Un crestin odinioara
Tot se caina mereu:
Grea mai este Crucea asta
Ce mi-a dat-o Dumnezeu.
Cand gura mea, iubite frate,
Se va inchide pe vecie
Si mana mea cea slabanoaga
Va inceta de a mai scrie.
Invatatii lumii astazi
Tot se straduiesc mereu
Ca deplin sa dovedeasca
Ca "nu este Dumnezeu
Cereasca bunatate
Vazand la orice pas
Imi sta uimita mintea
Si gura fara glas.
Mai opriti-va din cale
Fratilor intru Hristos
Si uitati-va cu jale
La mormantul meu de jos.
Iubite fratioare
Opresti-te din cale
Cand esti pe aici trecand
Si cauta cu jale
La bietul meu mormant.
Odinioara si acum
Aruncandu-ne in urma
Ochii nostri sufletesti
Catre anii din vechime
Taina Sfintei Spovedanii
O cunoastem din predanii,
Cat de mare rol anume
Are, pentru-ntreaga lume
La un Schit traia odata
Un monah nevoitor
Ce era cu socoteala
Cam inalt cugetator.
Iata lumea te indeamna
La rasfatul ei
Si plecandu-te chemarii,
Prada esti destrabalarii.
O, om, ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, in scris sau grai
De pilda ce la altii dai
"Nu piroanele l-au rastignit pe Hristos, ci Iubirea!" Dostoievski
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro