Iconografia lui Hristos pe Cruce: cu ochii deschisi sau inchisi?

Iconografia lui Hristos pe Cruce: cu ochii deschisi sau inchisi?

Reprezentarea iconografica a lui Hristos pe Cruce cunoaste doua traditii principale in arta bizantina. In traditia anterioara, care merge pana in sec. VI, crucificarea este reprezentata infatisand un “Hristos viu” (Christus triumphans) cu ochii deschisi, avand un caracter meiestuos si solemn. Pictura murala din Sfanta Maria Antica din Roma si miniatura aflata in Evanghelia siriaca a calugarului Rabula reprezinta exemplele cele mai cunoscute.

La mijlocul sec. XX, s-a discutat destul de mult despre sursele si cauzele presupuse care au stat la baza acestei iconografii, potrivit gandirii teologice si a istoriei artei. Numerosi autori au incercat sa ofere o interpretare convingatoare pentru “ochii deschisi” folosindu-se de argumente de ordin teologic si dogmatic. Insa niciuna din presupozitii nu ne-a putut convinge.

In opinia mea, imaginea scenei crucificarii din Evanghelia lui Rabula ofera cheia descoperirii motivului teologic al reprezentarii lui Hristos pe Cruce cu ochii deschisi. Aceasta ne prezinta nu numai crucificarea, ci si alte evenimente istorice care in asamblu formeaza un tot unitar: soldatii care rup si impart vesmintele lui Hristos, un altul care impunge coasta, si cel care ii da buretele imbibat in otet.

Hristos pe Cruce - Evanghelia lui Rabula

Chiar daca aceste evenimente s-au derulat succesiv in timp, ele au ramas in prezent potrivit ideii fundamentale a “prezentului continuu”. Or, ochii deschisi trebuie intelesi ca un semn vizibil al acestei prezente continue si al depasirii timpului – care este de altfel o caracteristica a experientei liturgice a Bisericii - si ca o expresie a dumnezeirii lui Hristos care nu L-a parasit in momentul intruparii.

In traditia ulterioara, Hristos cel viu este inlocuit cu Hristos mort cu ochii inchisi (Christus patiens). Aceasta reprezentare a ramas caracteristica pentru epoca artei bizantine post-iconoclaste. Printre monumentele binecunoscute putem enumera o cruce dintr-o psaltire aflata in Manastirea Pantocrator din Muntele Athos (IX) si mozaicul bisericii din Daphni (XI).

Texte apartinand unor autori crestini antici vorbesc deja despre Hristos mort, cu ochii inchisi (Alexandru al Alexandriei sec. IV) si indica faptul ca El i-a inchis in momentul mortii (Ipolit Romanul). Insa aceste texte nu sunt in general retinute de catre savantii contemporani care considera un alt text, datand din sec VII, “Calauza” lui Sfantului Anastasie Sinaitul, ca fiind primul izvor al reprezentarii lui Hristos mort cu ochii inchisi. Lucrarea contine o diagrama despre forma crucii si aceasta imagine a jucat un rol decisiv in dezbaterile dintre Anastasie si adversarii sai, “teopashitii”. Scopul sau era demonstreze conceptia potrivit careia Hristos in moartea sa a fost om desavarsit si ca El nu a muit decat potrivit naturii omenesti.

Anastasie era egumen al Manastirii Sfanta Ecaterina de pe Sinai in sec, VII. A calatorit mult in Egipt, in Palestina si in Siria, unde a avut numeroase intalniri si controverse cu nestorienii si monofizitii. Acestea sunt cuprinse in cartea sa principala, “Calauza”.

Din cauza iconoclasmului, imaginea originala a crucii aflata in “Calauza” nu ni s-a pastrat. Ea difera de la un manuscris la altul. Cativa savanti contemporani, cum ar fi Hans Belting si Christa Belting-Ihm, considera aceasta imagine drept prima reprezentare a lui Hristos cu ochii inchisi.

Hristos pe Cruce

Anna D. Kartsonis a studiat numeroase manuscrise ale “Calauzei”. In opinia sa, acestea atesta o relatie directa intre doctrina hristologica a mortii lui Hristos si reprezentarea figurativa. In consecinta ea apropa de asemenea ideea potrivit careia putem afla in ce constau reprezentarile Crucificarii cu ochii inchisi potrivit “Calauzei”.

Adversarii lui Anastasie sunt numiti in testele sale prin termenii “teopashiti”, deoarece ei apara formula “Dumnezeirea a patimit pe Cruce”. Insa acest termen necesita o explicatie. Trebuie sa facem deosebirea intre “teopashismul ortodox” si “teopashismul eretic”. Formula teopashita se gaseste deja in Noul Testament si in literatura patristica. Ea este confirmata de Sinodul V Ecumenic, care declara ca a doua Persoana a Sfintei Treimi a patimit in trup.

In alte cuvinte, subiectul patimilor lui Hristos este Logosul divin, si nu natura Sa divina. Fara indoiala s-au iscat discutii asupra acestei expresii in epoca lui Anastasie (sec. VII). Este evident ca cei desemnati ca fiind “teopashiti” sunt “monofiziti.” Trisaghionul interpolat “Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de Moarte, Cela ce Te-ai răstignit, miluieste-ne pe noi”, pe care il intrebuintau, este considerat de catre Anastasie ca un semn al ereziei lor, si ii acuza ca sustin ca Dumnezeu a suferit in natura sa divina. Anastasie nu distinge intre monofizitii extremi, care negau umanitatea lui Hristos, si monfizitii moderati, (aproape majoritari) pentru care Hristos nu era numai Dumnezeu, ci si om.

Teoria lui Belting, Belting-Ihm si Kartsonis, potrivit careia “Calauza” lui Anastasie Sinaitul trebuie sa fie punctul de plecare al reprezentarii lui Hristos crucificat cu ochii inchisi pentru a arata moartea Sa, nu poate fi considerata drept concludenta. De altfel, dupa cum am mai spus, existau deja texte din sec. III-IV care stabilesc un raport intre ochii inchisi ai lui Hristos si moartea Sa. Printre altele, nu este sigur ca imaginea Crucii din “Calauza”, infatisandu-L pe Hristos cu ochii inchisi s-ar fi pierdut.

Savantii mentionati mai sus nu au vazut (si aceasta este eroarea lor principala) ca Anastasie dorea sa arate in mijlocul acestei controverse nu atat pe Hristos mort, cat pe Hristos cel Viu, care de fiecare data cand Il pomeneste, se refera la “Logos, corpul sau si sufletul sau rational”.

Acesta dorea sa spuna ca Hristos inca traia pe Cruce. Obiectivul demonstratiei sale este sa explice natura umana enipostaziata de Logosul divin si faptul ca El nu a murit decat dupa umanitate deoarece Logosul este “fara de moarte”. Pentru Atanasie dovada acestei morti omenesti - nu insa si a Logosului - este cea a lui Hristos in mormant, si nu cea a lui Hristos pe Cruce. Ochii inchisi ai lui Hristos in mormant sunt pentru Atanasie un indiciu al mortii sale potrivit umanitatii.

Punerea in mormant

Putem observa de ce Anastasie s-a opus Trisaghionului interpolat. Aceasta rugaciune poate fi interpretata intr-un sens ortodox, indicand ca subiect al patimilor lui Hristos Logosul dumnezeiesc. Motivul respingerii acestei formule de catre Anastasie este fara indoiala faptul ca a devenit un slogan al monofizitilor. Din acelasi motiv, canonul 81 al Sinodului Trulan interzicea folosirea Trisaghionului interpolat. Este posibil si ca lucrarea lui Anastasie sa conduca la promulgarea acestui canon de catre Sinod. Canonul urmator, canonul 82, care interzice imaginile simbolice ale lui Hristos (Hristos sub forma de miel etc.), si subliniaza umanitatea Fiului lui Dumnezeu intrupat, trebuie, de asemenea, explicat in acelasi context al disputei teopashite din sec. VII.

Elmar Kalthoff

Traducere de Radu Alexandru

Pe aceeaşi temă

13 Iunie 2012

Vizualizari: 7540

Voteaza:

Iconografia lui Hristos pe Cruce: cu ochii deschisi sau inchisi? 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Sfanta Elena Imparateasa cea intocmai cu apostolii
Sfanta Elena Imparateasa cea intocmai cu apostolii Sfânta Împărăteasă Elena este un model de referință pentru femeile creștine din toate timpurile, dar mai ales pentru mame, oferind un exemplu de mărturisire a credinței creștine în familie și în societate. Ea a reușit să îmbine cu măiestrie înțelepciunea 12.00 Lei
Patericul sfintilor de pretutindeni - Mostenitorii cerului
Patericul sfintilor de pretutindeni - Mostenitorii cerului Fiecare sfânt în parte reprezintă un mijlocitor ceresc al mântuirii noastre, la care apelăm adesea cu evlavie (și căruia uneori îi purtăm și numele, primit la botez), dar și o pildă mereu actuală pentru o viețuire plăcută lui Dumnezeu - Cel ce Se 20.00 Lei
Imperiul Marii Negre. Gloria si decaderea lumii lui Mitridate cel Mare
Imperiul Marii Negre. Gloria si decaderea lumii lui Mitridate cel Mare Conducător viclean și nemilos, strateg iscusit, cărturar – celebru, de altfel, pentru studiul aplicat al otrăvurilor –, Mitridate vi cel Mare a fost unul dintre cei mai puternici și longevivi dușmani ai romanilor. Ambițiile sale au schimbat cursul istorie 70.00 Lei
Familia ortodoxa - mai 2025
Familia ortodoxa - mai 2025 Sfântul Theofan Zăvorâtul: Dragostea este raiul duhovnicesc;Dragostea azi, de Virgiliu Gheorghe;Monahia Matrona Domnaru, fosta stareță a Mănăstirii Hurezi;Sfinții care au făcut din provincia romană Galia Belgica un pământ sfânt... când sufletul cunoaște 14.50 Lei
Calatoria mea prin lumea de dincolo
Calatoria mea prin lumea de dincolo Cartea pe care o țineți acum în mâini este o mărturie scrisă cu dorința de a-i aduce cititorului vestea cea bună: nu suntem zidiți pentru moarte, ci pentru viață veșnică. Viața noastră are sens, iar niciunii dintre oamenii care au trăit vreodată pe acest 36.00 Lei
Sfantul Paisie Aghioritul isi face autobiografia
Sfantul Paisie Aghioritul isi face autobiografia Cine nu-l cunoaște pe Sfântul Paisie Aghioritul? Încă mai trăiesc cei care l-au cunoscut personal și care, povestind despre sfântul, varsă o lacrimă de recunoștință și de dor pentru acela care le-a umplut inima de dragoste pentru Dumnezeu, le-a dat 35.00 Lei
Ultima vanzare a pacatului
Ultima vanzare a pacatului Dacă iei în mână acest text, nu ai cum să-l mai lași decât atunci când ai terminat lectura. Subiectul în sine, împreună cu harul autorului, fac din acest roman o excepțională pagină de literatură.Luș Ursu este un om profund, care are în el acel dar de la 35.00 Lei
Biserica, Lume si Imparatie
Biserica, Lume si Imparatie Părintele Alexander Schmemann este unul din cei mai importanți teologi contemporani, ale cărui preocupări teologice s-au centrat pe rolul Euharistiei în viața Bisericii. Firește, studiile sale au atins și alte teme, toate având relevanță pastorală. 43.00 Lei
Ai grija!
Ai grija! Limitele se pun atunci când din centru al lumii devenim observatori ai istoriei celuilalt. Şi dacă n-o judecăm, ci o înţelegem şi o percepem, în afara hărţilor noastre, noi vom alege dacă ne vom muta, dacă vom pleca, dacă vom rămâne sau dacă ne vom 14.00 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact