Când au făcut referire la Sfânta Euharistie, Părinţii au insistat asupra felului în care trebuie să ne pregătim şi să ne apropiem de împărtăşire. Astfel, Sfinţii Varsanufie şi Ioan, doi iluştri bărbaţi care n-au precupeţit nimic pentru a le fi scut, mângâiere şi ajutor în toate fiilor lor duhovniceşti, luând ca punct de plecare cuvintele: „Luaţi, mâncaţi, aceste este trupul Meu ... şi sângele Meu" (Mt. 26, 26), îi învaţă mai întâi pe ucenici şi, prin ei, şi pe noi, să le ţinem fără îndoială ca adevărate886.

Aplecându-ne cu atenţie asupra colecţiei Filocalia, mai putem constata faptul că, înainte de împărtăşire, Părinţii cereau îndurarea lui Dumnezeu prin rugăciuni, psalmodii şi mărturisiri, devenind curaţi la suflet şi oarecum „afară de trup". Vedeau că toată biserica se umple de Sfinţii îngeri şi însuşi împăratul Puterilor săvârşeşte tainic cele sfinte şi se preface în inimile lor în trup şi sânge. Mulţi dintre ei nu primeau Sfânta împărtăşanie fără lacrimi, după ce rosteau rugăciunea: „Doamne, nu spre judecată să-mi fie acestea!", cutremurându-se de glasul preotului care rostea: „Sfintele, sfinţilor", pentru că ştiau că cele Sfinte se dau sfinţilor şi fiindcă unii dintre ei, aşa cum ne relatează ava Filimon, i-au văzut pe îngeri stând de pază în jurul lor. De aceea se şi păzeau în tăcere, nevorbind cu nimeni"887. De la ei învăţăm noi cum să ne pregătim pentru împărtăşirea cu Hristos. Avem, de asemenea, şi un îndemn de la scriitorul filocalic Teognost, care scrie: „Să te atingi de cele sfinte cu conştiinţa înălbită prin curăţie, ca un sfânt, după ce te-ai înălbit mai-nainte prin şiroaie de lacrimi mai mult decât zăpada, arătând prin albirea îngerească din afară frumuseţea dinăuntru a sufletului"888. Sfinţii înşişi niciodată nu primeau dumnezeieştile Taine fără lacrimi: „Ava (Serid) a spus de acelaşi Bătrân (Ioan) că nu l-a văzut niciodată zâmbind, sau tulburându-se; nici primind Sfânta împărtăşanie fără lacrimi, după ce zicea: «Doamne nu spre judecată să-mi fie sfintele acestea»"889.

Deci înainte de împărtăşire, e imperios ca şi mai mult să arătăm trezvia, păzirea minţii şi osârdia pentru că sufletele celor ce se apropie cu vrednicie vieţuiesc în veci.
Sfântul Petru Damaschinul ne oferă detalii preţioase despre rugăciunea pe care o rostea înainte de a primi Sfânta Euharistie: „Mă rog... să mă învrednicesc de dumnezeiasca împărtăşire după datorie, şi ca, rugându-mă înainte de aceasta, să-L aflu gata de ajutor când voi vrea să mă împărtăşesc; de asemenea, ca să-mi aduc aminte de pătimirile preacurate ale Mântuitorului şi să câştig dragostea de a mi le reaminti. Apoi, ca să-mi fie Cuminecătura spre împărtăşirea Sfântului Duh; fiindcă însuşi Mângâietorul îi mângâie pe cei ce plâng pentru Dumnezeu în veacul de acum şi în cel viitor, şi pe cei ce-L roagă pe El din tot sufletul cu lacrimi şi grăiesc: împărate ceresc şi celelalte; de asemenea: ca să ne fie împărtăşirea de Preacuratele Taine arvună a vieţii veşnice în Hristos, prin rugăciunile Maicii Sale şi ale tuturor sfinţilor"890.
La rândul său, Sfântul Simeon Evlaviosul pomeneşte de o condiţie sine qua non primirii Sfintei împărtăşanii: „Să te păzeşti să primeşti Sfânta împărtăşanie având ceva împotriva cuiva, fie chiar cea mai mică ispită a vreunui gând, până ce nu dobândeşti împăcarea cu fapta. Dar şi aceasta o vei învăţa din rugăciune"891.

