Mausoleul Oplenac

Oplenac este unul dintre cele mai mari si renumite mausolee din Serbia, el fiind cunoscut in popor mai mult sub denumirea de "Biserica Sfantul Gheorghe din Oplenac". Acest impresionant monument istoric, stand in stransa legatura cu familia regala de origine sarba Karadordevic - sau Karadjordjevic -, se afla in imediata apropiere a orasului Topola, din Serbia Centrala.

Mausoleul din Oplenac este numit dupa numele regelui Petru I al Iugoslaviei. Acest monument istoric impresioneaza prin grandoarea arhitecturii si prin frumusetea extraordinara a interiorului si a criptelor subterane, imbracate in intregime in minunate mozaicuri.

Topola si Mausoleul Oplenac sunt adevarate simboluri ale Serbiei. Localnicii au o vorba care suna astfel: "Vizitand Serbia, fara sa treci pe la Oplenac, e ca si cum ai vizita Franta, fara sa vezi Turnul Eiffel." Cu toate ca frumusetea unui loc nu poate fi prinsa in niste imagini, acestea pot spune insa destul de multe.

Mausoleul Oplenac - scurt istoric

In secolul al XIX-lea, aceasta zona era in intregime acoperita cu padure, dupa cum se vede si astazi de jur-imprejurul mausoleului. Numele dat locasului, si anume "Oplenac", deriva cel mai probabil de la cuvantul "oplen", care inseamna "bucati de lemn din carele trase de boi".

Karadorde s-a stabilit pe aceste meleaguri, a sadit vii si rasaduri, reusind sa creeze o bariera de protectie pentru orasul Topola. Fiul sau, Alexandru, a construit o serie de noi cladiri si a reinnoit viile si gradinile tatalui sau. Pana la sosirea aici a regelui Petru I al Serbiei, acest loc nu iesise inca prin nimic in evidenta.

Regele Petru I, asumandu-si indatoririle regale, in anul 1903, a ales un petic de pamant de 337 de metri patrati, pe varful Dealului Oplenac, pentru a construi Biserica Sfantul Gheorghe. Locatia a fost cercetata de specialisti, in asa fel incat Sfantul Altar sa fie indreptat catre rasarit, precum este Traditia Ortodoxa.

In anul 1904 a fost asezata piatra de temelie, numele Sfantului Gheorghe fiind si el mentionat la baza fundatiei. Dupa un concurt de proiecte, drept castigator si dator cu zidirea maretei biserici a fost ales architectul Nikola Nestorovic. Insa, dupa lungi discutii intre specialisti, privind monumentalitatea stilului sarb-bizantin si dezacordul regelui fata de proiectul ales, in anul 1909, un nou concurs de proiecte a fost deschis.

De asta data, castigatorul va fi tanarul arhitect Kosta J. Jovanovic. La data de 1 mai 1910 a inceput construirea mausoleului, urmarindu-se intru toate schitele lui Kosta. Timp de patru luni s-a cioplit si imbinat piatra necesara zidirii criptei subterane si temeliei bisericii, astfel, iar la 1 septembrie 1910 fundatie era aproape gata.

In anul 1911 construirea a decurs foarte rapid, astfel incat, spre sfarsitul anului, biserica era inaltata pana aproape de domul central. In acelasi an s-a luat si hotararea ca fatadele bisericii din Oplenac sa fie placate cu marmura alba, adusa in scurt timp din carierele de pe Muntele Vencac. Aceste cariere sunt apreciate si astazi pentru calitatea marmurei albe pe care o produc.

In toamna anului 1912, Biserica Sfantul Gheorghe din Oplenac era terminata si pregatita pentru sfintire. Arhiepiscopul sarb Dimitrie va sfinti biserica la data de 23 septembrie1912. Intre Razboiul din Balcani (1912-1913) si Primul Razboi Mondial, a avut loc o sistare a lucrarilor la biserica.

In momentul in care Austro-Ungaria a ocupat Serbia, in iarna anului 1915, biserica din Oplenac a fost dezbracata de o parte din podoaba acesteia: tot cuprul ce invelea acoperisul, tavanul si portalurile, cat si toate cablurile electrice si clopotele au fost topite si luate pentru razboi.

Multe ferestre vor fi sparte, ca si coloanele mai mici din marmura si o parte din ornamente. Folosindu-se de pretextul ca in morminte s-ar putea ascunde informatii secrete sau arme, inamicii au devastat toate mormintele.

Intorcandu-se acasa, pe locul istoric al Regatului Sarb, Croat si Slovon, regele Petru I nu a apucat sa-si vada ctitoria deplin terminata, acesta murind la data de 16 august 1921. Fiul si succesorul la tron al acestuia, Alexandru I, a preluat si purtarea de grija fata de aceasta biserica. Tanarul rege a modificat o parte din planul initial.

Dupa terminarea criptei, de catre Kosta J. Jovanovic, a urmat ridicarea iconostasului, reintroducerea cablurilor electrice, acoperirea din nou cu cupru a acoperisului si aurirea marginilor domului. Clopotele au fost lucrate de catre Freres Piccard, din Annecy le Vieux, Franta, iar mozaicurile de catre Phul and Wagner, din Berlin, Germania.

Candelabrul din bronz a fost lucrat de catre Luks, din Zagreb, Croatia. Biserica a fost din nou sfintita, in luna septembrie a anului 1930. Sfintele slujbe s-au tinut in Oplenac pana in anul 1947, dupa aceasta data, biserica fiind declarata monument cultural, deschis publicului ca muzeu.

Mausoleul Oplenac - arhitectura si podoabele bisericii

Biserica Sfantul Gheorghe din Oplenac are cinci domuri, lungimea interiorului este de 30 de metri, iar inaltimea turlei centrale atinge 27 de metri. Latimea fiecarui pridvor este de 9 metri, ca si diametrul domului central. Toate cele patru fatade sunt lucrate in marmura alba, luata din carierele Vencac. Podeaua bisericii a fost lucrata in Munich, din marmura lustruita, in mai multe culori.

Fatada centrala, din partea vestica a bisericii, este cel mai frumos impodobita dintre toate. Semicercul de deasupra portalului de intrare infatiseaza un mozaic cu Sfantul Gheorghe, patronul sfantului locas. Lucrata in Venetia, dupa o schita realizata de catre artistul sarb Paja Jovanovic, pe un fundal de mozaic auriu, aceasta icoana simbolizeaza victoria poporului Sarb asupra inimicilor.

Deasupra portalului, intr-un cerc de piatra, se afla blazonul vechii familii regale Karadordevic. De o parte si de alta a blazonului se afla doi barbati tinand steaguri, imbracati potrivit celor din regiunea Sumadija. Restul blazonului seamana cu cel al Serbiei.

Tronurile regale, ridicate pe un mic podium si lucrate din marmura verde, sunt decoarate cu mozaicuri aurii si perle, in mijloc aparand cate un vultur bicefal. Cotierele scaunelor sunt lucrate din marmura de Decani. Tronurile se sprijina pe niste lei mari.

Candelabrul imens, cu un diametru de 9 metri si agatat de opt colturi, atarna in spatiul de sub domul central. Acesta este lucrat din bronz masiv si are o greutate de o tona si jumatate. In candelabru se observa o Coroana Regala intoarsa invers, ceea ce simbolizeaza Imperiul Sarb pierdut in Lupta din Kosovo, din anul 1398.

Pe langa cele doua morminte din interiorul bisericii - al lui Karadorde, din absida sudica, si al regelui Petru I, din absida nordica -, mausoleul mai gazduieste si alte 20 de morminte ale membrilor dinastiei regale. In cripta mausoleului se afla inmormantati membri din sase generatii ale familiei Karadordevic.

