Domnul Iisus Hristos ne-a dat nouă oamenilor două porunci. Care sunt acestea: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta”. Aceasta este prima poruncă. Iar a doua poruncă este următoarea: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. „Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
Ce înseamnă, de fapt să-ți iubești aproapele? În primul rând, să îl asculți cu atenție și cu multă răbdare. Problema omului modern este faptul că nu mai are timp, este în criză de timp permanent și nu mai are răbdarea să-i asculte pe ceilalți oameni. Unii se cred mai deștepți decât alții. Poate un om are ceva important de spus sau poate vrea să-și descarce sufletul la cineva. Cuviosul Părinte Porfirie credea că cel mai însemnat sprijin și ajutor pe care îl poți da cuiva este următorul: să stai să îl asculți, când vrea să îți vorbească despre nevoile și problemele sale, când vrea să-și spună păsul, când vrea să-i fii alături ca să nu simtă singurătatea cumplită și respingerea socială, care împovărează sufletul omului. În același timp trebuie să fim foarte atenți și să nu ascultăm pe cei care vorbesc de rău pe aproapele. Să luăm aminte la cuvintele Psalmistului: „Pune Doamne, strajă gurii mele, și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; iar cu oamenii cei ce fac fărădelege nu mă însoți cu aleșii lor” (Ps. 140, 3-4).
În al doilea rând, să-l ierți pe aproapele fără a te răzbuna. Dar cum poți ierta un om rău? Cum să ierți un om care te supără? Din dragoste pentru Dumnezeu. Aducându-ți aminte de Hristos. Aducându-i aminte de Cel care a murit pe cruce pentru el. Aducându-ți aminte că și tu ai greșit de nenumărate ori, că nimeni nu este perfect. A greși este omenește, a ierta este dumnezeiește. Aducându-ți aminte de oamenii dragi ție, de felul în care te porți cu ei. Puterea de a ierta este proprie celor care se apropie încet de despătimire, care au început să iasă cu încetul din această lume a păcatului. Să luăm aminte la cuvintele Psalmistului: „deșertăciune este tot omul” și „în deșert se tulbură tot pământeanul”. De ce să ierți? „Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6:14). Poate că tu ai dreptate într-o anumită situație, dar trebuie să te gândești la faptul că este mai importantă pacea sufletului decât dreptatea. Auzi-ți ce spune Psalmistul: „Depărtează-te de rău și fă binele; caută pacea și aleargă după ea!” (Ps. 34, 14).
În al treilea rând, bucură-te când aproapele tău se bucură și plângi cu el în întristări și necazuri. Fiecare dintre noi duce o luptă personală și se nevoiește în felul lui pe calea spre desăvârșirea duhovnicească. Viața nu este tot timpul roz, avem și bucurii, dar uneori avem și necazuri. Sub nicio formă nu trebuie să ne bucurăm de răul altuia. Experiența vieții a arătat că în momentul când râzi de cineva care a căzut într-o greșeală anume, nu peste puțin timp tu, personal vei face aceeași greșeală pe care a făcut-o și aproapele tău. Să fim cu luare aminte. Când aproapele nostru este la necaz, cea mai bună atitudine este de compătimire, de încurajare, de îmbărbătare că totul va fi bine, în cele din urmă, eventual să-l lăsăm să plângă pe umerii noștri și să plângem și noi cu el. Un bătrân din vechime i-a spus nepotului său o pildă: Orice om duce o luptă interioară, deoarece înlăuntrul ființei omenești viețuiesc doi lupi. „Cum doi lupi?”, întreabă băiețelul puțin speriat. Primul lup reprezintă răul: frica, furia, invidia, mândria, resentimentele, lăcomia, aroganța etc. Al doilea lup reprezintă binele: bucuria, pacea, speranța, bunătatea, credința, adevărul, blândețea, iubirea, milostenia etc. „Și care dintre cei doi iese învingător?”, întreabă băiețelul emoționat. Iar bătrânul înțelept răspunde: „Va învinge acel lup pe care-l vei hrăni mai mult”.
Așadar, să iubim pe aproapele nostru pentru că este o poruncă de la Mântuitorul și să fim vigilenți la lupta noastră interioară pentru a învinge, în toate împrejurările, numai binele. Să fim buni și să-L lăsăm pe pe Hristos sa trăiască în sufletul nostru, să ne învețe cum să ascultăm, cum să iubim și cum să iertăm pe aproapele nostru, indiferent de câte ori a greșit.
Ștefan Popa
Stefan Popa
-
Despre iubirea aproapelui
Publicat in : Predici de duminica -
Iubirea aproapelui
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Iubirea aproapelui
Publicat in : Credinta -
Samarineanul milostiv sau despre iubirea aproapelui
Publicat in : Duminica a 25-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.