Tristeţea, după mărturia lui Marcu Ascetul, este o cruce duhovnicească, trimisă nouă spre curăţirea de greşelile din trecut.
Tristeţea provine şi din alte cauze: din cauza iubirii de sine jignite sau din cauza a ceva ce nu se întâmplă precum vrem noi; de asemenea şi din cauza înfumurării, când omul vede că cei egali lui se bucură de avantaje; în urma unor evenimente neplăcute, prin care se încearcă credinţa noastră în Pronia lui Dumnezeu şi nădejdea în milostivirea şi ajutorul Său atotputernic. Iar credinţa şi nădejdea adeseori ne sunt sărăcăcioase, din care pricină ne şi chinuim.
***
Examinaţi cu atenţie, dacă nu aveţi cumva pricini pământeşti (că tristeţea vă chinuie), şi nu sărăceşte oare credinţa şi nădejdea în Pronia atotbună a lui Dumnezeu?
Apostolul a spus: „Credincios este Dumnezeu, căci nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai presus de puterile voastre; ci odată cu ispita va aduce şi izbăvirea", adică izbăvirea de suferinţe şi ispite.
Dacă nu veţi găsi la dumneavoastră astfel de pricini, atunci să răbdaţi această tristeţe şi durerea ca pe o cruce duhovnicească, şi veţi primi mila lui Dumnezeu şi mângâiere la timpul rânduit după voia lui Dumnezeu, şi nu jdupă considerentele noastre.
Drept ajutor pentru izbăvirea de tristeţea nemăsurată Ivă sfătuiesc să citiţi scrisorile Sfântului Ioan Gură de Aur către Olimpiada...
La lectura atentă a acestor scrisori veţi vedea, în primul rând, că tristeţea şi mâhnirea sunt amestecate, provenind prin viclenia vrăjmaşului din cauze aparent bune.
In al doilea rând, veţi vedea cât de rea şi dăunătoare este o astfel de tristeţe, că dreptul lui Dumnezeu, în pofida obiceiului tuturor sfinţilor, a fost nevoit să o laude şi să o mângâie pe ucenica sa, pentru ca măcar într-un oarecare chip să împrăştie întunericul tristeţii sufleteşti şi să o fure din mrejele vrăjmaşului viclean; şi pentru aceasta a depus un efort mărit, în pofida faptului că era întemniţat şi extrem de bolnav trupeşte, suferind în plus şi alte neajunsuri.
Dacă veţi reuşi să aplicaţi la situaţia dumneavoastră cele scrise acolo, mare folos sufletesc veţi primi.
***
Aceasta e una dintre crucile duhovniceşti grele, care se dau celor care vor să se mântuiască, iar uneori şi celor care nu vor. Tristeţea dumneavoastră este compusă din incomodităţi, care vă înconjoară şi vă împiedică să împliniţi cele dorite... Insă dacă am şti, după cum se spune în Pateric, ce mâhnire au după moarte cei care n-au primit milostivirea lui Dumnezeu, atunci aţi purta cu bucurie orice greutate a vremii de faţă, fie ea exterioară sau interioară. Dacă pentru orice lucru trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu: „Fie voia Ta", atunci aceasta priveşte cu atât mai mult viaţa noastră proprie, care ne este dăruită pentru dobândirea mântuirii veşnice...
Dacă însă cineva nu se încrede în voia lui Dumnezeu, ci îşi îngăduie unele dorinţe aparent bune, atunci el va cădea uneori în descurajare şi nerăbdare, pentru a căror evitare ne sfătuieşte Awa Dorotei a cugeta astfel: „Vreau precum va fi". Vă plângeţi de tristeţe şi mâhnire!
O asemenea stare a sufletului poate avea două cauze diferite, care uneori sunt amestecate între ele.
Tristeţea care provine din cauze duhovniceşti este numită de Apostol foarte folositoare... Insă tristeţea lumească care provine din cauze lumeşti este extrem de dăunătoare. După cuvintele Apostolului, ea duce nu doar la moartea sufletească, ci uneori chiar şi la moartea trupească, dacă omul este copleşit de ea, renunţând la nădejdea în Dumnezeu. Tristeţea lumească este provocată de trei cauze: „pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii", care... nu sunt de la Dumnezeu, ci de la cugetul lumii acesteia. Aceste trei cauze dau naştere cauzei amestecate, dacă omul nu se va ridica cu tărie împotriva celor dintâi, ci priveşte înapoi, văzând pe cei ce iubesc lumea, care sunt, părelnic, fericiţi.
Cauza amestecată a tristeţii o măreşte şi râvna fără înţelepciune (nepotrivită vârstei) pentru lucrurile duhovniceşti, atunci când omul nu se poate păzi în limitele smereniei, ci înclină spre zavistie. Apostolul Iacov scrie: „unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică". Neîndoielnică, înseamnă că nu osândeşte. Cei ce se consideră că pot şi înţeleg mai mult, sunt mai înclinaţi spre osândire (judecarea aproapelui).
Iată eu, puţin înţeleptul, fiind atras de dorinţa de a-i fi de folos aproapelui, uitând de propria-mi păcătoşenie, v-am arătat pricinile care aduc întristarea sufletească, însă aceasta nu spre demascare, ci dorindu-vă din inimă izbăvire de tristeţea nesuferită care vă otrăveşte viaţa.
Examinaţi singură şi înţelegeţi, din ce cauză are loc chinul dumneavoastră şi, chemând cu smerenie şi credinţă ajutorul lui Dumnezeu, străduiţi-vă după măsura puterilor să îndepărtaţi prilejurile şi cauzele...
Da! E nevoie de multă răbdare şi înţelegere pentru a ne izbăvi de prăpastie... unde dintr-o parte te ispiteşte iubirea de lume vicleană şi greutăţile trupului, iar din altă parte, râvna fără înţelepciune, care duce până la zavistie. Şi toate acestea te lipsesc de pacea sufletească, te mâhnesc, te chinuie, te tulbură.
Doamne, ajută-ne! Apără, mântuieşte şi miluieşte! Miluieşte-ne pe noi, căci neputincioşi suntem! Vrăjmaşul care ne luptă este crud şi urăşte binele, umblă răcnind ca un leu care caută pe cine să înghită; însă să se desfiinţeze ispitele lui.
Sfantul Ambrozie de la Optina
Sfaturi pentru familia crestina, Editura Platytera
Cumpara cartea "Sfaturi pentru familia crestina"
-
Tristetea si mahnirea
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Tristetea
Publicat in : Editoriale -
Tristetea si akedia
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.