Inclinatii spre trufie

• « Inapoi
• Inainte »

Mai curand vor sa dea lectii decat sa primeasca. Ei osandesc in inima lor pe cei ce nu pricep credinta dupa felul lor si aceasta simtire, mai intai tainuita, o scot la iveala prin cuvinte si atunci ti se pare ca auzi pe fariseul care crede ca preamareste pe Dumnezeu laudandu-se cu faptele sale si dispretuind pe vamesul. Asta inseamna sa faci pe voia diavolului. Acestea toate imping sufletul la mandrie si la trufie. Acestea nu sunt de nici un folos incepatorilor (, dar si ca ele ii schimba in pacate). Caci nu pot sa se mai sufere unul pe altul, si daca se gaseste vreun concurent ca sa-l injoseasca pe aproapele sau, aceste lucruri ii plac. Vor vedea paiul din ochiul fratelui lor, dar barna din ochiul lor nu o vor vedea; ei vor strecura tantarul altora si vor inghiti camila lor.

Nu le plac duhovnicii care nu-i lauda in faptele lor si nu judeca buna lor lucrare, fiindca astfel de ucenici nu cauta decat sa fie pretuiti si laudati in tot ceea ce fac ei. Incearca sa convinga pe altii ca ei au duhul desavarsit si adevarata evlavie.

Ajung chiar sa nu-si mai marturiseasca pacatele ca sa nu se injoseasca si ferind gresalele pentru a le face putin mai grele. Se vor feri ca de foc sa preamareasca pe altii, dar nu le displace sa fie preamariti ei. Ba cateodata merg pana acolo ca sa ceara ca sa-i preamareasca oamenii. Incepatorii scapa foarte rar de vreuna din aceste slabiciuni.

Inclinatii spre zgarcenie duhovniceasca

Se tanguiesc atunci cand nu primesc mangaierile care le asteptau din partea duhovnicilor sau aproapelui. Cauta a se umfla de sfaturi si invataturi duhovnicesti. Inchina tot timpul cititului si nu mai au timp pentru lucrarea care este prima lor

datorie.

Inclinatii spre manie

Au in permanenta o proasta dispozitie.

Isi fac datoria numai de mantuiala.

Se supara pentru toate fleacurile si ajung cateodata de nesuferit.

Pun vina pe gresealele altuia.

Ii barfeste pe ceilalti.

Face morala cu acreala, in ton, ca si cand numai el ar avea dreptul la virtute.

Inclinatii spre lacomie duhovniceasca

Se istovesc in canoane.

Se dedau fara de frau la posturi.

Se sustrag din fata acelora care i-ar indemna pentru hrana trupeasca.

N-au d eapta socoteala.

Lucreaza impotriva poruncilor.

Doresc mai mult un canon trupesc decat un canon al judecatii.

Lipsa de ascultare de duhovnic.

Se trufesc prin diferite osteneli fara dreapta socoteala.

Pe astfel de ucenici ii incurajeaza diavolul sa faca astfel.

Cauta sa smulga duhovnicilor sfaturi dupa cum le place lor.

In cazul ca sunt respinsi au mahnire ca de copii.

Ceea ce fac, fac numai de mantuiala pentru ca sunt convinsi ca nu fac nimic bun inaintea lui Dumnezeu cand nu lucreaza cum le place lor. Se impartasesc fara incuviintarea duhovnicului de mai multe ori.

Inclinatii spre pizma si lume

Ii sare in ochi binele duhovnicesc al aproapelui.

Sufera cand aude ca cineva este laudat.

Virtutea altuia il intristeaza si daca are prilej o va prigoni si ponegri, cu scop de a-i risipi pe cat e posibil laudele. Doreste sa fie primul in toate.

Vrajmasii omului duhovnicesc: lumea, trupul, diavolul

Acestia trei in mod sigur ii ies omului in calea duhovniceasca.

Cei buni

Se arata prin smerenia lor.

Nu tin seama de lucrurile lor personale si nu pun decat foarte putin pret pe ele.

Cat despre altii, tot li se pare mai presus.

In toate lucrurile lor smerenia stapaneste.

Cu cat lucreaza mai mult cu atat isi plac mai putin.

Dorinta vie le este de-a place lui Dumnezeu.

Tot ceea ce ostenesc ei pentru Dumnezeu li se pare nimic.

Sunt foarte fericiti cand nu sunt bagati in seama si cand sunt criticati de altii in lucrarile lor. Cand sunt laudati de cineva ei sunt foarte uimiti. Nu doresc altceva sa invete decat numai ce le este de folos. Cei smeriti nu dau invataturi nimanui.

• « Inapoi
• Inainte »