A patra cerere din Rugăciunea Domnească este: „Pâinea noastră cea spre fiintă dă-ne-o nouă astazi". Adică, da-ne tot ce ne trebuie pentru întreţinerea vieţii trupeşti si sufleteşti.

Cererea a patra este veriga ee leagă cele trei cereri de mai înainte, privitoare la slava, împărăţia şi voia Tatălui ceresc, de celelalte patru, care urmează şi care au in vedere trebuinţele, necazurile si nădejdea mântuirii noastre. «Incepând cu această cerere şi până la sfârşitul Rugăciunii Domneşti este limpede că ne rugăm lui Dumnezeu pentru noi». Ca atare, cererea a patra s-ar putea lega de a treia in acest chip: ca sa putem face voia Ta şi să dobândim fericirea veşnică, avem nevoie si de cele ce trebuie pentru întreţinerea acestei vieţi. Deci «ca oameni ce suntem, cerem si pâinea cea spre întărirea fiintei noastre, stiind că si aceasta este (tot) de la Tine''- si că «noi nu putem trăi fără pâine".

1. Cineva s-ar putea mira că ne rugăm numai pentru „pâine”. Pâinea este insă hrana cea mai trebuincioasa, iar «in cuvântul "pâine" se cuprind toate cele trebuitoare ca să ne păstrăm viata noastră in lumea aceasta: atât in ce priveşte hrana, cât si alte lucruri de care avem nevoie ca să trăim»". Drept aceea, Mântuitorul ne-a învălat sa cerem pâine, pâinea cea spre fiinţă, adică sa ne mulţumim cu «cele ce ajung spre păstrarea fiinţei trupeşti; ...si nimic altceva din acelea prin care e îndepărtat sufletul de la grija dumnezeiască si cea mai de folos» ... "având hrană si îmbrăcăminte" - zice Sf. Apostol Pavel - „cu acestea vom fi îndestulaţi" (1 Tim. 6, 8).

Rostirea cuvintelor pâinea noastă, cea spre fiintă dă-ne-o nouă astăzi" îndatorează pe cel ce se roagă să se gândească sa ceară pâine şi pentru aproapele si să ajute pe cei lipsiţi. Pe de altă parte, cuvântul „nouă” nu este aici fară rost: el ne lasa sa înţelegem că trebuie sa cerem pâinea câştigată cinstit şi cu munca noastră. Că zice Sf. Grigorie de Nyssa: Dacă pâinea cu care ne hrănim nu este răpită de la altul, daca nimeni n-a flămânzit ca sa ne saturăm noi si nimeni n-a suspinat ca să ne umplem noi pântecele, ci este agonisită cinstit si deci, din al său, si este rod al dreptăţii si spic neprihănit si neamestecat al păcii, pâine a lui Dumnezeu este una ca aceasta.

2. Hrana trupească singură nu poate îndestula pe om, pentru că el are si un suflet în care este întipărit chipul lui Dumnezeu. Sfinţii Părinţi ne învaţă că „pâinea" pe care o cerem în Rugăciunea Domnească este nu numai pâinea cea trupească, ci şi cea sufletească. Adică pâinea sufletului, o pâine «care hrăneşte pe omul adevărat, cel zidit după chipul Im Dumnezeu, crescându-l şi facandu-l asemenea cu Creatorul» . Ca atare, „pâinea lui Dumnezeu este aceea ce se pogoară, din cer si dă viată lumii" (loan 6, 33). Painea sufletului este: cuvântul lui Dumnezeu, adica cunoaşterea si înţelegerea Evangheliei si Sfânta Cuminecătură, adică împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos.

a) Hrana cea mai presus de fire a sunetului nostru este cuvântul lui Dumnezeu, despre care zice Scriptura: „nu numai cu pâine va trai omul, ci (si) cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4. 4). Fără de această pâine „omul cel dinlăuntru" (Rom. 7. 32: II Cor. 4, 16) moare, ca si cum ar fi sfârsit de foame si de flămânzim. Iar «moartea sufletului se abate mai ales asupra celor ce nu vor să asculte de cuvântul Domnului si de învăţăturile Lui» si să le înţeleagă. Această pâine este de mare folos sufletului căci fară ea nu putem trăi. Hrana noastră cea spre fiinţă si din care trăiesc sufletele pe pământ este cuvântul lui Dumnezeu, ce se împarte necontenit in biserici. Viata veşnică va fi răsplată celor ce-l ascultă şi-l împlinesc".

b) Cealaltă hrana a suflelului este cuminecarea cu Trupul şi Sângele lui Hristos: „Trupul Meu cu adevărat este mâncare si Sângele Meu cu adevărat este băutură: cel ce mănâncă Trupul Meu si bea Sângelui Meu rămâne intru Mine si Eu intru el” (loan 6, 55, 56). In Sfânta Liturghie, rugăciunea Tatăl nostru se rosteşte înainte de frângerea si împărtăşirea cu Sfintele Taine, «cu scopul ca noi, voind să primim Sfanţul Trup si Sânge al Domnului nostru lisus Hristos, să l le cerem nu numai intru numele lui lisus Hristos, ci si prin rugăciunea Lui». «Pâinea spre fiinţă» este pâinea celor ce mănâncă trupul lui Hristos. Aceasta este pâinea spre flintă, nu cea obişnuita, si este rânduită spre fiinţarea sufletului". Ea întăreşte si sfinţeşte si trupul si sufletul. Tatăl ceresc, când vrea sa Se facă hrană oamenilor, împrumută fata ei. «Noi frangem o pâine», scrie Sfântul Ignatie al Antiohiei creştinilor din Efes, «care este nouă doctorie, pentru a nu muri». Pâinea este mâncarea care hrăneşte flinta noastră cu Dumnezeu Cel viu si face ca să fim în El si El în noi.

3. Cuvântul "astăzi", din cererea a patra, înseamnă "veacul cel de acum, câtă vreme trăim in lumea aceasta. «Dar să nu trecem hotarele ragăciunii privind lacom înainte, la multe perioade de ani, si sa uităm astfel că suntem muritori si avem o viata care trece ca umbra, Ci sa cerem prin (această) rugăciune, fără îngrijorare, doar pâinea trebuincioasa, zilei". „Astăzi" înseamnă şi încrederea în providenţa divină (Matei 6. 25-34).

Fragment din cartea "Invatatura de credinta ortodoxa", Editura Doxologia

Cumpara cartea "Invatatura de credinta ortodoxa"

• Tatal nostru - Rugaciunea Domneasca
  Publicat in : Credinta
• Rugaciunea Domneasca - Tatal nostru
  Publicat in : Credinta
• Rugaciunea Tatal nostru
  Publicat in : Liturghia
• Modelul rugaciunii: Tatal Nostru
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: