Talcuirea randuielii tunderii in monahism
Intrarea in calugarie se savarseste in vremea Sfintei Liturghii, indata dupa intrarea cea mica cu Evanghelia. Spre stiinta, pe scurt, Sfanta Liturghie este slujba de capetenie a Bisericii in care e prezentata viata si invatatura Mantuitorului, precum si lucrarea de mantuire a omului prin Jertfa de pe Golgota. Sfanta Liturghie este repetarea sau continuarea peste veacuri a aceleiasi Jertfe si Taine. Fratele care vine la calugarie este o roada a acestei Jertfe. Bratele parintesti il asteapta deschise pe cruce. Aceasta e cea mai puternica chemare ce s-a putut face vreodata oamenilor. In fata ei parasim viata cea usuratica a firii si dorim sa dam si noi vietii acelasi inteles. Iar slujitorul tainei lui Dumnezeu, preotul sau arhiereul, primeste pe fratele inaintea usilor imparatesti, deschizandu-i urechile dragostei prin cuvintele Domnului: "Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati - cu pacatele - si Eu va voi odihni pe voi".
Pacatele, patimile ostenesc si incarca, slabesc si apasa sufletul in intuneric. Dorul dupa odihna de acestea este fundamentat in suflet. Acestui dor nimeni si nimic nu-i poate raspunde decat Iisus. De la El invatam smerenia si primim odihna, adica nepatimirea.
Cuvantul de lamurire continua si prin el. Fratele e adus inaintea lui Dumnezeu in privinta dorintei sale. In fata sfinteniei lui Dumnezeu avem deodata aceste simtaminte contradictorii, de frica si de bucurie, de temere si de atragere. Dar nu numai Mantuitorul e nevazut de fata, ci si Preaslavita Sa Maica, sfintii ingeri si toti sfintii cei dintre oameni vin de fata asupra hotararii fratelui cu destinul sufletului sau. Stau plecate privirile intregii lumi vazute si nevazute. Acestia sunt martorii nostri in ziua rasplatirii, cand Mintuitorul nostru va veni sa judece viii si mortii, "nu dupa cum vom fagadui marturisind - cu gura -, ci dupa cum vom pazi si implini - cu fapta - cele ce vom fagadui". Deci e intrebat fratele de ce a venit in fata altarului, in fata jertfelnicului Domnului. Iar fratele raspunde spunandu-si dorinta calugariei. Dorinta aceasta e insa o convingere. Preotul confirma bunatatea si fericita alegere a fratelui. Fratele a ales biruinta asupra firii, pe care urmeaza sa o castige prin osteneli si suferinte. O astfel de hotarare, ca sa duca la rezultat, trebuie sa indeplineasca o conditie esentiala: sa fie o hotarare a libertatii sale.
Libertatea constiintei e cel mai adanc bun spiritual pe care-l avem la indemina in viata. Acesta este factorul de care Biserica tine seama si garanteaza seriozitatea convingerii, alegerii si statorniciei. Sila imprejurarilor, sila neputintelor, sila infrangerilor, daca nu se vor converti in convingere, nu stau garantie pentru calugarie. Fagaduintele calugariei sunt, asadar, pe viata, viata petrecuta intr-o manastire. Urmeaza intrebari si raspunsuri, cele trei raspunsuri sau voturi monahale. Primul este fecioria, al doilea - ascultarea de povatuitor si de frati, iar al treilea - saracia, lipsurile vietii calugaresti. Dupa aceste trei fagaduinte din partea fratelui, preotul, slujitorul tainei, lamureste mai pe larg in ce constau aceste sfinte fagaduinte. Mai intai ca sunt date in fata Celui Sfant, ca sunt scrise de ingeri si ca vom da seama de ele si la sfartitul lumii. Traite aceste fagaduinte, prin ele se arata in viata noastra viata Domnului, intrucat El Insusi este viata vesnica. Viata monahala nu este o viata dupa trup. Poftele lui trebuie stinse.
Cuviinta fata de om trebuie castigata si mintea curatita prin nevointe, caci si trupul e chemat la sfintenie si viata vesnica. De aceea si el trebuie facut ascultator de Dumnezeu. Postul, osteneala, privegherea il imblanzesc.
Ascultare sa ai fata de toti. "In ascultari fara cartire", zice preotul. La viclene ganduri sa te astepti, care vor sa zdruncine hotararea de a merge prin greutati in urma lui Hristos. Acestea vor sa te intoarca inapoi de la calea Duhului iarati la calea firii. Firea trebuie tamaduita de frica in fata suferintei.
Pentru dobandirea vietii duhovnicesti trebuie sa birui si toata dragostea firii, chiar si dragostea de parintii dupa trup. Nici dragoste de sine, nici dragoste de slava sa nu mai ai. Nu imparti sufletul tau, ci aduna-l din toate si da-l intreg lui Hristos. De toate sa fii sarac, ca sa atarni intru totul de Dumnezeu. Oamenii te vor defaima, neintelegandu-ti viata, dar nu uita ca nici viata lui Iisus nu au inteles-o cei ce L-au rastignit. Oamenii prea legati de fire nu au inteles niciodata vietuirea cea mai presus de fire, de aceea s-au temut de aceia cu o astfel de vietuire ca de un rau, ca de o mustrare si i-au facut mucenici. Iar cuviosii au trait o viata de buna voie, o viata de mucenici. Vietile Sfintilor ne sunt noua hrana si curaj in urmarea lui Hristos, precum si convingerea ca e cu putinta aceasta urmare. Hristos facandu-Se om, ne-a dat noua aceasta putinta.
Cu toate acestea, viata dupa Hristos nu e o viata de vis sau de visatori, nici o viata cu minuni. Lepadarea de sine si crucea rezuma toate greutatile ce le vom avea cu firea cea veche si ne prevestesc multa umilinta in lumea aceasta. Dar tocmai acestea cand le vom implini ne fac dovada ca viata noastra e dupa Dumnezeu. Intru aceasta ne sta puterea, de a ne bucura intru necazuri. Cu trupul ne amaram pentru greutatea virtutilor, dar cu sufletul ne bucuram pentru plata pe care o aduc. Fratele e intrebat daca poate marturisi aceasta conceptie de viata. Cu Harul lui Hristos acest fel de vietuire e cu putinta. Preotul se roaga in continuare lui Dumnezeu, amintind si fratelui ca dragostea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos e mai mare decat dragostea celui mai mare sfant pentru Dumnezeu, de aceea Dumnezeu nu uita de om cum uita omul de Dumnezeu. De aceea El stie dorul fratelui si adauga la acesta puterea Sa, spre implinirea poruncilor Sale.
Sfaturile evanghelice prin fagaduinta solemna devin porunci. Cel mai frumos dar pe care il putem face lui Dumnezeu e sa ne daruim Lui pe noi insine, pe viata. Dumnezeu primeste si imbratiseaza, apara si intareste un asemenea dar. Abia cu aceasta daruire a dragostei prindem putere asupra greutatii, asupra neputintei si capatam curaj in nevointe.
Un duh nou se salasluieste intru noi din clipa aceasta. Il avem noi mai de demult, dar acum a prins el inima noastra in razele lui. Caci duh dumnezeiesc este dragostea care a facut sfintii.
Cu capul plecat si cu cartea randuielii calugariei pe cap, preotul se roaga lui Dumnezeu sa-l primeasca si pe fratele acesta in ceata celor care au parasit toate cele lumesti si s-au facut vrednici de Dumnezeu.
Intarit de Adevar, ingradit de Duhul Sfant, hotararea fratelui sa fie neclintita in razboaiele cu mestesugirea potrivnica. Biruinta se castiga prin rabdarea intarita de Dumnezeu cu Har si prin rugaciunile Maicii Crestinatatii, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoarea si ale tuturor sfintilor intru care S-a proslavit Dumnezeu Cel in Treime inchinat. Toti isi pleaca capetele. Preotul din nou se roaga lui Dumnezeu sa-l primeasca pe fratele acesta, care si-a ales din feluritele cai de mantuire pe aceasta a jertfei de sine. Rugaciunea continua ca poftele si gandurile firii sa fie ridicate de la dansul odata cu tunderea parului, al caror semn este.
Pazirea poruncilor aduce in fire sfintenia Celui ce a dat poruncile. Preotul mai cere de la Dumnezeu si darul nestramutarii hotararii fratelui, vointaotelita care i-a caracterizat pe nevoitori.
Cu acestea, slujitorul Sfintei Liturghii se apropie de Cel ce nevazut savarseste Taina, Hristos, intinde mana sa dupa Sfanta Evanghelie asezata in fata icoanei Mantuitorului din tampla si zice: "Iata Hristos, nevazut, aici sta de fata". Si preotul mai intreaba o data pe fratele daca face pasul calugariei de buna voie, deplin liber, fiindca numai acesta e factorul sufletesc hotarator in caile omului. In adancul fiintei sale omul e libertate. Acesta e darul lui Dumnezeu facut omului, prin care l-a deosebit de toata faptura vazuta si l-a inrudit cu ingerii si cu aceasta l-a facut capabil si de viata ingereasca. Calugaria e, asadar, o logodna cu modul mai presus de veac al vietuirii ingeresti.
Fratele afirma definitiv libertatea constiintei sale in fata Celui ce-I va desavarsi libertatea. Logodna aceasta incepe insa cu foarfecele, unelte care taie valul necunostintei de Dumnezeu de pe suflet sau mrejile patimilor de pe minte. La aceasta taiere nu numai ca te invoiesti, dar saruti si foarfecele, mijloacele fizice sau morale cu care se face aceasta rupere a sufletului si a mintii de patimi. Aceasta a fost ultima zi din viata in care ai mai avut pareri personale si vointa proprie. De la logodna cu ingerescul mod de viata sub o noua lege, taierea voii si a toata parerea iti este lege. Aceasta o ai chiar din mana lui Hristos. In lumea nevazuta sunt mii si milioane de fiinte si numai o singura voie a lui Dumnezeu este. Prin calugarie intri in aceasta lume ca sa completezi locul cetei a doua ingeresti pe care Dumnezeu a hotarat sa-l implineasca cu oamenii care, in trup greoi fiind, biruie in lupte pe ingerii cei cazuti prin neascultare. De aceea, ca sa sui la sfarsitul zilelor la aceasta destinatie cereasca, trebuie sa inveti firea de a nu avea pe pamant alta voie decat numai voia lui Dumnezeu, precum e si in cer. Ce rost mai au aceste foarfeci? Foarfecele, povatuirile, mustrarea, dojenirile, ocara au rostul taierii patimilor, caci cu taierea voii se taie toata patima. Iar al doilea rost al foarfecelor este venirea la cunostinta adevarului care este Hristos.
Adevarul este fiinta vie. Noi insa suntem fiinta, dar prinsa in amagiri. Trebuie taiate amagirile ca sa fiintam in Adevar, adica in Hristos. El e "usa" la "casa" Tatalui, iar Duhul e "cheia" cu care Fiul Ii deschide. Aceasta-i cunostinta adevarului cu noi, cu calea noastra dupa Duh, cu destinatia noastra cereasca. Pe acest inteles luptatorul primeste nume nou, dupa al unuia dintre sfintii care bine s-au nevoit. De aici incepand, de la darea numelui, monahul e un nou botezat care isi intelege personal Botezul. Aceasta nu e repetarea primului Botez, ci innoirea lui. Viata lui viitoare, desi continuata pe pamant, va avea sa fie o slava a Sfintei Treimi.
Intreaga Sfanta Treime isi face salas intr-un ales. Chematii sunt multi, dar vin numai cate unii care se aleg. (...)
-
Tunderea in monahism
Publicat in : Organizare B.O.R. -
Sensul vietii monahale - Parintele Galeriu
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Tunderea
Publicat in : Viata liturgica -
Imbracarea calugarului
Publicat in : Liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.