Cuvantul 42 despre puterea si lucrarea rautatii pacatului. Cum se formeaza si cum inceteaza ea

• « Inapoi
• Inainte »

Cata vreme nu uraste omul din inima cu adevarat pricina pacatului, el nu este slobod nici de placerea de a-l lucra. Aceasta este lupta foarte puternica, care se impotriveste omului pana la sange.

Rugaciune:

"Doamne, Cel ce Esti izvor a toata ajutorarea. Tu poti sa intaresti in clipele acestea care sunt clipe de mucenic, sufletele cele ce cu bucurie s-au logodit cu Tine, Mirele Ceresc, si au rostit fagaduintele de sfintenie, cu pricepere si cu miscari curate, fara viclesug. De aceea da-le lor putere, sa surpe zidurile si intariturile si cetatile cate sunt ridicate impotriva adevarului, ca sa nu greseasca tinta din pricina silniciei, in clipa in care se da o lupta pe viata si pe moarte."

Paziti-va iubitii mei de nelucrare (trandaveala). Ca o moarte vadita se ascunde in ea (in trandaveala). Fiindca in afara de ea nimic nu poate robi cu placere pe monah.

In ziua judecatii nu pentru Psalmi sau pentru rugaciune ne va osandi pe noi Dumnezeu, ci fiindca noi, parasindu-L pe Acesta, am lasat pe draci sa intre.

Cel ce nu-si supune voia sa lui Dumnezeu, supus va fi de vrajmasul sau. Caci orice lucru bun voim sa-l facem, nu-l putem face fara de Dumnezeu, dupa cum graieste Domnul in Scripturi.

Lume numeste Scriptura lucrurile materiale, iar lumesti sunt cei ce zabovesc cu mintea la ele. Pe acestia ii indeamna: "Nu iubiti lumea, nici cele din lume!" Pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii nu sunt de la Dumnezeu, ci de la lume, si cele uratoare ...

Monah este cel ce si-a desfacut mintea de lucrurile pamantesti si prin infranare, prin dragoste, prin cantare de Psalmi si prin rugaciune, se lipeste statornic de Dumnezeu. Ia seama dintre suparare si durere, precum si faptul ca durerea e urmarea placerii, iar supararea a slavei desarte.

Sfantul Isaac Sirul

Deci, daca i se intampla cuiva sa fie ispitit si sa-l sileasca cineva sa calce vreuna din aceste porunci ale mele, adica sa paraseasca intelepciunea sau sa lepede cinul calugaresc sau sa lepede credinta sau sa renunte pentru lupta pentru Hristos sau sa calce vreuna din poruncile Lui, si daca el nu se infricoseaza si nu se impotriveste cu barbatie ispitelor, atunci el cade din adevar. Deci, sa trecem cu vederea din toata puterea noastra trupul, si sufletul sa-l dam in seama lui Dumnezeu si in numele Domnului sa incepem lupta cu ispitele.

Sa nu ceri sfat de la cineva care nu vietuieste ca tine oricat ar fi acela de intelept. Ci mai bine arata-ti gandurile tale unui om simplu, dar incercat in lucrurile acestea, decat celui ce vorbeste cu intelepciune, din cercetare si nu din patanie.

Si ce este experienta? A avea experienta nu inseamna sa te duci si sa cercetezi vreun lucru fara sa ai in tine cunostinta de el, ci sa simti prin incercare cu fapta daca este acel lucru de folos, dar pe dinauntru este plin de pagubire. De aceea iarasi unii oameni sufera paguba, din lucruri care sunt in aparenta folositoare. Si in lucrurile acestea nici marturia cunostintei nu este adevarata. Deci ia-l pe acela sfetnic, care stie sa puna la incercare prin rabdare, lucrurile socotintei.

De aceea nu tot omul este vrednic de credinta cand da sfaturi, ci numai acela care mai intai a stiut sa se carmuiasca pe sine, chiar daca a fost slobod si nu se teme de defaimare, nici de clevetire.

Cand vei da de pace fara tulburare in calea ta, atunci teme-te caci stai departe de calea cea dreapta pe care calca picioarele ostenitoare ale sfintilor. Cu cat inaintezi in calea care duce la Cetatea Imparateasca, cu cat te apropii de cetatea lui Dumnezeu, sa-ti fie tie semn aceasta: te vor intampina ispite puternice. Si cu cat te apropii de Dumnezeu si cu cat sporesti, cu atat se maresc ispitele impotriva ta.

Rabdarea

Toate imprejurarile si toate necazurile, care nu au parte de rabdare, vor fi indoit pedepsite. Ca prin rabdare, omul leapada primejdia. Imputimea sufletului este maica a muncirii. Iar rabdarea este maica a mangaierii si este o putere care se naste din inima larga. Si aceasta putere omul n-o afla in necazuri, decat cu Harul lui Dumnezeu, care se afla printr-o rugaciune stransa si prin varsare de lacrimi.

Ingustime sufleteasca

Cand vrea Dumnezeu sa aduca asupra omului necazuri mai mari, il lasa in mana ingustimii sufletesti. Si aceasta da nastere in om la o putere mare de trandavie, prin care sufletul e sugrumat si care-i da gustul lumii. Si apoi se ridica asupra omului duhul iesirii din minti, din care izvorasc nenumarate ispite: tulburarea, mania, hula carteala, gandurile de razvratire, mutarea din loc in loc si celelalte asemenea lor. Iar daca ma intrebi care este pricina acestora iti raspund: lenevirea ta. Si leacul este smerenia mintii.

Smerenia poate sa rupa gardul acestor rautati. Smerenia trebuie cautata cu tot sufletul. Ca pe masura smereniei tale ti se da si rabdare in primejdiile tale. Si pe masura rabdarii tale ti se usureaza sarcina necazurilor tale si dobandesti mantuirea.

• « Inapoi
• Inainte »

› ‹

Bine esti cuvantat, Doamne