PASTORALA LA PRAZNICUL NASTERII DOMNULUI 2006

+ NICOLAE

din mila lui Dumnezeu

Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele doua Americi

Iubitului cler si dreptmaritorilor crestini,
pace si bucurie de la Hristos Domnul,
iar de la noi arhiereasca binecuvantare.

"Nu va temeti. Ca, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; ca in cetatea lui David vi S-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul"(Luca 2, 10-11).

Prea Cucernici Parinti,

Iubiti Credinciosi,

In aceasta zi de praznic imparatesc, va salut si eu cu cuvintele ingerilor vestitori ai minunii din ieslea Betleemului. Va salut si va vestesc bucurie mare, caci Hristos Domnul s-a nascut si pentru noi, pentru fiecare dintre noi cei ce ne numim crestini.

De aceea bucuria se continua de 2000 de ani, bucurie ca ni s-a nascut Mantuitor.

Aceasta bucurie este vestita de ingeri nu numai pastorilor, ci intregii creatii. In Condacul praznicului spunem ca pamantul pestera Celui neapropiat aduce, iar in alte cantari ca pestera si ieslea L-au primit. Intregul univers participa la pogorarea lui Dumnezeu pe pamant si se bucura de trimiterea Mantuitorului. Cerul si pamantul astazi s-au impreunat nascandu-se Hristos, spune o alta cantare de la slujba Vecerniei.

Cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti a fost porunca lui Dumnezeu la crearea omului (Facere 1, 28). Coroana a creatiei, omul nu numai ca aduna intru sine elementele universului, materialul si spiritualul, dar avea si menirea sa ofere acest univers Creatorului, sa spiritualizeze lumea si sa o inalte catre Dumnezeu. Parintele Staniloae vorbeste despre o legatura puternica dintre om si lume: Lumea sau natura este o parte a naturii omului, deci conditie a existentei si a dezvoltarii omului pe pamant. Dar natura este si mediu de comunicare inter-umana, prin natura omul influenteaza semenii, in bine sau in rau. Cazut in pacat, omul isi pierde insusi rostul existentei lui pe pamant, si odata cu el intreaga creatie sufera. Faptura a fost supusa desertaciunii, nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o, spune Sf. Apostol Pavel (Rom. 8, 20). Omul indepartat de Dumnezeu duce cu el creatia in aceeasi indepartare care are ca limita moartea.

Dar Dumnezeu nu l-a lasat pe om si nici lumea pe care a creat-o. La plinirea vremii l-a trimis pe insusi Fiul Sau, sa ia trupul omului ratacit si sa fie primit de creatia ce se indrepta spre pieire. O cantare de la slujba Utreniei spune: Vazand Ziditorul pe omul pe care l-a zidit cu mainile pierind, plecand cerurile S-a pogorat si pe acesta, intrupandu-Se din dumnezeiasca Fecioara, il zideste cu totul din nou. Iar o alta cantare spune: Cumplita vrajba intre Ziditor si faptura prin venirea Sa, taind-o Stapanul, a pierdut de tot pe pierzatorul vrajmas si lumea unind cu puterile de sus, a apropiat pe Ziditor de oameni. Intruparea Fiului lui Dumnezeu a readus pacea dintre om si Dumnezeu, a re-asezat intreaga faptura in relatia primordiala de comuniune, de impartasire a harului lui Dumnezeu catre creatura. Iar aceasta este bucuria pe care se cuvine sa o vestim luand exemplul ingerilor, cum spune Sedealna Utreniei: Sa se bucure cerul, sa se veseleasca pamantul! Ca s-a nascut pe pamant Mielul lui Dumnezeu dand izbavire lumii.

Daca intelem rostul acestei bucurii oferite de Nasterea Mantuitorului, trebuie sa facem pasul urmator si sa traim acum aceasta sansa pentru fiecare. Hristos se naste, mariti-L, cantam cu totii folosind timpul prezent. Nasterea Domnului este un eveniment prezent si semnificativ, acum in timpul nostru si in locul unde ne aflam. Impacarea adusa de Hristos, intre Dumnezeu si om, intru Dumnezeu si lume, opereaza acum. Primindu-L pe Hristos, lasand pacea Lui sa se salajluiasca in sufletele noastre, ne facem si noi unelte ale mantuirii lumii, ale naturii ce ne inconjoara. Viata noastra plina de Hristos poate fi izvor de indreptare pentru natura exploatata fara masura, pentru lumea intreaga ce asteapta scapare. Iar daca ne amintim cuvintele Parintelui Staniloae, prin aceasta natura il putem ajuta si pe semen sa-l primeasca pe Dumnezeu. Mantuirea adusa de Hristos se refera si la legatura noastra cu semenul. Am pierdut prin pacat profunzimea cunoasterii semenului, Dumnezeu ne-a redat-o prin Intruparea Fiului. Drumul vietuirii crestine trece prin aceasta lupta de a redescoperi ce se intampla cu adevarat cu cel de langa noi. Aceasta lupta nu mai este insa un efort pur uman, ci Hristos Mantuitorul este cu noi pentru a ne arata drumul spre sufletul aproapelui nostru. Si acesta este inca un motiv sa cantam Hristos din ceruri, intampinati-L.

Iubiti frati intru Hristos,

La acest praznic slavit va indemn sa luam aminte la semnificatia bucuriei Intruparii Fiului lui Dumnezeu, sa ne intelegem responsabilitatile pentru noi si pentru lume, sa privim cu dragoste natura si sa dorim sa o restauram prin harul lui Hristos ce se pogoara asupra noastra. Iar noi, preoti si credinciosi ai Arhiepiscopiei, se cuvine sa ne bucuram si pentru binefacerile lui Dumnezeu revarsate asupra noastra. La Congresul din iulie trecut am adoptat noul Statut al Arhiepiscopiei, o noua temelie pentru misiunea noastra, dar am fost si partasi la hirotonia Prea Sfintitului Parinte Ioan Casian de Vicina ca episcop vicar al Arhiepiscopiei noastre, nou prilej de bucurie si de cuvant de multumire adus lui Dumnezeu.

In aceasta zi de praznuire va doresc tuturor sarbatori fericite, cu sanatate, pace si impliniri pentru familiile dumneavoastra si toti cei dragi. Noul An sa ne fie binecuvantat, sa ne inmultim speranta si sa crestem in credinta in Dumnezeu.

Va imbratisez frateste in Hristos Domnul si va urez sa petreceti sfintele sarbatori ale Craciunului, Anului Nou si Bobotezei cu sanatate si pace.

La multi Ani!

Al vostru frate intru rugaciune catre Dumnezeu,

+ NICOLAE

Chicago,

Praznicul Nasterii Domnului, 2006

 

 

 

.