Mausoleul Oplenac - mozaicurile criptei

Ideea initiala a regelui Petru I era de a sculpta in peretii bisericii numele tuturor soldatilor si ofiterilor care au murit in timpul luptelor din Razboiul Balcanic (1912-1913). Insa, biserica nefiind inca terminata, si incepand si Primul Razboi Mondial (1914-1918), aceasta ideea nu a mai ajuns sa fie pusa in practica.

Solutia aplicata a fost aceea de a decora toti peretii mausoleului cu mozaicuri. Suprafata imbracata in mozaic este de 3.500 de metri patrati, aceasta insumand un numar de aproape 40 de milioane de bucatele de sticla colorata. La randul lor, culorile ce se regasesc in aceste mozaicuri sunt in numar de 15.000.

Mozaicurile din Oplenac au fost lucrate ca reproduceri ale celor mai renumite si reusite fresce din bisericile si manastirile Serbiei. Mozaicurile din Oplenac infatiseaza un numar de 725 de compozitii (513 in biserica de sus si 212 in cripta subterana), in care apar 1.500 de personaje. Biserica din Oplenac gazduieste reproduceri ale frescelor din 60 de biserici si manastiri medievale sarbesti.

In dreapta intrarii, pe intreg peretele sudic al naosului, se afla realizat tabloul votiv, in care ctitorul Petru I tine in mana stanga modelul bisericii. Mana lui dreapta este tinuta de catre Sfantul Gheorghe, care il conduce la Maica Domnului si la Hristos, care sta pe tron.

In absida sudica se afla galeria conducatorilor medievali sarbi, in care, fiecare rege este infatisat alaturi de biserica sau manastirea ctitorita de el. Pe partea stanga, primul este infatisat Stefan Nemanja (rege intre 1168-1196), care tine pe maine Manastirea Studenica. Urmeaza regele Stefan cel Intai Incoronat (1196-1127), cu Manastirea Zica, apoi regele Stefan Radoslav (1227-1234) cu pridvorul Manastirii Studenica, urmat de regele Stefan Vladislav (1234-1243), cu Manastirea Mileseva.

In continuare, urmeaza: regele Stefan Uros I (1243-1276), cu Manastirea Sopocani; regele Stefan Dragutin (1276-1282), cu Manastirea Arilje; regele Stefan Milutin (1282-1322), cu Manastirea Gracanica; regele Stefan Decanski (1322-1331), cu Manastirea Visoki Decani; tarul Dusan cel Mare (1331-1355), cu Biserica Sfintilor Arhangheli din Prizren; si tarul Uros cel Slab (1355-1371), cu Manastirea Matejic, de langa Kumanovo. Urmeaza apoi, printul Lazar al Serbiei (1371-1389), cu Manastirea Ravanica, fiul acestuia, Despot Stefan (1389-1427), cu Manastirea Manasija, urmat in cele din urma de Despot Durad, cu Biserica din Smederevo.

In cupola domului central se afla infatisat Hristos Pantocrator, copie fidela a celui din Manastirea Gracanica. Aflata la o inaltime de 27 de metri, scena este pictata la o scara uriasa, numai degetul lui Hristos avand o lungime de un metru si jumatate.

In Sfantul Altar apar scenele traditionale: Cina cea de Taina si Drumul spre Golgota. In bolta acestuia apare Maica Domnului, pe o suprafata inalta de cinci metri, copie fidela a celei din Patriarhatul de Pec.

• Belgrad - Catedrala Sfantul Sava al Serbiei
  Publicat in : Biserica in lume
• Catedrala Sfantul Sava din Belgrad
  Publicat in : Biserica in lume
• Manastirea Studenica
  Publicat in : Biserica in lume
• Patriarhatul de Pec
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Sfantul Nicolae - Pec
  Publicat in : Biserica in lume

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: