Predica la Sambata Mortilor

• « Inapoi
• Inainte »

Predica despre neputrezirea mortilor

(Predica la Sambata Mortilor)

Parintilor si fratilor si iubiti credinciosi,

De multe ori am fost intrebat de unii dintre monahi, dar mai ales de multi dintre crestini, care este pricina ca pe unii morti ii gasesc oamenii neputrezi in morminte. Pentru dezlegarea nedumeririi si a unora, si a altora, ne-am gandit astazi sa vorbim cateva cuvinte si in aceasta privinta. Si iata ce am a zice despre pricinile pentru care nu putrezesc unii morti: Intai, este o pricina fireasca, atunci cand mortul nu putrezeste usor din cauza alcatuirii sale firesti. Marele Vasile arata ca atata deosebire se afla intre alcatuirea unui trup de altul, cata deosebire are focul de arama, sau arama de vreascuri. Asadar, sa tineti minte ca sunt oameni cu catuire tare din fire, si acestia nu putrezesc multi ani in pamant. De aceea aceste trupuri nu este bine a le dezgropa dupa putini ani.

A doua pricina este ca multi din cei ce mor in vreme de iarna, datorita zapezii si ghetii, putrezesc mai greu decat cei ce mor in vreme de vara. A treia pricina pentru care nu putrezesc unii din morti se datoreaza pamantului in care s-au ingropat. Caci este pamant care conserva trupul mortului si nu ii da voie sa putrezeasca, mai ales acela care are in sine sare si alte materii care impiedica descompunerea trupului.

Aceste trei pricini aratate pana aici se numesc firesti. Iar ricinile ce urmeaza se numesc mai presus de fire.Astfel, a patra pricina a neputrezirii mortilor este legatura rhiereului sau a preotului, pentru oarecari pacate mari facute de aceia in viata lor.

A cincea pricina a neputrezirii mortilor este ca aceia in viata lor au batut si au amarat foarte tare pe parintii lor si, fiind blestemati de ei, au murit fara sa se pocaiasca de aceste pacate. A sasea pricina a neputrezirii mortului este deoarece a facut in viata vreo mare nedreptate (Vezi Pidalionul de Neamt, ed.1844, foaia 444, verso).

A saptea pricina a neputrezirii mortului este atunci cand el e dat anatemei pentru pacate din cele mai grele. A opta pricina a neputrezirii mortului este daca a fost legat de dumnezeiestile pravile. A noua pricina este in cazul sfintelor moaste ale sfintilor, care cu totul se deosebesc de cauzele de mai sus. Iar in ceea ce priveste semnele dupa care se pot cunoaste pricinile neputrezirii mortilor, acestea sunt: I-III. Cei ce nu au putrezit din cauza alcatuirii trupului lor, din cauza pamantului in care au fost ingropati sau din cauza ca au murit in vreme de iarna si au fost inmormantati in locuri mlastinoase, cu zapada si gheata, toti acestia au semnul acesta: de se vor dezgropa si se vor pune in alte morminte, noi, nu dupa multi ani se vor gasi putrezi, fiindca pricinile neputrezirii lor au fost firesti si nu mai presus de fire.

IV. Celor ce n-au putrezit din cauza blestemului preotesc, le putrezeste in mormant numai partea dinapoi a trupului, iar de cea dinainte se tine trupul intreg.

V. Cel ce a batut si a amarat foarte pe parintii sai, si a fost blestemat de ei, si apoi nicidecum nu s-a spovedit de acest lucru si nu a luat dezlegare, in viata fiind, de la arhiereu sau de la preot, acelora nu le putrezeste mana sau piciorul cu care au lovit pe mama sau pe tata.

VI. Cel ce la dezgropare se arata negru, acela este afurisit de arhiereu.

VII. Cel ce a fost dat anatema, adica sub cea mai grea pedeapsa bisericeasca, pentru anumite pacate mari (de erezie, contra firii, amestecuri de sange s. a.), acela cand il dezgroapa se arata galben, degetele lui sunt zgarcite si ii cresc unghiile si parul in groapa.

VIII. Cel care la dezgropare se arata alb, acela este afurisit de dumnezeiestile pravile. Cel care la dezgropare se gaseste intreg, dar par nu mai are deloc pe el, acela este indoiala de este blestemat sau nu. (Vezi, despre toate aceste cazuri mai sus aratate, in Pravila Mare a Bisericii, Targoviste, 1652, glava XXXVII, pp. 42-48.)

Alte semne intalnite la trupurile afurisite mai sunt:

1. sunt nedezlegate (neputrede);

2. sunt deformate si urate;

3. sunt greu mirositoare, puturoase foarte;

4. sunt umflate ca doba;

5. provoaca spaima si cutremur privirilor.

IX. Iar in privinta semnelor dupa care se cunosc Sfintele Moaste ale oamenilor cu adevarat sfinti, acestea sunt:

1. nestricacioase;

2. preabine-mirositoare;

3. uscate si usoare;

4. line si vesele la vedere;

5. nu provoaca frica, ci bucurie duhovniceasca;

6. sunt asemenea omului ce doarme linistit;

7. izvorasc din ele feluri de minuni, spre slava lui Dumnezeu (vezi Pidalion, foaia 44).

Ce trebuie sa faca crestinii cu mortii lor, de-i vor gasi pe ei neputrezi? Daca unii nu vor putrezi din cauza alcatuirii tari a trupului lor, pe acestia se cade a-i lasa in mormant mai multi ani, 10-20 si chiar mai mult.

Cei ce nu vor putrezi din cauza pamantului in care au fost ingropati, sau din cauza ca au fost ingropati in vremea iernii, la locuri cu prea multa umezeala si gheata, sa-i scoata de acolo si sa-i mute in alte locuri mai zvantate, iar acolo vor putrezi nu dupa multa vreme. Iar daca nici asa nu vor putrezi, sa se stie ca sunt sub blestem si sa cheme preotul sau arhiereul care i-a legat, spre a-i dezlega. Iar daca a murit acel arhiereu sau preot, sa roage pe mostenitorul acelora sa-i dezlege si sa-i ierte. Daca cei neputrezi vor avea semnele aratate mai sus, inseamna ca au fost blestemati fie de arhiereu, fie de preot, de parinti sau de dumnezeiestile Pravile ale Bisericii, si atunci tot asa sa se procedeze: sa fie chemat arhiereul sau preotul care l-a legat si sa-i faca moliftele de dezlegare.

Iar daca a facut cel mort vreo nedreptate, neamurile lui sa intoarca acea nedreptate. Daca nu au cu ce, sa roage pe cei ce au fost nedreptatiti sa ierte pe cel mort, care le-a facut nedreptatea. Si asa legatura cea pusa asupra lui se va dezlega (vezi Nectarie al Ierusalimului in Raspunsurile cele asupra incepatoriei Papei, fila 206). Sa se mai stie ca, de se va gasi cineva neputred si i se vor citi moliftele cele de iertaciune de la arhiereu, si tot nu se va risipi trupul lui, adica nu se va desface atunci, sa fie incredintati cei de fata ca acel om, cand era viu, a facut vreo mare nedreptate, si de aceea nu se dezleaga trupul lui pana nu vor plati rudeniile acea nedreptate, iar atunci se va dezlega. Iarasi sa se stie ca daca cineva din oameni a fost afurisit pe dreptate si dupa Lege de arhiereul sau duhovnicul sau, iar el, nevrand sa mai ceara dreptate, a murit asa, dupa moartea sa de se va afla trupul lui neputred si oasele desfacute, atunci acel om nu mai are nadejde de mantuire, caci a murit calcand dumnezeiestile Pravile.

Iar cel ce a murit si se afla nedezlegat si neputred trupul lui dupa mai multi ani, acela prin trupul lui cere iertaciune si, prin dezlegarea ce i se va face de arhiereu sau de preoti, se dezleaga de afurisenie. Iar in clipa cand se va fi dezlegat trupul de blestem, se izbaveste si sufletul din mainile diavolului si merge la lumina si la viata de veci (Pravila Mare sau Indreptarea Legii - gl. XL, p. 45).

Acestea de pana aici fiind zise despre neputrezirea mortilor, despre semnele dupa care se cunosc pricinile neputrezirii lor, precum si despre cele ce trebuie a face cei vii pentru cei morti pe care ii vor gasi neputrezi, fiindca mai intotdeauna pricinile aratate mai sus ale neputrezirii mortilor se intampla din cauza pacatelor si a neimplinirii canonului ce trebuie sa faca omul in viata aceasta, este de folos a adauga si unele istorii adevarate in legatura cu cele aratate mai inainte. In vremea Prea Sfintitului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, a murit un om mare si cuvios cu viata, numit Eutropie. Iar cand a voit Patriarhul sa-l ingroape la mormintele cele obstesti ale Bisericii celei mari din Ierusalim, a gasit acolo 20 de trupuri intregi si nedezlegate.

Dar necunoscandu-se ale cui au fost acestea, a facut priveghere Patriarhul si toata Biserica, rugandu-se lui Dumnezeu sa le descopere taina lor. Deci Dumnezeu, ascultand rugaciunea lor, a deschis gura unuia dintre cei adormiti, care a zis: "Noi am fost sfintiti si clerici, si pentru lumesti griji am defaimat predanisita urmare a laudelor lui Dumnezeu, pentru care ne-au si supus la nedezlegata afurisenie". Si intreband Patriarhul si afland ca vreme de 20 de ani nu si-au citit randuiala, s-au facut toti cei sfintiti ce se aflau de fata, impreuna cu Patriarhul, chezasi ca vor implini ei randuiala ramasa timp de 20 de ani a acelora, si indata s-au dezlegat trupurile lor.

Dar iata si o alta istorie, mai aproape de noi. La anul de la mantuirea lumii 1785, vara, se afla la Sfanta Episcopie a Husilor un monah cu numele Rafail, cu neamul slovean si cu mestesugul olar. El, lucrandu-si ziua mestesugul sau la olarie in ascultarea episcopiei si luandu-si o paine, merticul sau, petrecea noaptea in dosul sfintei biserici, odihnindu-se intru morminte. Acest monah, in una din nopti, a mers la Daniil, duhovnicul episcopiei, la usa caruia facand rugaciune, duhovnicul i-a deschis. Atunci el a zis: "Cinstite Parinte, un frate mort se vaita in mormant; si eu, auzindu-l, l-am intrebat ce are de se vaita. El mi-a raspuns ca vai de crestinul acela care nu-si marturiseste la moartea sa toate pacatele sale!". Acestea auzind duhovnicul si socotind ca i s-au parut monahului toate acestea, mai ales ca acela era socotit de toti ca un neintreg la minte, l-a dojenit si i-a spus sa nu mai spuie si altora asemenea lucru. Si asa a iesit monahul de la duhovnic, si nici duhovnicul n-a mai spus cuiva de cele auzite.

Insa a doua noapte, monahul iarasi venind la duhovnic si asemenea spunandu-i, acela iarasi nu i-a luat in seama cele spuse, ci dojenindu-l, l-a alungat, spunandu-i ca are naluciri, de vreme ce nimeni nu fusese atunci de curand ingropat in curtea episcopiei. Deci cu atat mai mult cei de multa vreme morti nu pot sa planga si sa se vaiete. Atunci monahul cu smerenie a raspuns ca el ce a auzit ii spune si nu minte, si asa a iesit.

Deci venind el si a treia noapte si spunand asemenea duhovnicului, si duhovnicul iarasi voind a-l departa, el a adaos a-i zice: "De acum inainte insuti vei da seama inaintea lui Dumnezeu de sufletul acela!".

Aceasta auzind duhovnicul si ingrijorandu-se ca nu cumva sa fie intr-adevar vorba de o descoperire a milostivirii dumnezeiesti, spre a nu gresi lui Dumnezeu, a hotarat sa descopere Episcopului lucrul acesta. Deci, dupa iesirea de la dumnezeiasca Liturghie, venind duhovnicul inaintea Episcopului Iacov (care mai pe urma a fost Mitropolit al Moldovei), i-a povestit toate cu de-amanuntul. Auzind acelea si mult miranduse, arhiereul a poruncit duhovnicului sa cheme pe monahul Rafail, spre a le arata mormantul acela, si totodata sa instiinteze de cele petrecute pe mostenitorii mortului aceluia si sa-i indemne sa faca cele de cuviinta pentru mort, spre a i se mijloci iertare.

Urmand dar duhovnicul poruncii arhiereului si instiintandu-se sotia si fiul mortului, i-au facut dezgropare si au gasit mortul intreg desavarsit, desi era ingropat de mai mult de sase ani. Numele mortului acela era Ganciu, hagiu bulgar. Si rugand femeia si fiul lui pe arhiereu, a slujit arhiereul cu impreunaslujitorii lui dumnezeiasca Liturghie, apoi iesind la mormant, au scos trupul hangiului si, facand prohodul si citind rugaciunile de dezlegare in genunchi, si tot norodul ce era de fata strigand cu lacrimi: "Doamne, miluieste", iarasi l-au ingropat. Deci la implinirea unui an dupa aceasta, iarasi l-au cercat si s-au gasit numai oasele goale. Martor la acestea toate a fost arhiereul Neofit Scriban, care la acea data era ierodiacon slujitor la catedrala Sfintei Episcopii a Husilor, si ni le-a lasat scrise ca pe o asa de mare si vazuta dovada a nemarginitei mile a lui Dumnezeu (vezi Pidalionul de Neamt, f. 311). Spre incheierea cuvantului, va rog din inima sa nu uitam cele auzite in aceasta predica si sa intelegem din cele de mai sus cat de mare este mila lui Dumnezeu si cat pot rugaciunile Sfintei Biserici si dezlegarea arhiereasca sa ajute celor ce au murit nepocaiti si nedezlegati de pacatele lor. Am aratat mai inainte ca cel mort - care se gaseste neputred - prin trupul sau cel neputrezit cere ultimul ajutor de la cei vii ai sai. Si acest ajutor, dupa cum ati vazut in cele ce am spus, se poate cere de la Prea Bunul Dumnezeu prin Sfanta Liturghie, prin rugaciunile si dezlegarea cea de la arhierei si duhovnici.

Prin intaia minune istorisita, care s-a intamplat cu cei 20 de pe vremea Sfantului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, ca si prin aceea ce s-a intamplat la Episcopia de Husi, la noi in Moldova, la anul 1785, prin dezlegarea acelui hagiu bulgar, Ganciu, s-a adeverit iarasi si in chip vazut puterea cea data de Mantuitorul nostru Iisus Hristos sfintilor Sai ucenici si apostoli, precum si urmasilor lor, atunci cand le-a zis: "Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate, si carora le veti tinea, vor fi tinute" (Ioan 20, 22-23). Si iarasi cand a zis: "Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant vor fi legate in cer, si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer" (Matei 18, 18).

Deci, aducandu-va aminte de aceste cazuri, pururea sa credeti ca darul lui Dumnezeu este prezent in Biserica lui Hristos si lucreaza, prin slujitorii Bisericii Lui, preaslavite minuni. AMIN!

• « Inapoi
• Inainte »