Randuiala Miezonopticii din duminici

• « Inapoi
• Inainte »

Randuiala Miezonopticii din duminici 

Preotul face inceputul, dupa obicei zicand: Binecuvantat este Dumnezeul nostru... Strana: Amin. Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie! Imparate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Presfanta Treime... Tatal nostru... Ca a Ta este imparatia... Doamne miluieste (de 12 ori), Slava... Si acum... Veniti sa ne inchinam... (de 3 ori). Apoi Psalmul 50: Miluieste-ma Dumnezeule... (cauta la Rugaciunile Diminetii).

Si indata se zice Canonul Treimii (Troisnicul), al glasului ce va fi de rand. Si dupa canon se canta Troparele Treimice, glasul al 2-lea:

Cuvine-se cu adevarat a lauda pe Treimea cea intru tot dumnezeiasca: pe Tatal cel fara de inceput si a toate lucrator, pe Cuvantul cel impreuna fara de inceput, Care din Tatal mai inainte de veci fara stricaciune S-a nascut, si pe Sfantul Duh, Cel ce din Tatal fara de ani purcede.

Cuvine-se cu adevarat a Te slavi pe Tine, Dumnezeu-Cuvantul, de Care se infricoseaza si se cutremura heruvimii si Te slavesc puterile ceresti. Cel ce ai inviat a treia zi din mormant, Hristoase, Datatorule de viata, cu frica Te slavim.

Sa laudam toti cum se cuvine pe Dumnezeu, cu cantari dumnezeiesti: pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul cel Dumnezeiesc, Stapania cea in trei Ipostasuri, o Imparatie si o Domnie.

Sa preslavim Unimea cea dupa fiinta, pe Cea in trei Ipostasuri, pe Care o lauda toti pamantenii si o slavesc puterile ceresti, Careia toti cu credinta I se inchina.

Domneasca incepatorie peste heruvimi si dumnezeiasca Stapanie fara de asemanare peste serafimi, Treime cea nedespartita in Unime, Ceea ce esti dupa adevar dumnezeiasca Stapanire, pe Tine Te slavim.

Tatalui Celui fara de inceput si Dumnezeu, Cuvantului Celui impreuna fara de inceput si Duhului ma inchin. Fiinta cea nedespartita, una impreunata, Unimea cea intreit numarata, cu laude sa O marim.

Fulgerele Tale, cele cu raze stralucitoare, straluceste-le mie, Dumnezeul meu, Cel ce esti in trei Ipostasuri, Atotfacatorule; si locas ma arata al slavei Tale celei neapropiate, luminata si purtatoare de lumina si neschimbata.

De Care se infricoseaza si se cutremura heruvimii si-L slavesc ostile ingeresti, pe Cel ce din Fecioara in chip de negrait S-a intrupat, pe Hristos, Datatorul de viata, cu frica sa-L slavim.

Slava...

Parinte Atottiitorule, Cuvinte a lui Dumnezeu, intru tot Duhule Sfinte, o Putere si un Chip, o Imparatie, o Dumnezeire si o Stapanire, miluieste pe cei ce se inchina Tie.

Si acum...

Din morti vazand pe Fiul tau, Preacurata Fecioara, inviat cu cuviinta dumnezeiasca, de bucurie negraita lumea s-a umplut, pe Acela slavindu-L si pe tine marindu-te.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.

Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Sfinte Dumnezeule... Tatal nostru... Ca a Ta este imparatia... Ipacoi al glasului de rand. Doamne miluieste (de 40 de ori). Slava... Si acum... Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii... Intru numele Domnului binecuvinteaza, parinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvinteaza... Apoi citeste din fata usilor imparatesti, in genunchi, cu fata spre apus, aceasta

Rugaciune catre Preasfanta Treime

Facere a lui Marcu Monahul

Intru tot puternica si de viata facatoare si incepatoare de lumina Preasfanta Treime, Care, din bunatate, toata faptura lumii si pe cea mai presus de lume dintru nefiinta ai adus-o si cu purtarea de grija o si stapanesti; Care, dupa alte nespuse faceri de bine ale Tale fata de neamul omenesc, pentru neputinta trupeasca ne-ai daruit noua pocainta, pana in clipa mortii, nu ne lasa pe noi, ticalosii, sa murim in faptele nostare cele rele, nici pe incepatorul rautatilor si pizmataretul si pierzatorul sa-si rada de noi. Ca stii, Indurate, cata pizmuire si vrajba are asupra noastra si cata este si patimirea si slabiciunea si nepurtarea nostra de grija. Ci, Te rugam, nu ne lipsi de bunatatile Tale pe noi care Te maniem in toata ziua si in tot ceasul, prin calcarea cinstitelor si de viata facatoarelor Tale porunci. Si toate gresealele noastre, pe care le-am facut in toata viata noastra, pana in ceasul de acum, sau cu fapta, sau cu cuvantul, sau cu gandul, ni le lasa si ni le iarta. Si ne invredniceste ca cealalta viata a noastra sa o savarsim intru pocainta si in umilinta si in paza sfintelor Tale porunci. Si cu orice fel de dezmierdare inselandu-ne, in multe chipuri am gresit, si cu urate pofte nefolositoare si vatamatoare amagindu-ne, ne-am purtat; sau cu manie si cu iuteala dobitoceste pornindu-ne, am maniat pe vreun frate al nostru; sau cu limba sloboda si neinfranata in tari curse ne-am prins; sau cu vreuna din simtirile noastre, sau cu toate, de voie sau de nevoie, cu stiinta sau cu nestiinta, sau din infierbantare, sau din deprindere, nebuneste am alunecat; sau cu ganduri viclene si cu stiinta desarte ne-am spurcat; sau cu orice chip de greseala am pacatuit, din aducere aminte si din obiceiul cel rau si cumplit; iarta-ne noua si lasa toate, intru tot Indurate, Preabunule si mult-Milostive. Si ne daruieste, Bunule, desteptare si putere, ca sa facem voia Ta cu buna placere si in chip desavarsit. Ca din rautatea cea din noapte si intunecata, cu vederea luminii, prin pocainta sa ne schimbam si in lumina cu bunacuviinta sa umblam, si curati fata de iubirea Ta de oameni aratandu-ne noi, nevrednicii, sa Te laudam si sa te slavim in veci. Amin.

Dupa terminarea rugaciunii, sculandu-se, preotul zice: Slava Tie, Hristoase, Dumnezeul nostru, nadejdea noastra, slava Tie.

Strana: Slava... Si acum... Doamne miluieste (de 3 ori). Binecuvinteaza!Preotul:

Cel ce a inviat din morti, Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfintilor maritilor si intru tot laudatilor Apostoli si pentru ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi ca un bun si de oameni iubitor. Amin.

Apoi preotul isi ia cuvenita iertare si, intorcandu-se iarasi cu fata spre rasarit, zice ectenia: Sa ne rugam pentru..., asa cum s-a aratat la Miezonoptica din toate zilele.

• « Inapoi
• Inainte »