Semnul crucii

• « Inapoi
• Inainte »

In calea mantuirii sau a intoarcerii noastre Acasa, se mai ridica o stavila: vrajmasul insusi, puterea raului in persoana, sau ingerul rau. Mandria lui nu poate rabda bataie; acesta-i chinul pacatului sau, ca totusi trebuie s-o capete. Deci, daca a fost batut cand se lupta cu noi din afara, prin gura lumii, daca a trebuit sa fuga rusinat dupa zeci de ani de lupte dinauntru, din trup si din suflet, atunci sufletul si mintea, facandu-se curate, il prind in prezenta nevazuta. Atunci, nemaiavand ce face, vine in persoana sa se razboiasca cu noi. De acum incepe razboiul mintii omului cu mintea cea vicleana, sau razboiul nevazut. Spre razboiul acesta insa sa nu indrazneasca nimeni, de n-a fost chemat de Dumnezeu cu rost de a rusina puterea vrajmasa si a mai intari neputinta oamenilor spre razboi, caci nu e un razboi de gluma. Deocamdata sa ne multumim a sti ca asupra diavolului avem acestea trei: Numele Domnului si al Maicii Domnului, Sfanta Cruce (As intreba pe cei care nu-si fac semnul crucii: cu ce semn va aparati voi de diavolul?) Ei insa n-au semn, ca nu-i lasa sa-l faca. Iar a treia arma de aparare este smerenia sufletului. Deci, chiar in ceasul tulburarii tale sa zici in adancul inimii tale: "Pentru pacatele mele patimesc acestea, Doamne izbaveste-ma de cel rau". Si intoarce-te cu inima buna catre Dumnezeu, orice ganduri rele ai avea, palmuindu-ti mintea, caci vede Tatal osteneala fiului si nicidecum nu-l lasa ...

In pustia Carantaniei

Dumnezeu a facut totul pentru mantuirea noastra, aceasta neinsemnand ca noi sa ne dedam lenei, pentru ca a facut Dumnezeu totul din partea Sa, anume: S-a micsorat pe Sine si S-a facut om adevarat, intru totul asemanandu-se noua, afara de pacat, ca sa ne arate cararea cu lucrul si cu persoana Sa.

Deci, cei ce vrem sa ne mantuim, avem a merge si noi toti aceeasi cale, toata. Din buze multi Il urmeaza pe Domnul, dar cand sa treaca prin moartea de pe cruce - desavarsita lepadare de sine - multi se dau inapoi. Toti acestia intarzie pe cale. Ramasi in urma de frica sunt destui in toate veacurile si vremile, dar mai ales in vremile noastre, temandu-se ca nu cumva din cauza credintei sa-si primejduiasca viata aceasta. Noi insa sa zicem: unde e fericirea aceea, sa cadem si noi in primejdia in care a cazut Dumnezeu; iar de nu ne primejduim pentru Dumnezeu e semn ca nu suntem vrednici.

E bine de observat ca Iisus Hristos, intrupat in om adevarat, a biruit pe diavolul ca om, iar nu ca Dumnezeu; caci cu puterea de Dumnezeu, ca fulgerul l-a aruncat din Ceruri. Iisus a venit sa se lupte cu diavolul, ca om adevarat, intrucat numai asa ne putea impinge la toata indrazneala cata trebuie. Cu biruinta Sa, Mantuitorul ne-a invatat si pe noi mestesugul razboirii, ne-a dat cunostinta si ne-a dat puterea. El este modelul de lupta cat tine cararea. Mantuitorul de aceea a venit, ca sa sfarame lucrurile satanei si sa surpe stapanirea lui in care tinea pe oameni. Astfel, cand L-a ispitit, in Pustia Carantaniei, ca sa faca din pietre paini, caci flamanzise, El, l-a batut cu Scriptura zicand: "Scris este ca nu numai cu paine va trai omul, ci cu orice cuvant a lui Dumnezeu"! Dar diavolul n-a renuntat la lupta, ci L-a ispitit iarasi cu stralucirea tuturor imparatiilor pamantului - cu slava puterii politice - zicand Domnului: "Tie iti voi da toata puterea si stralucirea ei, caci mie-mi este data si o dau cui vreau. Deci, daca Tu te vei inchina mie, (toata puterea si stralucirea ei) toata ti-o dau Tie". Ci raspunzand Iisus, l-a batut graind din Scriptura: "Scris este, Domnului Dumnezeului tau sa I te inchini si numai pe El sa-l slujesti". Cand s-a vazut diavolul batut din Scripturi, a luat si el Scriptura, insa diavoleste, deoarece mintea lui fiind nebuna, stramba intelesul oricarui cuvant, de vreme ce el nu sta in adevar, ci in minciuna. Asa, Il duse pe Iisus pe aripa templului din Ierusalim, zicandu-I: "Daca esti Tu Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te in rapa, caci este scris ca Ingerilor Sai va porunci pentru Tine, ca sa Te pazeasca si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa Te izbesti cu piciorul de vreo piatra". Atunci Iisus i-a taiat scurt ispita aceasta, raspunzandu-i: "Scris e in lege sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau". Si dupa ce sfarsi toata ispita, diavolul se duse de la El pana la o vreme. Semn ca a mai venit si sub alta forma.

• « Inapoi
• Inainte »