Ce să facem când mintea noastră aleargă încoace și încolo și nu putem să o adunăm la rugăciune?
Când suntem singuri acasă, putem să amânăm începerea rugăciunii, sau dacă deja am început-o, să o întrerupem pentru puțin. Dacă nici după această scurtă pauză, mintea nu conlucrează cu voința, atunci nu avem altceva de făcut decât să îi impunem cu forța, fie că vrea, fie că nu vrea, să se concentreze la rugăciune, desigur, în măsura în care este cu putință. În Biserică, iarăși, câteodată nu auzim sau nu înțelegem cele ce se cântă, se citesc sau se rostesc. În aceste situații, stați cu mintea înaintea Domnului și adânciți-vă în rugăciunea lui Iisus.
Trebuie să știți, totuși, că în Biserică, în timpul fiecărei slujbe și cu precădere în timpul Dumnezeieștii Liturghii, orice act de cult, orice mișcare, are o anumită însemnătate. Cine știe, așadar, și înțelege semnificația fiecărui amănunt liturgic, ia parte întru cunoștință la adunarea credincioșilor și își hrănește sufletul cu mană cerească, ce se dă din belșug la ospețele duhovnicești ale cultului bisericesc.
Noaptea, mai cu seamă orele de după miezul nopții, este cel mai potrivit timp pentru rugăciune.
Câte metanii să facă cineva, spunând rugăciunea?
Câte vrea, mici sau mari, după puterea fizică și dispoziția sa sufletească. Bine este, totuși, să stabilească un număr minim de metanii pentru fiecare zi și să le săvârșească cu multă acrivie.
Evanghelia nu este nevoie să o citiți în picioare. Dacă ședeți, o înțelegeți mai bine, pentru că nu vă obosiți, și astfel, atenția dumneavoastră se concentrează asupra cuvintelor sfinte, fără a vi se împuțina evlavia. Cât despre psalmi, citiți câți puteți și câți doriți. Unul, doi, trei sau mai mulți…
Vă puteți împărtăși des, este de ajuns să fiți de fiecare dată pregătit așa cum se cuvine.
Ce înseamnă să avem conștiința curată în ceea ce privește lucrurile materiale? Înseamnă să nu folosim rău lucrurile, ci să le folosim cu înțelepciune și să le păstrăm în stare bună cu cea mai mare grijă posibilă.
Pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu
Vrei ca mintea ta să nu se împrăștie în timpul rugăciunii și a slujbei? Străduiește-te să îți aduci aminte de Dumnezeu în fiecare clipă de peste zi, fie că ești singur sau împreună cu alții, acasă, la serviciu, pe drum, oriunde. Astfel, și la ceasul rugăciunii sau al slujbei în Biserică, mintea ta va fi cu luare aminte la El și va vorbi cu El cu multă evlavie.
Când Îi este bineplăcută lui Dumnezeu rugăciunea noastră?
Să țineți minte faptul că rugăciunea nu înseamnă vorbe și metanii, ci ațintirea minții și a inimii la Dumnezeu. Se poate să citiți toate Laudele de peste zi și să faceți toate metaniile rânduite, dar legătura dumneavoastră cu Dumnezeu, sau să lipsească cu desăvârșire, sau să fie neînsemnată, având mintea împrăștiată și inima rece. În felul acesta, faceți pravila pe care o aveți, nu însă și rugăciune. O asemenea „rugăciune” este întru păcat. Să ne ferească Dumnezeu!
Cu frică și cu cutremur trebuie să săvârșim cele ale lui Dumnezeu – asta să ținem minte întotdeauna. În orice chip și cu toată puterea dumneavoastră, încercați să aveți mintea adâncită în cuvintele rugăciunii sau, după cum spune Cuviosul Ioan Scărarul, să închideți mintea în cuvintele rugăciunii. În clipa în care veți începe să vă rugați, trebuie ca întreaga atenție să fie îndreptată spre Dumnezeu și să nu vă îndepărtați de El…
Doar atunci veți considera că v-ați rugat cum trebuie, când, la sfârșit, sufletul vă este cutremurat de zdrobire și de mustrare de sine. Pe durata zilei încercați, prin rugăciune neîncetată, să vă aflați cu mintea în fața Domnului în fiece clipă, așa cum stau îngerii. Aceștia Îi aduc doxologie neîncetată. Noi să Îi aducem pocăința noastră.
Când este ascultată de Dumnezeu rugăciunea noastră
Uite cum trebuie să ceri ceva de la Dumnezeu: „Doamne, Tu vezi că am nevoie de lucrul cutare sau că trec prin cutare necaz. Ajută-mă, după cum știi și după cum vrei! Facă-se voia Ta…”.
Cu această stare lăuntrică să te rogi mult. Nu o dată, chiar și îndelungată de ar fi rugăciunea, nu doar o zi, ci săptămâni întregi, luni, ani… Să tot ceri fierbinte, să strigi: „Doamne, ajută-mă! Doamne, scapă-mă! Să nu fie, însă, după cum vreau eu, ci după cum Tu vrei”. Întocmai aceasta spunea și Hristos în Ghetsimani, când se ruga către Tatăl Său. Și văduva din pilda Evangheliei și-a aflat în cele din urmă dreptatea, numai și numai pentru faptul că nu a obosit să o ceară timp îndelungat. Un înțelept a spus acest cuvânt: „Trebuie să le devii sâcâitor lui Dumnezeu și Sfinților Săi!”.
Puterea rugăciunii
Puterea rugăciunii constă nu în chipul ei exterior, ci în conținut, în duhul ei.
Încercați să trăiți rugăciunea. Întocmai de acest lucru este nevoie. Unul dintre Părinți spune că, în vremea rugăciunii, trebuie să ne simțim precum acuzații în fața judecătorului.
A întrebat cineva pe un părinte nevoitor: „Cum să stau la rugăciune?” Și acela i-a răspuns: „Să stai ca la judecată, cu privirea ta ațintită spre buzele Domnului, care în clipa imediat următoare – așa să crezi – vor rosti sentința cea de pe urmă pentru tine: „Vino lângă Mine!” sau „Du-te departe de Mine!”. Și să strigi: „Doamne miluiește!”.
Cred, totodată, că rugăciunea lui Iisus este cea mai bună și mai puternică rugăciune pentru orice situație, doar că trebuie să o rostim nu mecanic, fără simțire, ci cu părtășia minții și a inimii.
Sfântul Teofan Zăvorâtul,
Drumul vieții, Sf. Măn. Paraklitou
-
Lupta cu imprastierea
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Am mintea imprastiata in timpul rugaciunii. Ce sa fac?
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.