Preotia femeii, un adevar revelat sau o simpla inovatie?
Cel unul si multiplu se manifesta prin omenirea cea creata dupa chipul Sau, ca o pluralitate de persoane, barbati si femei, egale intre ele, fiind de aceeasi fiinta si chemate la aceeasi desavarsire.
Faptul ca Fiul si nu alta Perosoana s-a intrupat, a facut ca aceasta deosebire de slujiri sa fie interpretata ca manifestarea unei neegalitati, desi, slujirile nu se refereau la fiinta sau esenta dumnezeiasca, care ramane aceeasi, ci la misiunea si actiunea ipostatica.
Tatal naste pe Fiul din veci fara de mama, iar Maica Sa il va naste in timp fara de Tata, asa cum spune un sfant Parinte. Tot Tatal "purcede" pe Duhul Sfant, care nu e Fiu : Revelatia nu ne ingaduie sa spunem ca Tatal e mai mare decat Fiul cel vesnic, pentru ca il naste, nici ca Duhul Sfant e mai mic decat Tatal, fiindca este purces de la El, sau decat Fiul, fiindca e trimis de El. Aceste date ale Revelatiei raman taine dumnezeiesti de nepatruns ale Dumnezeirii.
Misterul unitatii de fiinta si fire al barbatului si femeii, egali intre ei, implinit prin comuniunea de viata supranaturala, treimica, se manifesta in lume in mod diferit, in identitate cu specificul personal barbatesc si femeiesc - incepand cu continuarea creatiei dumnezeiesti, prin nasterea de prunci - cu care femeia continua lucrarea lui Dumnezeu, dupa Clement Alexandrinul. Se poate vorbi aici de inegalitate si oarecum de nedreptate in faptul ca femeia poate naste prunci, sacrificandu-se, iar barbatul nu, sau ca barbatul poate fi sacrificator-preot iar femeia nu ? Fara indoiala ca ar fi absurd.
In lume si in Biserica este reflectata acea "taxis", randuiala, despre care vorbesc Sfintii Parinti. Ea nu implica neegalitatea nicidecum. Cuvantul de imbarbatare al sfintei martire Iulitta, adresat ascultatoarelor din jurul ei, care mergeau impreuna la moarte, arata duhul smereniei care inalta si in care "teoloagele", in sensul clasic al cuvantului, privesc raportul dintre barbat si femeie, depasind optica temporalului si imediatului. "Ea spuse si catre femeile din jurul ei, sa nu se ingrozeasca femeieste de patimile pentru credinta si sa nu exagereze slabiciunile lor. "Noi suntem facute, zicea ea, din aceeasi materie ca si barbatii. Dupa chipul lui Dumnezeu am fost create, ca si ei. Genul femeiesc creat de Ziditorul, este accesibil virtutii, exact ca cel barbatesc. Ce ? Nu suntem intru totul asemenea barbatilor ? Nu a fost luata numai carne din el pentru facerea femeii, ci si os din osul lui. De aceea si suntem datori Domnului cu: perseverenta, curaj tare si rabdare in suferinta, intocmai ca si barbatii". Este, in general, spiritul modest, intelegator al femeii ortodoxe, care stie sa faca deosebire intre posibil si imposibil, intre folositor si bun, si pagubitor si rau, intre randuiala dumnezeiasca si randuiala omeneasca, care insufleteste astazi pe multe teoloage ortodoxe : "Problema preotiei femeilor, scrie una dintre ele, n-a existat in Biserica Ortodoxa si nici nu e pusa astazi. Noi, femeile ortodoxe, suntem suparate de agresivitatea unor femei din Apus, din diferite denominatii, in sustinerea acestei inovatii si suntem mirate de argumentele invocate in sprijinul ei. Deosebirea atitudinii noastre, asa cum cred eu, are un temei profund in deosebirea intelegerii ortodoxe a naturii Bisericii : Pentru noi, Biserica, inainte de orice e un corp organic, o familie fara predominare clericala si cu o varietate de slujiri".
Capitolul I al cartii "Facerea2 arata egalitatea deplina de la creatie a primei perechi de oameni, facuti dupa chipul lui Dumnezeu (I, 26-28), pe cand capitolul II descrie mai amanuntit facerea Evei din coasta lui Adam (v. 21-25) si va fi socotit de Traditia crestina ca temei al deosebirii slujirii femeii de aceea a barbatului adica al activitatii lor in afara, spre folosul lor si al semenilor lor - in vasta comunitate umana.
De la creatie suntem, totusi, deosebiti, barbati si femei, si ca potrivit cu harismele specifice, am primit in Biserica daruri si functiuni care sunt complimentare, dar nu inter-schimbatoare.
Sacerdotiul, dupa Evdokimov, este o functie, care nu arata vreo superioritate din punct de vedere duhovnicesc, ci este rezultatul unor harisme ale barbatului ca tip al lui Hristos, care este barbat si recapituleaza in sine intreaga fire.
Femeia pe plan harismatic este egala cu barbatul. Sfantul Apostol Pavel aminteste darurile duhovnicesti - ca si izvorul lor - din care primesc din abundenta si femeile in I Cor. XII, 1-11.
In viata pamanteasca a Mantuitorului, femeile au jucat un rol foarte important; ele nu L-au parasit, ci L-au urmat pana la cruce, mormant, inviere.
Istoria crestina straluceste in nimbul femeii - apostol, misionar, calugar si martir - iar Maica Domnului s-a inaltat prin sfintenie mai presus de neamul omenesc si de cele noua coruri ingeresti.
Fericitul Teodoret aprecia lupta lor pentru credinta de-a lungul veacurilor ca fiind "cel putin egala, daca nu depasind pe aceea a barbatilor" ai. Asa le-au socotit marii sfinti ai crestinatatii. De aceea staretul Isaia compune pe la 1200 un Materikon, cu sfaturile duhovnicesti ale laicilor si pustnicelor din pustietati, analog cu Patericul.
Adevarul revelat este vesnic, evolutia societatii poate pune pe primul plan anumite probleme sau aspecte ale unor probleme noi, de ordin moral, social, umanitar, dar rezolvarea lor dogmatica ramane aceeasi de-a lungul vremurilor in ecoul prezent.
Traditia a luat ca punct de plecare pentru stabilirea unei norme autoritative in Biserica, in ce priveste subiectul hirotoniei ierarhice, faptul ca Mantuitorul insusi a incredintat puterile
In general, Sfintii Parinti au reactionat impotriva exagerarilor. Vom cita in acest context numai pe Sfantul Vasile, care in "Omilia asupra Martirei Julitta", despre care am vorbit mai sus, sustine dimpotriva ca femeile nu trebuie sa exagereze slabiciunile firii lor". Ele au fost create dupa chipul lui Dumnezeu, ca si barbatii si sunt "intru totul asemenea cu barbatii". Mai mult, unii dintre Sfintii Parinti credeau, in consens cu textul din I Cor. VII, 12, ca unele femei chiar depasesc pe barbati si-i pot conduce si invata.
S-a observat ca, pe baza datelor biblice, Sfintii Parinti au afirmat egalitatea femeii cu barbatul si fiindca prin credinta ea pierde intinaciunea pacatului originar si devine asemenea cu el, daca nu chiar "barbat", adica de aceeasi valoare religioasa. Astfel, Sfantul Ambrozie, comentand textul din Ioan XX, 14, scrie ca femeia care crede, "este inaltata pana la nivelul barbatului desavarsit" si pana la masura plinatatii trairii in Hristos. Aceasta este, de altfel, si invatatura biblica in general, caci femeile din Biblie se manifesta in toate domeniile la paritate cu barbatul, in afara de domeniul jertfirii sacre, care ramane barbatesc (asa cum si femeii i s-au rezervat ale sale).
De asemenea, Fericitul Ieronim, comentand cap. V din Efeseni, afirma ca femeia care voieste sa slujeasca pe Hristos mai mult decat lumea aceasta, nu mai este supusa randuielii raportului dintre genuri. Acest lucru l-au amintit si alti Sfinti Parinti in legatura cu fecioarele sau vaduvele care jurau pastrarea fecioriei si respectiv a castitatii, fapt care pune si problema nasterii de prunci, prin care femeia si barbatul sunt in dependenta reciproca.
In concluzie, constatam ca Sfintii Parinti n-au scris carti sau studii speciale despre hirotonia femeii. Oscilatia aparenta intre subordonarea si egalitatea femeii fata de barbat este fara indoiala datorita lipsei unei expuneri sistematice la Sfintii Parinti a acestor probleme care si in Sfanta Scriptura sunt tratate incidental, in cadrul altor probleme. Strafundul acestor oscilatii il dau parelnica contradictie a misterului dumnezeiesc al creatiei barbatului si femeii in egalitate de fiinta sau fire de o parte si deosebirea de insusiri, misiuni sau harisme speciale, dupa modelul unic al Sfintei Treimi.
Interferenta influentelor mediului inconjurator in diferitele epoci ale istoriei nu este de neglijat din punctul de vedere omenesc, dar ele nu au putut si nu pot schimba Revelatia. Influentele istorice pot actiona asupra temeiului, modului de exprimare, dar adevarul ramane unul si acelasi in vecii vecilor.
-
Arta dumnezeiasca si teologia slavei
Publicat in : Dogma -
Duhul e adevarul
Publicat in : Editoriale -
Ingrijirea trupului si atitudinea in fata bolii
Publicat in : Sanatate si stiinta -
Imbratisarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
Publicat in : Sfintii Apostoli Petru si Pavel
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.