Arhitectura din Moldova in secolele XIV-XIX
In Moldova, arhitectura bisericeasca a avut o dezvoltare proprie, deosebita de cea din Tara Romaneasca. Ea are la baza elementul autohton, adica arta mestesugarilor locali, concretizata in vechile si modestele bisericute de lemn, care au precedat pe cele de piatra si zid. Peste acestea s-au adaugat influente straine, dintre care cea fundamentala pentru formarea stilului moldovenesc este cea bizantina, manifestata in planul predominant al bisericilor (treflat sau drept) si in impartirea lor, in sistemul de acoperire prin bolti si in multe din elementele decorului extern.
a) Cele mai vechi biserici moldovene de zid, sunt din epoca intemeierii Moldovei (mijlocul secolului XIV) : Sf. Nicolae din Radauti (probabil ctitorie a lui Bogdan Intemeietorul, din 1359) si Sfanta Treime din Siret, probabil ctitoria lui Latcu Voda (restaurata).
b) Epoca lui Stefan cel Mare (a doua jumatate a secolului XV si inceputul secolului XVI) aduce, cu aproape un secol mai devreme decat in Tara Romaneasca, maturizarea si inchegarea unui stil de arta constructiva propriu si original : stilul moldovenesc, care se distinge prin caractere specifice bisericilor moldovenesti, ca de ex., sistemul moldovenesc al suprainaltarii boltilor (turlelor) in interior prin suprapunerea arcurilor incrucisate (in diagonala) si prin bazele stelate de la exterior, sau bogatul decor extern al fatadelor, obtinut prin utilizarea inteligenta a materialelor de constructie : piatra (bruta si de talie), caramida (simpla sau smaltuita) si uneori ceramica.
Prima ctitorie mare a lui Stefan, Putna (1466-1484), a fost fundamental refacuta in secolele XVII si XVIII, incat biserica de azi nu mai reprezinta constructia originara. Bisericile ramase pina azi in forma, lor initiala reprezinta planuri si forme de constructie foarte variate. Unele au planul drept, de tip arhaizat-romanic, fara sanuri si fara turle (ca la Sf. Nicolae-Radauti) : Dolhesti (ctitoria hatmanului Sendrea din 1481), Balinesti (ctitoria logofatului Tautu din 1499), Voloval (ctitoria lui Stefan din 1500-1502) s.a. Altele au planul treflat (trilobat), ca la Sfanta Treime din Siret sau vechea Moldovita, dar adauga o turla pe naos : Patrauti (1487), Sfantul Ilie din Suceava (Itcani) 1488, Voronet (1488), Precista din Bacau (1491), Sf. Nicolae din Dorohoi (1495), Popauti (1496), dar mai ales Sf. Gheorghe din Harlau (1492), care este monumentul cel mai reprezentativ al epocii lui Stefan, remarcabil mai ales prin frumusetea decorului fatadelor. Altele reprezinta un tip mixt, rezultat din combinarea celor doua tipuri anterioare (dreptunghiular si trilobat). Dintre acestea fac parte bisericile din : Borzesti (1493-1494), Piatra Neamt (1497-1498), Cotnari, Arbore (ctitoria lui Luca Arbore din 1502-1503), Reuseni (1503-1504) s.a. Un tip aparte il reprezinta biserica principala a manastirii Neamtu (1497), de plan treflat, mult alungit prin adaugarea exonartexului (pridvorului inchis) la fatada de vest a pronaosului si a unei noi incaperi intre pronaos si naos, destinata mormintelor ctitoresti (gropnita sau camera funerara). Aceasta incapere noua o gasim apoi si la Dobrovat (1504), care are insa plan dreptunghiular.
c) Dezvoltarea artistica din epoca lui Stefan se continua in tot cursul secolului XVI, atingand apogeul sub Petru Rares, cand stilul moldovenesc evolueaza, realizindu-se un nou tip de biserici la care se generalizeaza gropnita de la Neamtu si se adauga tainita (ascunzatoarea sau camera tezaurului) de deasupra ei. Elementul nou si caracteristic al bisericilor lui Petru Rares este pridvorul deschis, adaugat la fatada de vest, si minunata pictura exterioara, care inlocuieste decorul sculptural al fatadelor. Intalnim biserici ca : Probota (1530), Humor (1530), Moldovita (1532), Sf. Dumitru din Suceava (1534, cu pridvor inchis), Sucevita (ctitoria Movilestilor 1582-1584) s.a.
Dupa creatiile mai putin importante din a doua jumatate a secolului XVI (ca Bistrita si Slatina lui Alexandru Lapusneanu, 1554 si 1561), arta arhitectonica a Moldovei isi traieste ultima ei epoca de inflorire in sec. XVII, cand creeaza monumente cu o puternica influenta orientala, de origine caucaziana si araba, venita prin Rusia si concretizata in superbul decor sculptural de piatra de la Dragomima (ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca din 1609) si mai ales de la Sf. Trei Ierarhi din Iasi (otitoria lui Vasile Lupu din 1639), Barnova din Iasi (1626-1629), Cetatuia (ctitoria lui Ioan Duca Voda din 1672) s.a.
d) De la sfarsitul secolului XVI, incepe decadenta stilului moldovenesc in arhitectura, prin alterarea lui cu influente noi, venite mai intai din Tara Romaneasca. Biserici zidite de aci inainte ca : Galata (ctitoria lui Petru Schiopul, 1584), Aroneanu (1594 din Iasi), Secu (1602), Barnovschi din Iasi (1624), Adormirea din Itcani s.a. inlocuiesc zidul despartitor dintre gropnita (pronaos) si naos cu o tripla arcada sprijinita pe doi stalpi, maresc numarul ferestrelor din naos si altar, largesc pridvorul in sensul latimii bisericii (ca la biserica lui Neagoe din Arges) si schimba decorul moldovenesc al fatadelor cu motive ornamentale muntenesti (braul median, arcade oarbe, firide dreptunghiulare si rotunde etc).
Spre sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX, un nou curent de arta neoclasica, venit prin Rusia, creeaza cateva biserici ca: Rotunda din Letcani (1793, cu naos de forma rotunda), Sf. Spiridon din Iasi (reconstruita la 1804) si Frumoasa de langa Iasi (refacuta la 1836), socotita ca ultimul monument de seama al arhitecturii moldovenesti.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.