Sambata Sfantului Teodor Tiron sau Sambata Colivelor este prima sambata din Postul Mare. In aceasta zi se cinsteste Sfantul Teodor Tiron, pentru o minune savarsita la multi ani dupa trecerea sa la cele vesnice, si se face pomenirea celor adormiti. Incepand cu aceasta zi, toate sambetele din Postul Mare, culminand cu Sambata lui Lazar, sunt zile speciale de pomenire a mortilor.
"Postul cel curat si fara prihana la noi acum ajungand, a adus cu sine savarsire de minuni mucenicesti. Caci prin post ne curatim de intinaciunile si de necuratiile cele sufletesti, iar prin dovezi si lupte vitejesti asupra patimilor ne imbarbatam. Pentru aceasta si cu darul sfintei postiri luminandu-ne si cu minunile mucenicului Teodor intarindu-ne in credinta intru Hristos, cerem de la El sa dea mantuire sufletelor noastre."
Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron, praznuit de Biserica in ziua de 17 februarie, a trait in a doua jumatate a secolului al III-lea, in vremea imparatului roman Maximian. Originar din cetatea Mialon, din Amasia, sfantul a fost ales in oastea imperiala. In cele din urma, marturisindu-L fara teama pe Dumnezeu si batjocorindu-i pe idoli, Sfantul Teodor a fost aruncat in temnita, strapuns cu fiare si aruncat intr-un cuptor cu foc, unde si-a da sufletul in mainile lui Dumnezeu.
Prima sambata din Postul Mare
Imparatul roman Iulian Apostatul (331-363) a fost ultimul imparat pagan. Scurta lui domnie, de numai doi ani, este caracterizata de ostilitate crestina si de repetate eforturi de a reinvia paganismul. Odata, chemandu-l la sine pe guvernatorul cetatii Constantinopol, i-a poruncit ca, in prima saptamana a Postului Mare, sa ia sange din jertfele aduse idolilor si sa stropeasca toate alimentele din pietele orasului. Astfel, imparatul dorea sa-i batjocoreasca pe crestini, care, in acele zile, tineau un post mai aspru.
Atunci, din mila lui Dumnezeu, la arhiepiscopul Eudoxie (360-369), care pastorea cetatea Constantinopol, a fost trimis Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron. Aparandu-i in vis, sfantul l-a instiintat pe slujitorul lui Dumnezeu de planul paganului imparat si l-a invatat cum sa ii ajute pe crestini: sa fiarba grau si sa-l amestece cu miere. Astfel, in prima saptamana a Postului Mare, crestinii nu au cumparat nimic din pietele orasului, iar o multime de alimente s-au stricat.
Crestinii au fost izbaviti de intinaciunea idolatriei prin mijlocirea Sfantului Teodor Tiron, mucenicul surpator de idoli. Dand slava lui Dumnezeu, pe vremea patriarhului Nectarie al Constantinopolului (381-397), Parintii Bisericii au asezat aceasta minune in calendar, in prima sambata din Postul Mare.
In prima sambata din Post ne bucuram atat de minunea colivelor, cat si de nevointele Sfantului Teodor Tiron. Vineri seara, la slujba "Liturghiei Darurilor mai inainte Sfintite", se canta un canon de lauda catre Sfantul Mare Mucenic Teodor, pentru minunea colivelor, compus de Sfantul Ioan Damaschin, se binecuvinteaza coliva si se imparte credinciosilor. La sinaxarul de sambata, pe langa relatarea minunii in sine, se citeste si un cuvant de lauda catre Sfantul Teodor Tiron, alcatuit de Sfantul Grigorie de Nyssa. Apoi, la slujba parastasului, nu se citeste Psalmul 90 si nu se canta "Aliluia", ca in celelalte sambete, ci se citeste Psalmul 142 si canta "Dumnezeu este Domnul".
Minunea savarsita de Sfantul Teodor incununeaza cumva si prima saptamana a Postului Mare, intarindu-ne credinta ca, prin post si rugaciune, se risipesc toate uneltirile viclene ale vrajmasilor nostri celor vazuti si nevazuti. Totodata, inca pastram in minte cantarea de la slujba Pavecernitei Mari, care spune: "Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu!"
Sambata, ziua pomenirii mortilor
Din sambata Sfantului Teodor Tiron si pana in sambata saracului Lazar, in fiecare sambata se face pomenirea celor adormiti in Domnului. Pentru sufletele lor, drept milostenie, se aduc jertfe curate de paine, vin si coliva. Pomenirea celor morti, adica aducerea lor inaintea lui Dumnezeu si mijlocirea catre El pentru iertarea pacatelor lor, este o dovada concreta a faptului ca iubirea este mai tare decat moartea.
Sambata a fost aleasa ca zi speciala de pomenire a celor adormiti inca din primele secole crestine. Astfel, in secolul al II-lea gasim marturii despre pomenirea celor adormiti in scrierile Sfantului Ignatie al Antiohiei, ale lui Tertulian si ale Sfantului Ciprian al Cartaginei. Mai tarziu, in secolul al IV-lea, in cartea "Evhologhion", a episcopului Serapion de Thmuis, din Egipt, gasim rugaciuni speciale pentru iertarea sufletelor celor adormiti in Domnul.
Sfantul Ioan Gura de Aur ne indeamna staruitor la pomenirea celor trecuti la cele vesnice, care au nevoie de rugaciunile noastre. In acest sens, el spune: "Sa le dam ajutorul ce li se cuvine, adica milostenii si prinoase, caci aceasta le aduc usurare, mare castig si folos. Intr-adevar, nu s-au legiuit acestea in zadar si la intamplare si nici n-au fost predate Bisericii lui Dumnezeu fara rost de preainteleptii ucenici ai Domnului, ca preotul sa faca pomenire la infricosatoarele Taine de cei in credinta adormiti."
Invierea mortilor se intemeiaza pe Invierea lui Hristos
"Daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este inviere a mortilor? Daca nu este inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra. Ne aflam inca si martori mincinosi ai lui Dumnezeu, pentru ca am marturisit impotriva lui Dumnezeu ca a inviat pe Hristos, pe Care nu L-a inviat, daca deci mortii nu inviaza. Caci daca mortii nu inviaza, nici Hristos n-a inviat. Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre; si atunci si cei ce au adormit in Hristos au pierit. Iar daca nadajduim in Hristos numai in viata aceasta, suntem mai de plans decat toti oamenii. Dar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor. Caci, precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia" (I Corinteni 15, 12-22).
"Despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa nu va intristati, ca ceilalti, care nu au nadejde, pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa (credem) ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El. Caci aceasta va spunem, dupa cuvantul Domnului, ca noi cei vii, care vom fi ramas pana la venirea Domnului, nu vom lua inainte celor adormiti, pentru ca Insusi Domnul, intru porunca, la glasul arhanghelului si intru trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si cei morti intru Hristos vor invia intai, dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti, impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh, si asa pururea vom fi cu Domnul. De aceea, mangaiati-va unii pe altii cu aceste cuvinte" (I Tesaloniceni 4, 13-18).
Coliva, materializarea credintei in invierea mortilor
Coliva, preparata din grau fiert si impodobita cu alte roade felurite ale pamantului, este expresia concreta a credinței noastre in invierea mortilor si viata vesnica. Fiind facuta din grau, coliva inchipuie insusi trupul mortului, caci graul (painea) constituie principala hrana a trupului. Semintele si aromele cu care este impodobita coliva reprezinta atat virtutile sfintilor sau ale celor adormiti, cat si dulceata si frumusetea vietii celei vesnice, pe care nadajduim sa o dobandeasca cei adormiti.
Boabele de grau, din care este alcatuita coliva, sunt folosite ca simboluri ale invierii trupurilor de insusi Iisus Hristos, cand zice: "Adevarat, adevarat zic voua ca daca grauntele de grau, cand cade in pamant, nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, aduce multa roada" (Ioan 12, 24). Precum samanta de grau se ingroapa in pamant, iar dupa aceea rasare si aduce mult rod, tot asa, trupul omului este redat pamantului din care a fost luat pentru ca, mai apoi, trecand prin moarte, sa invieze intr-un trup nou, plin de slava.
Despre asemanarea dintre bobul de grau si trupul omului, Sfantul Simeon al Tesalonicului spune: "Si omul este o samanta, un rod al pamantului care, semanandu-se acum in pamant, precum graul, iarasi va invia, cu puterea lui Dumnezeu, rasarind in viata ce va sa fie si aducandu-se viu si desavarsit lui Hristos. Caci, precum aceasta samanta se ingroapa in pamant, iar dupa aceea rasare si aduce mult rod, tot astfel si omul, fiind dat acum pamantului, prin moarte, iarasi va invia. Acelasi lucru il spune si Sfantul Apostol Pavel, aratand invierea prin pilda semanaturilor."
La sfarsitul slujbei parastasului, cand se canta "Vesnica pomenire", iar preotul binecuvinteaza coliva, credinciosii se sduna in jurul colivei si leagana vasul pe care este asezata aceasta, ca expresie a legaturii reale cu cei adormiti. Acest gest constituie inca un simbol al invierii, asemanator celui din Sfanta Liturghie, cand preotii leagana Sfantul Aer deasupra Darurilor de Paine si Vin, la citirea Crezului, pana la momentul cand se spun cuvintele: "Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi."
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Mosii de toamna - Pomenirea mortilor
Publicat in : Editoriale -
Pomenirea mortilor - Mosii de iarna
Publicat in : Parastas - Pomana -
Pomenirea mortilor
Publicat in : Viata liturgica -
Mosii de iarna - Pomenirea mortilor
Publicat in : Parastas - Pomana -
Mosii de vara - Pomenirea mortilor
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.