In conformitate cu invatatura crestina ortodoxa, prin Biserica intelegem asezamantul duhovnicesc intemeiat de Domnul Hristos pentru sfintirea si mantuirea celor ce cred in El. Inceputul Bisericii este jertfa de pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu, iar inaugurarea lucrarii ei intre oameni a avut loc in ziua Cincizecimii din Ierusalim, cand Duhul Sfant s a pogorat peste apostolii adunati in rugaciuni, i a sfintit si intarit ca sa fie vestitori ai Evangheliei.
De atunci si pana la sfarsitul lumii, Biserica ramane "stalp si temelie a adevarului", "slavita, neavand pata sau zbarcitura ori altceva de acest fel, ci sa fie sfanta si fara de prihana". (Timotei 3,15; Efeseni 5, 27). Doua sunt partile care alcatuiesc acest trup al lui Hristos: ierarhia ocarmuitoare si turma bine-credinciosilor crestini. Membrii ierarhici urmasii sfintilor apostoli chemati si alesi de Dumnezeu ca sa propovaduiasca adevarurile de mantuire, sa sfinteasca viata oamenilor cu puterea binelui ce le vine de la Duhul Sfant, si sa-i conduca pe fii lor duhovnicesti la cetatea cea nefacuta de mana omeneasca, din Ceruri.
Mirenii sau poporul lui Dumnezeu sunt datori sa se supuna parintilor lor sufletesti, episcopi si preoti, si sa-i asculte ca pe unii ce sunt "impreuna lucratori in Hristos" (II Corinteni 5, 20). Randuiala aceasta este, mai intai, o lege a firii omenesti. Oriunde exista o grupare organizata de persoane libere, exista neaparat si o ordine si o disciplina. In familie, puterea si dreptul de conducere le detin parintii. In armata, gradele inferioare executa ordinele celor cu grade superioare si toti se supun dispozitiilor comandantului. In societate, cetatenii se bucura de o viata pasnica si prospera cand sunt implinite Constitutia si legile tarii. Fara aceasta oranduiala, orice organizatie se destrama, slabeste si este expusa minciunii.
Insusi Mantuitorul a aratat ca "orice cetate sau casa care se dezbina, in sine nu va dainui" (Matei 12,25). Comunitatea crestinilor credinciosi nu se poate abate de la aceasta regula. Voia lui Dumnezeu a fost ca sa si aleaga dintre ucenicii sai, pe de o parte apostoli, episcopi si preoti care sa invete, pe de alta parte, membri ai institutiei sfinte, obligati sa asculte si sa urmeze cuvantul lor. In legile Vechiului Testament aflam stabilita ordinea de care am amintit mai sus. Spus a Domnul fiilor lui Israel: "Vino la preoti si la leviti si intreaba-i. Fa dupa cuvantul ce ti vor spune ei si sileste-te sa implinesti tot ceea ce te vor invata ei" (Deuteronom 17, 9 10).
Domnul Hristos, cand i-a trimis pe Apostoli la vestirea cuvantului evangheliei, i-a intarit cu o autoritate asa de mare, incat s-a identificat cu persoana lor, cu lucrarea lor: "Cel ce va asculta pe voi, pe Mine ma asculta, iar cel ce se leapada de voi, de Mine se leapada, iar cel ce se leapada de Mine, se leapada de Cel care M a trimis pe Mine" (Luca 10,16). In acelasi inteles, vorbeste si Sfantul Pavel misionarul neobosit al neamurilor pagane: "Ascultati pe conducatorii vostri si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre" (Evrei 13, 17) scria el credinciosilor iesiti dintre evrei, iar cititorilor epistolei catre Tesaloniceni le spunea: "Va rugam fratilor, sa aveti luare aminte pentru cei ce se ostenesc intre voi, pentru cei ce va ocarmuiesc intru Domnul" (I Tesaloniceni 5,12).
La poruncile Sfintei Scripturi se adauga invatatura sfintilor Parinti. Credinciosilor din vremea sa, Sfantul Ignatie al Antiohiei le dadea urmatoarea indrumare: "Ascultati toti de episcop ca de Hristos, iar de preoti ca de apostoli. Fara episcop nimeni sa nu faca ceva din cele ce tin de domeniul bisericesc. Unde este Episcopul, acolo trebuie sa fie si ceata credinciosilor". Iar cu un alt prilej: "Pe cel ce este randuit de Dumnezeu pentru carmuirea casei sale, trebuie sa l primim ca pe stapanul ce l a trimis". La fel statorniceste pentru toate vremurile si generatiile de crestini Sfantul Ciprian, care afirma ca: "cine nu este cu episcopul nu este nici in Biserica".
Intr-adevar, ierarhia Bisericii este coloana vertebrala a trupului lui Hristos, este la fel ca acel stalp de foc care lumineaza poporul ales in drumul sau spre tara Canaanului. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, deopotriva stabilesc legea ca mirenii credinciosi, ca sa poata afla adevarul Mantuitor si a nu gresi in materie de credinta, trebuie sa asculte de Biserica. Pe razvratiti, pe nesupusii randuielii lui Dumnezeu, Iisus Hristos ii aseaza in randurile celor mai pacatosi. "Cel ce nu asculta nici de Biserica sa ti fie ca un pagan si vames" (Matei 18,17).
Se impune ca o necesitate reamintirea acestor invataturi pentru faptul ca in vremea noastra, ca si in curgerea veacurilor din era crestina, s-au aflat oameni care tagaduiesc supunerea fata de autoritatea bisericeasca. Din nestiinta, din orbire sufleteasca sau din interese straine de dorul mantuirii, toti ereticii invata ca nu e trebuinta de preoti, ca ei n-au un har deosebit de al celorlalti crestini, ca adevarul se afla in Biblie, unde fiecare il poate descoperi, cu luminile ce i vin de sus. Mare ratacire. Sfantul Apostol Pavel ii numeste pe acesti oameni "razvratiti, graitori in desert si inselatori, carora trebuie sa li se inchida gura ca unora ce razvratesc case intregi, invatand, prin castig urat, cele ce nu se cuvin" (Tit 1,10 11).
Ca sa dovedim rautatea si pacatul, ereticilor care hulesc impotriva preotimii vom aminti cazul ingrozitor al unor "sectari", din vremea lui Moise si Aron. Trei barbati din sanul poporului biblic au uneltit impotriva capeteniilor religioase care-i conduceau pe evrei spre pamantul fagaduintei si au grait: "Destul! Toata obstea si toti care o alcatuiesc sunt sfinti si Domnul este intre dansii. Pentru ca va socotiti voi mai presus de adunarea Domnului". Razvratitii, dupa nume Core, Datan si Abiron, s au rasculat impotriva lui Moise si Aron, dar cartea Sfanta ne precizeaza ca ei s au adunat "impotriva Domnului". Pedeapsa infricosata care a dat o Dumnezeu celor trei pizmareti a fost ca pamantul s a deschis la porunca Celui Preainalt si rebelii au fost inghititi de vii: "Si si a deschis pamantul gura si i a inghitit pe ei si casele lor si toata averea lor" (Numerii 16,32).
Un exemplu pe cat de vechi, pe atat de lamurit este ca cel ce nesocoteste pe unsii Domnului savarseste un mare pacat.
De aceea Biserica Ortodoxa Romana, impreuna cu slujitorii ei vegheaza necontenit la pastrarea nestirbita a invataturii adevarate a Mantuitorului Iisus Hristos, pe care stramosii si inaintasii nostri au trait o cu evlavie si au pazit o cu sfintenie. Ascultarea de Biserica e o datorie sfanta a fiecarui credincios, pentru ca se pastreaza, prin slujitorii sai randuiti adevarul pe care ei il propovaduiesc.
De aici se intelege ca trebuie sa se dea ascultare si indrumarilor slujitorilor Bisericii, intrucat acestia nu vorbesc de la ei, ci din Evanghelia Domnului Hristos, pentru ca Iisus Mantuitorul le a spus Sfintilor Apostoli, deci si slujitorilor bisericesti de azi, care sunt urmasii lor, asa cum ne marturiseste Sfantul Apostol si Evanghelistul Matei: "Nu voi sunteti care vorbiti ci Duhul Tatalui vostru care graieste intru voi" (Matei 10, 20). Si mai mult decat atat, slujitorii sfintelor altare, dupa o pregatire temeinica, primesc prin hirotonie, darurile Sfantului Duh de a invata, de a conduce si de a sfinti pe credinciosi.
De aceea, orice preot este raspunzator de pastorirea turmei sale, avand indatorirea permanenta de a pastra si intari unitatea fiilor duhovnicesti incredintati, prin aceasta indeplinind voia lui Hristos, care s a rugat ca toti "sa fie una" (Ioan 17,11). Caci, "Hristos cel Unul ii tine pe toti credinciosii uniti in sine ca intr un trup duhovnicesc prin preotii sai, uniti cu aceeasi credinta si slujire a lui. Acest rol de prima importanta l-au jucat preotii nostri in viata poporului roman de a lungul intregii lui istorii", asa cum sublinia regretatul Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae.
Credinciosii adevarati, cinstesc dupa cuviinta pe preoti, pentru harul preotiei care li s-a impartasit prin punerea mainilor arhiereului asupra capului lor. Pentru aceasta gasim temei, mai intai in Vechiul Testament, unde se da aceasta povatuire: "Din tot sufletul tau, teme te de Domnul si pe toti preotii lui cinsteste-i" (Eclesiastul 7, 30). Tot in legatura cu cinstirea si dragostea, datorata slujitorilor Bisericii care sunt Parintii duhovnicesti ai credinciosilor aceasta rugaminte, care, de fapt, este o indrumare, dar si o porunca. "Si pentru lucrarea lor, sa i socotiti pe ei vrednici de dragoste prisositoare" (1 Tesaloniceni 5,13).
In ceea ce priveste ascultarea credinciosilor fata de pastorii lor duhovnicesti, Sfantul Apostol Petru spune: "Tot asa si voi, fiii lor duhovnicesti, ascultati pe preotii vostri; si toti, unii fata de altii, imbracati va intru smerenie, pentru ca Dumnezeu celor mandrii le sta impotriva, iar celor smeriti le da har" (1 Petru 5, 5). Iata ca si de aici se vede clar datoria credinciosilor de a asculta povatuirile pastorilor duhovnicesti, ca cei ce au misiunea sfanta sa poarte de grija de sufletele lor, mijlocind pentru ei la Dumnezeu pentru ajutorul in cele bune si folositoare, totodata fiecare preot avand si el datoria sa se roage, pentru pacatele tuturor, si pentru iertarea lor ca pentru ale sale.
De asemenea, membrii Bisericii, pe langa respectul cuvenit, ce trebuie sa-l dovedeasca fata de pastorii lor au datoria sa se roage pentru ocarmuitorii duhovnicesti, adica ierarhia bisericeasca, dar si pentru conducatorii neamului, pentru ca toti suntem frati in credinta.
In acest sens, cuvantul Sfintei Scripturi, prin Sfantul Apostol Pavel, sfatuieste: "Va indemn deci, inainte de toate, sa faceti cerere, rugaciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru carmuitori si pentru toti care sunt in inalte dregatorii, ca sa petrecem viata pasnica si linistita intru toata cuviosia si buna cuviinta, ca acesta este lucru bun si primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina" (1 Timotei 2,1 4).
Din cele prezentate, se poate vedea lamurit ca ascultarea de Biserica este o indatorire de seama a credinciosilor, fiindca ea este "stalp si temelie a adevarului". Din aceasta ascultare reiese clar si cinstirea ce trebuie sa o dovedeasca, prin fapte, fiii Bisericii fata de slujitorii ei, ca cei ce sunt urmasi ai Sfintilor Apostoli si propovaduitorii invataturii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care se pastreaza in toata integritatea si puritatea ei numai in "una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica", asa cum marturisim in Simbolul credintei.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Doamne ajuta!
Stefan Popa
Stefan Popa
-
Cuminecare continua pentru toti
Publicat in : Sfintele Taine -
Despre spovedanie
Publicat in : Sfintele Taine -
Etapele Tainei Spovedaniei
Publicat in : Sfintele Taine -
Ascultarea duhovniceasca si ascultarea terapeutica
Publicat in : Editoriale -
Ascultare si autoritate
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.