Este aceeaşi situaţie cu care te confrunţi atunci când mergi la un doctor. Poţi să te plângi despre aceleaşi simptome, deşi ai două boli destul de diferite, şi e posibil să fii sfătuit sa faci lucruri contradictorii. Iar eu îmi amintesc acum câţiva ani două doamne care m-au aşteptat după Spovedanie şi care, privindu-mă sfredelitor, mi-au zis: „Amândouă ţi-am zis acelaşi lucru, cutare şi cutare faptă, dar mie mi-ai zis ceva, iar ei altceva. Nu eşti sigur de ceea ce spui?". Am răspuns: „Ba da, sunt. Am vrut să spun ceva ţie, iar ei altceva, şi aici se încheie discuţia noastră".
Fiindcă, ştiţi, unuia îi spui: „Să nu bei", iar altuia „Să bei puţin vin". Acesta este un exemplu din Sfântul Pavel. Aceasta nu înseamnă că-l încurajează pe beţiv să bea, iar pe cel abstinent să nu bea. Inseamnă că tine cont de situaţiile diferite şi le înfruntă şi, în cadrul hotarelor înţelepciunii sau lipsei de înţelepciune din partea preotului, este acelaşi lucru. Preotul poate da un sfat diferit la două persoane care au grade diferite de maturitate, unor oameni care pot să facă sau nu un lucru. Şi atunci când oamenii nu fac decât să compare sfaturile, ei subminează încrederea pe care o au în preot. Daca nu se poate avea încredere în el este o altă chestiune: du-te la alt preot. Dar Spovedania ar trebui să rămână ceva între tine şi Dumnezeu, iar preotul să fie ca un martor, precum un om care participă la această Taină cu îngăduinţa şi harul lui Dumnezeu, dar şi cu îngăduinţa şi strigătul nostru de ajutor către Dumnezeu în această întâlnire.
Dacă, de exemplu, te spovedeşti la un preot, iar apoi, din diferite motive, mergi la altul şi apoi iarăşi revii la preotul la care te spovedeşti de obicei şi-i spui: „Nu-ţi voi spune ce am discutat cu celălalt", atunci îl împiedici pe duhovnicul tău să-şi facă o părere şi să poată da sfat. Cred că este o chestiune de acord trilateral. L-am avut, de pildă, cu unul sau doi preoţi. Cineva venea la mine la Spovedanie şi ajunsesem în punctul în care nu mai ştiam ce să zic sau ce să mai fac ca să-l ajut, şi l-am sfătuit pe acela să meargă la cineva cu mai multă înţelepciune şi experienţă decât mine. Apoi, acest preot a dezlegat nodul, însă persoana respectivă a dorit să se spovedească la mine în continuare pur şi simplu din motive ce ţineau de distanţă şi de împrejurări. Intr-un astfel de caz trebuie să existe un acord între trei persoane în privinţa a ceea ce poate fi împărtăşit. A împărtăşi ceva unui preot la Spovedanie este ceva, dar a discuta şi asupra acestui lucru şi a spune celor din jurul tău: „Ştii ce mi-a spus Părintele Antonie? Ce idee extraordinară a avut... Inchipuieşte-ţi!" este o faptă neînţeleaptă.
MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ
MAI APROAPE DE HRISTOS. Spovedania şi iertarea; Editura Doxologia
Cumpara cartea "MAI APROAPE DE HRISTOS. Spovedania şi iertarea"
-
Marturisirea pacatelor
Publicat in : Sfintele Taine -
Marturisirea, mijloc de crestere duhovniceasca
Publicat in : Religie -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.