Catedrala Bristol

Catedrala Bristol, cunoscuta intre locuitori cu numele de Catedrala Sfintei Treimi cea Una si Nedespartita, este o catedrala anglicana din orasul Bristol, Anglia. Catedrala a fost fondata in anul 1140, devenind din acel moment scaun episcopal si catedrala noii dioceze de Bristol, din anul 1542.
 

Catedrala Bristol a fost intemeiata ca abatie a Sfantului Augustin in anul 1140, de catre Robert Fitzharding, un instarit proprietar local si functionar regal. Asa cum sugereaza si numele, complexul monahal gazduia calugari augustinieni.
 

Biserica originala a abatiei, din care nu s-au mai pastrat decat mici fragmente, a fost construita intre anii 1140 si 1148 in stilul romanic, cunoscut in Anglia sub denumirea de stil norman. Alte cladiri din piatra au fost ridicate intre anii 1148 si 1164. Trei cladiri din aceasta perioada au supravietuit. Aceste exemple valoroase de arta normana din acea perioada sunt urmatoarele: cladire cu chilii si casa de langa poarta, in care se afla astazi biroul diocezei, alaturi de o a doua poarta masiva romanica, care, initial, ducea in aripa manastirii ce adapostea abatele si sediu central.
 

Sub conducerea abatelui David (1216-1234) a avut loc o noua etapa de extindere a cladirilor si incintei manastirii. Dintre cladirile din acea perioada, mentionam Capela inchinata Fecioarei Maria, ridicata probabil in jurul anului 1220. Aceasta este ridicata in partea nordica a corului bisericii.

Caldirea, care se mai afla inca in picioare, a ajuns sa fie cunoscuta intre locuitori drept "Vechea Capela a Doamnei". Arhitectul, care a personificat lucrarea printr-o litera L, se crede a fi Adam Lock, maestrul pietrar ce a lucrat si la Catedrala Wells. Lucrarea din piatra plasata in jurul ferestrei de est a acestei capele este opera lui William Geometricianul, fiind realizata in jurul anului 1280.
 

Sub conducerea abatelui Edward Knowle, a inceput o masiva reconstruire a abatiei. Intre anii 1298 si 1332, partea estica a bisericii abatiei a fost reconstruita in stilul decorativ gotic englez. Lucrarile par a fi fost sistate pentru o perioada de aproape o suta de ani. Mai apoi, pe la jumatatea anilor 1400, au fost construite transeptele si turnul central.
 

Abatele John Newland (1481-1515) a inceput reconstruirea navei, insa aceasta era inca neterminata in anul 1539, cand a fost data legea de Dizolvare a Manastirilor. Nava, partial ridicata, a fost daramata, iar ceea ce a ramas, partea estica a bisericii, a fost inchisa pana in momentul redeschiderii acesteia sub conducerea clerului secular, pe post de catedrala.
In anul 1542, regele Henry al VIII-lea a ridicat cladirea la rangul de catedrala, fiind aleasa ca resedinta a Diocezei de Bristol. Aceasta a fost inchinata Sfintei Treimi.
 

Odata cu renasterea gotica din secolul al XIX-lea, semnalandu-se un interes crescand pentru mostenirea arhitecturala engleza, o noua nava a fost construita. Stilul acesteia se imbina armonios cu capatul estic al bisericii. Aceasta noua parte a fost adaugata intre anii 1868 si 1877 de catre George Edmund Street.
 

Ceremonia de deschidere a avut loc in data de 23 octombrie 1877. In orice caz, fatada vestica cu cele doua turnuri, proiectata de catre arhitectul John Loughboruough, a fost terminata in anul 1888.

Capatul estic al Catedralei Bristol este unul neobisnuit din mai multe motive. In primul rand, acesta a fost proiectat ca "biserica hala", insemnand ca absidele laterale au aceeasi inaltime cu corul. Acest element este de factura gotica germana, lucru rar intalnit in Anglia. Acest element al catedralei este cel mai semnificativ element de arhitectura germana din Anglia. In secolul al XIX-lea, Street a proiectat nava actuala de-alungul acelorasi linii.
 

Efectul acestei lucrari este acela ca nu exista ferestre de luminare a spatiului interior din acest loc, lucru neobisnuit in arhitectura bisericilor medievale engleze. Toata lumina ce patrunde in interior vine din ferestrele absidei centrale, care sunt foarte mari. In cor, fereastra cea mai mare, a "Fecioarei" este proiectata in asa fel incat sa umple intreaga parte superioara a peretelui. Astfel, bolta este in intregime luminata de lumina soarelui, in special dimineata.
 

Catedrala detine doua monumente neobisnuite si des reproduse de artisti: memorialele Berkley. Acestea sunt incrustate in perete, in nise laterale, si acoperite cu balconase.
Majoritatea lucrarilor medievale din piatra sunt alcatuite din materiale luate din carierele aflata langa Dundry si Felton.
 

Catedrala are o lungime totala exterioara de 91.4 metri si una interioara de 87 de metri. Lungimea navei este de 38 de metri. Latimea catedralei este de 21 de metri. Transeptele au o lungime de 35 de metri si o latime de 9 metri. Inaltimea catedralei atinge 16 metri, iar suprafata pe care se intinde intreaga cladire este de 2.096 de metri patrati.
 

Orga catedralei a fost construita in anul 1685 de catre Renatul Harris si a costat o suma de 500 de lire. Aceasta a fost indepartata si reparate in repetate randuri, insa, cu toate acestea, ea pastreaza inca elemente din orga originala. Astfel, originale sunt carcasa si tuburile acesteia. Orga ce este folosita in prezent a fost construita de catre J. W. Walkers, in anul 1907, si este pozitionata deasupra coloanelor din partea nordica a corului. Aceasta orga, mai noua, a fost si ea restaurata in anul 1989.

• Catedrala Anglicana din Liverpool
  Publicat in : Biserica in lume
• Catedrala Sfantul Petru din Adelaide
  Publicat in : Biserica in lume
• Catedrala Truro
  Publicat in : Biserica in lume
• Catedrala Chichester
  Publicat in : Biserica in lume