Vine Primavara in vesmant speranta,
Infloreste pomii, mugurii luminosi,
E un fel de oda sfanta de inchinare
Pentru frumusete, slava lui Hristos
As vrea sa-ti spun si eu ce simt
Cand tu de sus te uiti la mine.
As vrea sa fiu si eu ca tine,
S-alerg, sa rad si sa ma simt mai bine,
Iar tu sa nu te uiti asa la min...
Ce dragoste simt catre Dumnezeu
Si de la Dumnezeu cum vine catre mine,
Si stiu ca ma incearca, ca ma cunoaste bine,
Ca vrea sa fiu puternic, sa lupt chiar si cu mine,
...
Un poem ce exprima cautarea pemanenta a credintei: Vreau un suflet calator, Ca sa ma poarte catre Tine
Poezie abstracta care are in centru ideea dorintei de regasire a sinelui.
Se aude toaca, canta a vecernii,
Si se aduna-n ruga sfintii toti din cer
Soarta omenirii pare ca suspina,
Picura cu roua ochii inlacrimati.
Pe degetul mare de la mana stanga am incrustat rugaciunea
ce rasuna in biserica de piatra a inimii
pe aripile ingerilor cresteau lacrimi verzi
gata sa-nfloreasca la pr...
Cand am sa mor (caci voi muri odata ! )
Si nimeni nu va fi sa ma jeleasca ,
Oricine-ai fi , TU , inima curata ,
- ROAGA-TE TU… la cer sa ma primeasca
Voi stati la capul meu acum
Privind un trup ce nu e viu…
Nu mai am timp , eu plec la drum !
--De ce-ati venit asa tarziu
Cat de usor ne spunem „Te iubesc!”...
Dar vai, aici toti oamenii gresesc! I
ubirea numai Unul a stiut-o;
Ne-a aratat-o, insa noi n-am vrut-o...
Iubeste-ma si cand ma mint,
Nu ma lasa-n pierzare
Sa ma invart prin labirint,
Mergand la intamplare.
De-ai stii tu inima ce-i Raiul,
Te-ai smulge singura din piept
Ai alerga spre cer cu duhul
Si m-ai lasa doar trup inert.
Tacut, umil, privesc spre Tine
Cum stai si rabzi plangand;
Ma-ntreb, ce cauti langa mine,
Un biet talhar, gol si flamand.
Cunvintele lasa urme abia deslusite pe bratul inghetat al saraciei
il invoc pe Dumnezeu in numele deznadejdii
lacrima dumnezeasca imi mangaie sufletul
Am intins mana sufletului, neputincioasa, spre Dumezeu
pe palma s-a asezat lacrima rotunda ca un bob de roua
glumea cu ziua de ieri si de azi,
stingea lumanarile nopti...
Pantecele Sau ingenuncheaza ingeri,
Perfect, sta ca un glob, precum pamantul ;
Si apara intr-insu, ca-ntr-o cochilie,
adamii, toti martirii, apostolii
Pe manastirea-n piatra,
Am devenit pamant,
m-am prefacut in nori,
copaci, apa si vant
Si am tacut ca noaptea
Degeaba aruncati cu zaruri din Ursita,
Sa regasiti in astre o veste potrivita
La anul nou, stiu bine, cum imi zicea strabunul,
Se deschidea tot cerul, de lumina pamant...
Cumva ne-asteapta totul:
Ne-asteapta ora care fuge,
Ca un strain sezand in gara,
Tot nemiscata si cuminte
Cea din urma fericire, s-a dat unui poet:
Cum n-a fost de cuviinta s-o ia vreun arlechin,
i-a fost ingaduita, in traiul desuet,
celui ce scrie vesnic, un ranjet in sus...
Venim pe rand, plecam dar pe sarite
Cand scrierile cartii se sfarsesc,
Cand clipa’n lumanare nu mai arde
Si lepadam, vesmantul omenesc.
Ruga mea din noapte, pare obosita
In genunchi se pune, bratul in amin
Dragostea aprinde inima firava,
Trup si suflet Doamne, Tie ma inchin
"Cand un om bun nu primeste obiceiurile celor rai, chiar daca ar trai impreuna cu ei, nu este nici un pericol." Fericitul Augustin
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro