In aceasta perioada de reculegere si meditatie asupra celor facute si nefacute, imi aduc aminte de clipa in care am intrat pentru prima oara intr-o Biserica Ortodoxa (de fapt era o Capela amenajata intr-o sala de mese a unei Manastirii in constructie) si cat de impresionat am fost de atmosfera smerita si frumos mirositoare a unei rugaciuni ce se inalta pioasa catre Tronul Ceresc. Parintele batran cu parul alb, isi inalta mainile catre Cer invocand Harul Duhului Sfant: "iarasi si de multe ori cadem la Tine si Te rugam, trimite Duhului Tau cel Sfant peste noi si peste aceste daruri ce-Ti sunt puse inainte."

Prima mea chemare, prima intalnire cu Hristos.

Clipa in care dupa indemnul sufletului: "vino si vezi" am putut spune ca si Sf. Ap. Filip: "L-am aflat pe Acela despre Care au scris Moise in lege si profetii, pe Iisus!" (Ioan 1,45)

Fericit cel ce a cunoscut pe Hristos in viata aceasta! Insa sunt ferm convins ca cei mai multi dintre noi s-ar putea considera fericiti! Fericirea este insa o stare vie precum sufletul, rugaciunea sau credinta; caci izvoraste din iubire si se desavarseste in comuniune.

Dar sa ramanem la chemare. Oare noi nu suntem chemati astazi sa-L cunoastem pe Hristos? Chiar si noi cei din Biserica, suntem adesea incredintati ca deoarece frecventam Casa Lui suntem partasi tuturor binecuvantarilor, insa de cele mai multe ori ramanem straini de Dumezeu-Tatal, chiar daca avem posibilitatea sa Il cunoastem prin Fiul.

Si astazi Hristos este prezent in lume, mai mult decat atat, si astazi putem sta la Cina cea de Taina impreuna cu El! Dar de fiecare data suntem "coplesiti" de nevrednicia noastra si cautam scuze sa nu ne impartasim la Cina Lui!. La fiecare Sfanta Liturghie suntem chemati "cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, apropiati-va", iar noi ramanem cu capul plecat.

Mi-a placut mult cuvantul Prea Sfintitului Siluan (al Italiei) cand a spus intr-o conferinta ca: "printr-o porunca a pierdut Adam raiul: nu mancati!, si acum tot printr-o porunca il putem castiga: Luati mancati.!" Acest indemn ne este adresat tuturor, caci toti suntem chemati; dar ca orice lucru mantuitor, si acest Adevar este denaturat de catre vesnicul dusman al mantuirii noastre.

In primul rand ni se "implanteaza" gandul ca nu suntem vrednici, deci in starea in care ne aflam nu putem indrazni; nu suntem pregatiti, din mai multe "binecuvantate" motive; sau nu ni se permite din pricina canonului primit pentru pacatele facute. Nimeni nu este vrednic oricat de mult s-ar pregati!. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa ne straduim dupa puterea noastra sa ne invrednicim, caci prin Parintele duhovnic putem sa inmultim talantul primit. Canonul primit la spovedanie nu face altceva decat sa te trezeasca la realitatea insemnatatii care o au Sfintele Taine, dar sa dam atententie si cuvantului Pr. Rafail Noica care spune: "A te spovedi nu este singurul fel de a trai in duh, fiindca noi, in fiecare clipa suntem in pacat, pana ce Dumnezeu nu ne inviaza prin Tainele Bisericii si mai ales prin Taina Impartasaniei."

Asadar, cuvantul Sf. Ioan Gura de Aur catre duhovnici: "Ani vrei sa-i dai? Vindeca-i rana!" este mai profund decat putem sa ne inchipuim, pentru ca "acesta este scopul duhovnicului: sa vindece rana, si daca vindeci rana, il faci capabil de intalnirea cu Hristos, prin Impartasanie" propovaduia Pr. Arsenie Papacioc.

Fiecare marturisire, fiecare clipa cu Hristos, este o taina personala aproape imposibil de descris in cuvinte. Nu pot generaliza, insa pot sublinia faptul ca Sfanta Impartasanie, adica Trupul si Sangele lui Hristos sunt medicament! Nicidecum "decoratie" sau "trofeu" pentru crestinul ravnitor si postitor, rugator si nevoitor. Este "Medicamentul Sfant", si ca orice medicament, se ia atunci cand esti bolnav, nu cand esti sanatos! Asa cum nu mergi la doctor cand te simti bine, tot asa si la duhovnic mergi cand vrei sa alungi puterea pacatului deasupra ta; si singurul "intaritor" este Trupul si Sangele Mantuitorului. Important este sa nu pierdem acest sentiment de pacatosenie (de om bolnav), caci pe celelalte de folos si spre mantuirea sufletului nostru le va aseza Domnul in calea noastra.

Un singur gand as vrea sa va pun la inima, pentru a va face sa intelegeti cat de importanta este impartasirea cu Trupul si Sangele Lui Hristos: asa cum din analizele de sange se vede starea sanatatii noastre (globule albe si rosii, leucocite, hemoglobina, hematocrife, glicemie, colesterol, trigliceride, etc.; parametri prin care sunt descoperite bolile din organism), tot asa si prin Sangele Mantuitorului primim toate "informatiile" cu care sufletul nostru se vindeca in credinta, in rugaciune, in pocainta, in iertare, in ravna, in buna-intelegere, in rabdare, in dragoste.

Nu numai ca am ocazia de a-L cunoaste personal pe Hristos, precum Natanael la indemnul lui Filip; mai mult decat atat, prin impartasirea cu Sfintele Taine si "cu acestea fiind pazit, sa pomenesc Harul Tau pururea si sa nu mai viez mie, ci Tie, Stapanului si Binefacatorului nostru" (rugaciunea de multumire a Sf. Vasile cel Mare); iar contactul este adanc, pentru ca Hristos patrunde in toata fiinta mea vinecandu-o si sfintindu-o prin unirea cu El.

In Duminica Ortodoxiei sarbatorim repunerea icoanelor in cultul liturgic prin Triumful dreptei-credinte, dar prin Impartasirea cu Sfintele Taine suntem repusi in comuniune cu Dumnezeu-Tatal - prin Fiul - in Duhul Sfant.

Arhim. Siluan Visan
 

.

• Impartasirea continua cu Sfintele Taine - Recenzie
  Publicat in : Religie
• Sfintele Taine si Ierurgiile Bisericesti
  Publicat in : Dogma
• Sfintele Taine in viata Bisericii
  Publicat in : Dogma
• Sfintele Taine si simbolurile neoprotestante
  Publicat in : Dogma
• Sfintele Taine din Biserica si din afara ei
  Publicat in : Dogma