Sfantul Isaac Sirul spunea: "Cuvantul este unealta lumii acesteia, iar tacerea este secretul veacului viitor"; si iata ca acest cuvant prin care a fost creata lumea, devine si pentru noi mijloc de comunicare, transformand gandurile in cuvinte ce fac posibila intelegerea dintre noi.

Cuvantul de cele mai multe ori este colorat cu sentimenetele sau trairile pe care fiecare din noi le poarta in suflet in clipa in care-l pronunta. Neintelegerile pe care se intampla a le avea cu cei de langa noi sunt ca niste dezacorduri care strica toata frumusetea unei melodi.

Ne-am gandit oare la puterea lui? Am constientizat ca are putere de a binecuvanta? Are putere si de a blestema! Caci in cuvantul spus, sentimentul ce ne calauzeste cateodata in viata, pune puterea binecuvantarii sau a blestemului….Prin cuvant ne exprimam in rugaciune, prin cuvant ne usuram de tristete sau impartasim o bucurie.

Prin cuvant marturisim sau ne lepadam, prin cuvant slavim sau negam. Prin cuvant acceptam sau respingem…Si totusi, prin dialog zidim! ("dialog" provine din grecescul "διαλογος" si inseamna "prin cuvant").

Nu am crezut niciodata ca Dumnezeu pedepseste, dar nu pot sa neg prezenta Lui in viata  fiecaruia dintre noi. De cele mai multe ori, evenimentele, incercarile, bucuriile, tristetile, castigurile sau pierderile  sunt consecintele faptelor sau dorintelor noastre! Domnul de cele mai multe ori tace, asta insa nu-mi da dreptul sa-L acuz ca este principalul responsabil de starea in care ma aflu! Respecta libertatea in toata plinatatea ei, chiar si dorintele bune sau rele…

Cred din tot sufletul ca Domnul "nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu", si am lasat cuvantul acesta ca o samanta in inima mea, asa a adus roada iubirii ce o am pentru Domnul si omul de langa mine. Iar iubirea nu ma lasa sa ma bucur de raul cuiva, "nu gandeste raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar" (1 Cor. 13,5-6).

Orice clipa si orice intamplare poate fi un mesaj ce ni-l trimite Domnul, avem obligatia de a fi cu ochii sufletului deschisi si sa incercam a-l decodifica dupa puterea si intelegerea noastra. Iar daca ne rugam cu cuvintele rugaciunii Sfantului Grigorie Palama; "Doamne, lumineaza-mi intunericul", incet-incet vom constientizaca viata duhovniceasca este un continuu dialog cu Dumnezeu, o colaborare (con-lucrare) reciproca intre fiul si Tatal Ceresc care asteapta intoarcerea fiecaruia dintre noi, indiferent de culoare, inaltime, cunostinte…

Nu exista sfant care sa nu fi pacatuit in trecut si pacatos care sa nu aibe prilej de pocainta in viitor!"

Arhim. Siluan Visan

• Doi ochi si-o limba
  Publicat in : Editoriale
• Chipuri ale tacerii
  Publicat in : Pilda zilei