Se mai scoate în evidenţă faptul că, pentru cei care se apropie de Sfintele Taine ca răniţi şi ca unii,care cer milă, îi tămăduieşte Domnul Hristos si-i învredniceşte de Tainele Lui, căci „a venit să-i cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă" (Lc. 5, 32). Nimeni nu trebuie să spună că e vrednic de Sfânta Euharistie, dar să creadă că se va curăţi şi se va sfinţi prin ea, pentru că „Trupul şi Sângele Lui unit cu dumnezeirea arde fărădelegile şi spală toată pata şi întinăciunea celor ce îndrăznesc să se apropie de cele sfinte cât pot de curaţi, dacă s-ar mai fi întâmplat să rămână ceva"892. Pe de altă parte, „nimeni nu trebuie să spună că e vrednic de Sfânta împărtăşanie, ci: «Sunt nevrednic şi cred că mă voi sfinţi împăr- tăşindu-mă». Şi va fi lui aceasta după credinţa lui prin Domnul nostru Iisus Hristos"893.

Cuviosul Isaia Pustnicul îl sfătuieşte pe cel ce merge la biserică pentru a se împărtăşi de Sfintele Taine, să-şi păzească tot gândul, ca să nu se împărtăşească spre osândă (I Cor. 11, 29)894. Atunci când preotul rosteşte în timpul dumnezeieştii Liturghii cuvintele „Sfintele, sfinţilor", aceasta înseamnă că „cele sfinte se dau sfinţilor"895.

Ucenicilor cărora li se întâmpla vreo nălucire în timpul nopţii şi a doua zi urmau să ia Sfânta împărtăşanie, li se recomanda să se apropie ca nişte răniţi, iar nu ca nişte biruitori, ci ca unii care au mai degrabă trebuinţă de doctor, crezând că, Cel care a vindecat-o pe femeia cea cu scurgere de sânge (Mt. 9,22), îi va vindeca şi pe ei896.

Celor bolnavi li se administra Sfânta împărtăşanie la locuinţa proprie, căci această aducere la ei înşişi a Sfintei împărtăşanii, când aceasta nu e din dispreţuire, ci din boală, nu este spre osândă. „Căci Căpetenia doctorilor, Hristos, vine El însuşi la cei foarte obosiţi şi bolnavi, precum a venit mai înainte la noi când eram păcătoşi şi ne simţeam rău"897.

Sfinţii filocalici sfătuiesc ca nu cumva să dorească cineva să primească Sfânta împărtăşanie, cu conştiinţă rea, căci în acest caz se apropie de osândă şi pedeapsă. Căci „cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie Trupul Domnului, judecată sieşi mănâncă şi bea" (I Cor. 11, 27). Căci, „dacă cei ce-şi pătează porfira împărătească sunt pedepsiţi la fel cu cei ce o rup, nu e deloc necuvenit ca şi cei ce primesc Trupul cu cuget necurat să sufere aceeaşi pedeapsă cu cei ce L-au rupt prin piroane"898.

Pr. cercet. dr. Liviu Petcu

Fragment din cartea "Nestemate ale învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. Studii de Teologie Patristica", Editura Doxologia

Cumpara cartea "Nestemate ale învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. Studii de Teologie Patristica"

Note:
886 Sfinţii Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, răspunsul 463, în Filocalia..., Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, voi. XI, p. 450.
887 Ava Filimon, Cuvânt foarte folositor, în Filocalia..., voi. VI, Editura Huma- nitas, Bucureşti, p. 175.
888 Teognost, Despre făptuire, cap. 18, în Filocalia..., voi. IV, Editura Humanitas, Bucureşti, p. 251.
889 Sfinţii Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, răspunsul 570 bis, în Fi- localia ..., voi. XI, p. 526.
890 Petru Damaschinul, învăţături duhovniceşti, în Filocalia..., voi. V, p. 169
891 Simeon Evlaviosul, Capete morale, cap. 13, în Filocalia ..., voi. VI, p. 92.
892 Teognost, Despre făptuire..., cap. 72, p. 251.
893 Sfinţii Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti, răspunsul 464, în Filocalia..., voi. XI, p. 451, 452.
894 Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, cuv. 4, cap. 3, în Filocalia ..., voi. XII, p. 53.
895 Ibidem, cuv. 26, cap. 4, p. 231.
896 Sfinţii Varsanufie şi Ioan, Scrisori duhovniceşti..., răspunsul 170, p. 206.

897 Jbidem, răspunsul 212, pp. 246-247.
898 Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol, Metoda sau Cele 100 capete..., cap. 92,
p. 193.

• Pr. Dr. Gheorghe Ispas - Euharistia – Taina Unitatii Bisericii - Recenzie
  Publicat in : Religie
• Euharistia - Cuprins
  Publicat in : Euharistia - Taina Imparatiei
• Euharistia - Taina Imparatiei
  Publicat in : Euharistia - Taina Imparatiei
• Euharistia - unirea intima cu Hristos
  Publicat in : Sfintele Taine
• Prefata cartii EUHARISTIA. TAINA IMPARATIEI
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: