Zeciuiala, inteleasa ca "un impozit anual", reprezinta practica de a darui cuiva a zecea parte din venitul personal. Aceasta s-a practicat mai ales in Vechiul Testament, ea fiind socotita ca o porunca a lui Dumnezeu. Astazi, zeciuiala a ramas obligatorie in cadrul anumitor secte neoprotestante (adventisti, mormoni etc). Asa cum Vechiul Testament este umbra celui Nou, tot asa, zeciuiala este umbra milosteniei, ca o prefigurare a jertfei personale intemeiata pe libertate si mila.

Zeciuiala, porunca Vechiului Testament

In istoria Vechiului Testament, zeciuiala apare pentru prima data in momentul in care Avram se intalneste cu Melchisedec. Cand a aflat Avram ca, in urma unei lupte, Lot, nepotul sau, cu toata familia si averea sa, a fost luat in robie, a pornit sa-l elibereze. Dupa castigarea luptei, eliberandu-si rudele, Avram a pornit inapoi, spre casa. "Cand se intorcea Avram, i-a iesit inainte regele Sodomei, in valea Save, care astazi se cheama Valea Regilor, iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus paine si vin. Melhisedec acesta, care era preotul Dumnezeului celui Preainalt, l-a binecuvantat pe Avram si a zis: "Binecuvantat sa fie Avram de Dumnezeu cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului. Si binecuvantat sa fie Dumnezeul cel Preainalt, Care a dat pe vrajmasii tai in mainile tale!" Si Avram i-a dat lui Melhisedec zeciuiala din toate" (Facere 14, 17-20).

Porunca lui Dumnezeu de a da zeciuiala fiecare om din poporul lui Israel este consemnata in modul urmator: "Toata dijma de la pamant, din roadele pamantului si din roadele pomilor este a Domnului, sfintenia Domnului. Toata dijma de la boi si de la oi si tot al zecelea din cate trec pe sub toiag este afierosit Domnului" (Levitic 27, 30-33).

In primul rand, prin zeciuiala s-a urmarit ca fiecare om sa ajunga si sa ramana constient de faptul ca toate lucrurile sunt ale lui Dumnezeu, iar omul este un simplu administrator al darurilor primite de la Acesta. Mai mult, zeciuiala intarea in constiinta fiecaruia smerenia si teama de Dumnezeu, care se facea piedica in calea pacatelor.

Precum citim in cartea Deuteronom, scopul zeciuielii era acela de a invata teama de Dumnezeu, adica de a nu-L mania pe Dumnezeu cu nici un pacat: "Sa osebesti zeciuiala din toate veniturile semanaturilor tale, care-ti vin din tarina ta in fiecare an. Adu zeciuiala din painea ta, din vinul tau, din untdelemnul tau si pe intaii nascuti ai vitelor tale mari si ai vitelor tale marunte, ca sa te inveti a te teme de Domnul Dumnezeul tau in toate zilele" (Deuteronom 14, 22-23).

In al doilea rand, prin zeciuiala se asigurau cele necesare preotilor de la Templu, alesi din tribul lui Levi, care nu aveau alta ocupatie decat aducerea de jertfe si slujirea Altarului. Deoarece nu aveau averi personale din care sa poata da zeciuiala, levitii dadeau zeciuiala din zeciuiala primita de la popor.

"Fiilor lui Levi, iata, Eu le-am dat mostenire toata zeciuiala din toate cate are Israel, pentru slujba lor pe care o fac la cortul adunarii. Printre fiii lui Israel ei nu vor avea mostenire, caci zeciuiala fiilor lui Israel, pe care acestia o aduc dar Domnului, am dat-o levitilor mostenire si de aceea le-am si zis Eu ca nu vor avea mostenire intre fiii lui Israel. Vorbeste levitilor si le zi: Cand veti lua de la fiii lui Israel zeciuiala, pe care v-am dat-o ca mostenire, sa inaltati din ea dar Domnului a zecea parte, ca zeciuiala, si vi se va socoti acest dar al vostru ca graul din arie si ca mustul de la teasc. Astfel veti aduce si voi dar Domnului din toate zeciuielile voastre, cate veti lua de la fiii lui Israel, si veti da din ele, dar Domnului, preotului Aaron" (Numeri 18, 20-32).

In poporul lui Israel, zeciuiala era obligatorie. Ea se aducea la Templu. Dand zeciuiala, oamenii isi intareau credinta ca nu sunt stapani de drept pe nimic, ci doar administratori ai lucrurilor pe care le au, recunoscand astfel stapanirea lui Dumnezeu peste ei si peste toate lucrurilor lor. Desi era adusa lui Dumnezeu, zeciuiala era destinata preotilor, ea fiind necesara supravietuirii acestora.

Zeciuiala este umbra milosteniei

In forma ei vechi-testamentara, zeciuiala era o fapta mecanica, exterioara cumva sufletului omului. Cel care nu dadea zeciuiala vedea in aceasta porunca un lucru greu de primit, iar cel care dadea zeciuiala isi impaca in chip mecanic propria constiinta.

Folosul real al acestei porunci se arata a fi de mult uitat, precum reiese si din cuvintele mandre ale fariseului: "Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig" (Luca 18, 11-12).

Celor de acest gen, care dau zeciuiala si implinesc poruncile, insa raman reci cu inima si departe de Dumnezeu, Mantuitorul Iisus Hristos le spune: "Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici, ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati. (...) Ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, iar inauntru sunt pline de rapire si de lacomie. Fariseule orb, curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, ca sa fie curata si cea din afara. (...) Ca semanati cu mormintele cele varuite, care pe din afara se arata frumoase, inauntru insa sunt pline de oase de morti si de toata necuratia" (Matei 23, 23-27).

Mantuitorul Iisus Hristos nu a propovaduit zeciuiala, ci mila fata de cei nevoiasi, manifestata sub forma darniciei. Astfel, desi nu a dezaprobat zeciuiala, Iisus a trecut usor peste aceasta, punand in locui ei ceva mult mai inalt: milostenia savarsita cu smerenie.

Iisus a zis: "Mai fericit este a da decat a lua" (Faptele 20, 35). Si iarasi: "Cand faci milostenie, nu trambita inaintea ta, cum fac fatarnicii in sinagogi si pe ulite, ca sa fie slaviti de oameni; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor. Tu insa, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sa fie intr-ascuns si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie" (Matei 6, 2-4).

Adevarata dimensiune a milosteniei o arata Mantuitorul in urmatorul caz: "Si privind, a vazut pe cei bogati, aruncand darurile lor in vistieria templului. Si a vazut si pe o vaduva saraca, aruncand acolo doi bani. Si a zis: Adevarat va spun ca aceasta vaduva saraca a aruncat mai mult decat toti. Caci toti acestia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta insa din saracia ei a aruncat tot ce avea pentru viata" (Luca 21, 1-4).

Desi conteaza si cat daruim, mai important ramane insa motivul si modul in care daruim. Daruim din frica de pedeapsa lui Dumnezeu, din rusine fata de ceilalti, din dorinta de a capata binecuvantarea lui Dumnezeu sau pur si simplu din iubire de Dumnezeu?!

La randul lor, Sfintii Apostoli nu au vorbit nici ei de zeciuiala, ci de milostenie si darnicie, savarsite in mod liber: "Cel ce seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va si secera, iar cel ce seamana cu darnicie, cu darnicie va si secera. Fiecare sa dea cum socoteste cu inima sa, nu cu parere de rau sau de sila, caci Dumnezeu iubeste pe cel care da cu voie buna" (II Corinteni 9, 6-7).

Sfintii Apostoli nu au cerut nimic pentru propovaduirea lor, ci se multumeau cu ce aveau sau primeau. Mai mult, "ca sa nu puna piedica Evangheliei lui Hristos" (I Corinteni 9, 12), Sfantul Apostol Pavel muncea cu mainile sale, facand corturi, pentru a se intretine singur.

Astazi, cele doua scopuri pentru care a fost aplicata zeciuiala, anume constientizarea proprietatii lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor si intretinerea slujitorilor Altarului, nu isi mai au rostul: primul a fost depasit printr-o interiorizare a darniciei, manifestata intr-o milostenie smerita, iar cel de-al doilea nu mai necesita asemenea sume.

Cladirea bisericii si anexele acesteia consuma curent electric, gaze, materiale de constructie etc., insa plata acestora nu trebuie sa fie facuta prin taxe obligatorii impuse credinciosilor, ci prin daruri aduse de bunavoie. Acestea sunt lucruri admnistrative, care nu au in ele nimic dumnezeiesc. A face dintr-o nevoie administrativa o chestiune de credinta este o mare greseala.

Zeciuiala cea duhovniceasca

In fiecare Sfanta Liturghie, preotul inchina lui Dumnezeu intreaga comunitate, zicand: "Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate." In aceasta formula liturgica se concentreaza intreaga invatatura crestina privind viata si bunurile materiale. Orice lucru pe care nu il aducem lui Dumnezeu, cu smerenie si multumire, ajunge lipsit de puterea de a ne ridica la adevarata inchinare.

Referindu-se la datoria de a inchina lui Dumnezeu si timpul vietii noastre, Sfantul Ioan Casian arata ca vremea Postului Mare este precum o zeciuiala din zilele anului. Anul are 365 de zile, iar Postul Mare are 35 de zile, fiind "scazute" zilele de sambata si duminica. Sambata si duminica se socotesc "scazute" deoarece in aceste zile postul este mai bland, facandu-se dezlegare la untdelemn si vin, spre deosebire de zilele din timpul saptamanii, cand se ajuneaza si se posteste dupa puterile fiecaruia.

El zice: "In legea mozaica exista o porunca generala lasata intregului popor: Sa dai Domnului Dumnezeului tau zeciuiala si prima parga a roadelor tale (Iesire 22, 29). Pentru aceasta, daca ni se cere sa oferim zeciuiala din toate bunurile si roadele noastre, cu atat este mai de trebuinta sa dam a zecea parte din viata noastra, din lucrurile si avutul nostru omenesc, ceea ce noi facem de buna seama in socoteala Paresimilor. A zecea parte din numarul tuturor zilelor care cuprind un an intreg este de treizeci si sase de zile si jumate, iar din numarul saptamanilor, daca se scad zilele de sambata si duminica, raman pentru post treizeci si cinci de zile."

Viata crestina se intemeiaza pe daruire-impartasire si jertfa, iar nu pe constrangere. Toata viata noastra suntem datori sa o zeciuim in mod ascetic, renuntand periodic la toate darurile primite de la Dumnezeu, in semn ca nu iubim darurile mai mult decat pe Daruitor.

Teodor Danalache

• Bogatia si saracia
  Publicat in : Religie
• Pastorala de Sfintele Pasti 2009 - HRISTOS CEL INVIAT, BOGATIA VIETII NOASTRE a PF Daniel
  Publicat in : Invierea Domnului
• Comportamentul bogatiei si bogatia comportamentului
  Publicat in : Editoriale
• Bogatia intru Dumnezeu
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti