma iubeste ...stiu ca pentru mine face asta si pentru ca simte nevoia de Dumnezeu! Tu trebuie sa-l iei cu tine ,cu dragostea ta ! Barbatul sau Femeia care nu au o apropiere de Biserica se pot simtii chiar gelosi pe aceasta"relatie" Daca credinta ta e tare el te va urma.Este un subiect foarte delicat ,el este barbat si are preocupari mai lumesti sa spunem si va spune mereu ca munceste si ca face tot ce poate sa aiba grija de tine si familie.Si are dreptate in felul lui ...tine de tine , tot.Eu cred ca incet va simtii nevoia sa te urmeze acolo ...poti sa-i explici cateodata ca alte femei prefera sa stea ore la cumparaturi sau la coafor sau sa barfeasca despre lucruri marunte si puerile. Te va urma...totul cu dragoste si vorba buna.Nu trebuie sa uitam ca suntem un tot atunci cand iubim si devenim UNUL intreg.Iti urez succes si multa lumina in drumul vostru.Pace!

  • simon otnasPostat la 2011-05-23 03:49

    Pace va doresc . In primul rand daca suntem sinceri cu noi , astazi tot mai multa lume e departe de Hristos sufleteste .Printre grijile zilnice omul numai are timp de grija lui Hristos. Suntem tot mai mult impovarati de a agonisii bunuri sau de a ne platii tributul zilnic .Am multi prieteni de alte religii si vorbim mult despre asta ...si ei sunt la fel de pierduti si nu se pot regasii in nimic .Cred ca lumina trebuie dusa in toate mediile , cu atat mai mult acolo unde este intuneric. E greu sa convingi pe cineva ca duminica dimineata sa mearga la biserica , dupa sambata in club.Rolul bisericii este si acela de a ne venii in ajutor , nu cu critici ci cu dragoste.Sunt atat de multi tineri pierduti care vor sa se regaseasca ..dar in ce ?! Eu personal cred ca Biserica trebuie sa se implice mai mult in Romania de astazi unde Domneste Haosul , care nu este altceva decat gheara Diavolului pe pamant! Avem nevoie de Duhovnici si de Biserica sa ne iasa in intampinare si sa aprinda Lumina sa o putem Urma ! Cu drag ...

  • yolanditza yolanditzaPostat la 2010-09-21 02:59

    este si concluzia mea, comentand cele scrise de Oana. Intradevar, a-l iubi pe aproapele inseamna de fapt, in conceptia mea de viata a-l iubi pe cel ce impartaseste un mod de viata asemanator celui insusit de mine. Putem sa ne informam despre viata si absolut tot ce s-a trait pana la existenta noastra, ca deja trecut, din diverse concepte, studii, invataturi, apologii,..., si doar cu discernamant sa preluam mesajul divin si sa-l traim prin cuget si fapta. Exemplul personal smerit este cheia iubirii pentru aproapele. Cunosc o fiinta crestin ortodoxa care a ales intr-un moment dificil al vietii ei o alta cale spirituala, care i-a modificat ulterior modul de a interactiona cu cei din jur, in sens negativ. Prin iubire si compasiune, altruism, cei cu adevarat crestini o ajuta si curand, rodul dragostei se va vedea. Nebanuite sunt deci caile Domnului. Este testul celor ce sunt crestini ! implicit al meu!

  • narcisa ionescuPostat la 2010-08-11 09:51

    logodnicul meu nu crede in Dumnezeu desi mergem impreuna la biserica ,dar face acest lucru pentru mine,nu pentru ca ar crede in Dumnezeu.nu vrea sa se spovedeasca,sau sa se roage.eu sunt credincioasa,bunicii mei au fost credinciosi,strabunicii la fel,dar familia lui nu are legaturi deloc stranse cu biserica. .iubesc biserica,dar de cand eu si logodnicul meu suntem impreuna m am departat de biserica,merg mai rar,ma rog mai rar,postesc mai rar,nu m am mai impartasit de cativa ani...ce sa fac?cum sa fac sa l aduc pe calea cea buna,cand el abia merge cu mine la biserica?

  • Postat la 2010-08-07 05:41

    multumesc pentru acest articol. traind in diaspora, vrand-nevrand, intru in contact cu persoane apartinand altor religii. totusi, am considerat sa nu-i privesc cu superioritate pe acesti oameni, sa nu le spun ca ortodoxia este adevarata si dreapta credinta, pentru ca nu agreez extremismul religios. cu toate acestea, in cartea "calauza ortodoxa in familie si societate II", autorul spunea ca ortodoxul sa-i evite pe acesti oameni, sa nu caute compania lor nici sa stea la aceeasi masa cu ei. pana sa ajung la acel fragment, am considerat cartea foarte buna, dar... acea recomandare ma facea sa cred ca anulase toate sfaturile bune de pana atunci. poate am judecat aspru. apoi m-am gandit sa citesc lucrarea pana la capat si sa iau ce-i bun din ea. prefer insa o echidistanta, un ton moderat al autorilor, asa cum am gasit pe acest site. lumea si-asa e plina de conflicte; de ce ar mai crea fiecare in parte cate unul?

  • Robert PopaPostat la 2010-07-30 13:25

    Ar trebui sa ne fie lectie tuturor celor ce vrem sa devenim ortodocsi felul in care merg sectantii la locasurile lor de cult. De abia mai ai loc de ei pe strada cand ies. Cat de mult mi-ar placea sa vad si biserica noastra ortodoxa de pe aceeasi strada la fel de plina...

  • oana trifPostat la 2010-07-30 01:53

    "...sa putem aborda discutii pe subiecte de spiritualitate, fara a ne simti lezati unul sau altul, si fara a incerca sa impunem unul celuilalt propria invatatura de credinta. Cu acestia este foarte posibil sa avem multe alte puncte comune pe care sa ne intemeiem o prietenie sincera" nu sunt de acord cu acest paragraf;da, poti lega prietenii cu persoane de alte confesiuni, dar FARA a aborda discutii pe subiecte de spiritualitate, pt ca o data atins acest subiect cu sectantii nu ai ce povesti si din contra, incearca sa-ti impuna propria invatatura. eu consider ca daca o persoana sectanta iti spune ca-i prietena ta, ori o spune din dorinta de a te acapara in secta ei, ori o spune asa de suprafata.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE