Philia1, la care Părintele Pavel Florenski ţinea foarte mult, este, în definirea lui, o iubire cordială, sinceră, un sentiment de mărturie interioară, de iluminare personală. Este ceea ce numim noi prietenie.

Prietenia reprezintă starea cea mai de sus a relaţiei dintre doi oameni. Poate şi pentru faptul că reprezintă iubirea cea mâi gratuită, cea mai liberă, cea mai aducătoare de paşnică şi năvalnică bucurie. Sigur, aceasta în cazul în care se dă prieteniei un cuprins maximal adecvat. Toţi cei care au reflectat serios la propria viaţă şi experienţă de viaţă spun că prietenii adevăraţi sunt rari; desigur, atunci când dăm termenului un sens mai larg, ei sunt mai mulţi. Lipsa de prieteni duce la însingurare, la intrarea în sterilă singurătate.

Iisus însuşi vede în prietenie un maximum al întâlnirii Lui cu omul: „De acum nu vă mai zic slugi, fiindcă sluga nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că pe toate câte le-am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute" (loan 15,15). Să fie prietenul lui Hristos, iată idealul oricărui creştin frumos aşezat pe drumul său către mântuire. Cum se vede, această situare în preajma Adevărului-Hristos (cf. Ioan 14 ,6) conduce şi la o mai bogată cunoaştere.

Se ştie că epoca comunistă a fost, deodată, atât o perioadă a cultivării delaţiunii, aşadar a neîncrederii între oameni, cât şi una a rodirii compensatoare a prieteniilor adevărate şi durabile, mângâietoare întru vieţuire şi supravieţuire. Este firesc atunci ca şi viaţa lui Andrei Tarkovski în Rusia Sovietică să se fi petrecut pe aceleaşi coordonate. Totuşi, constatarea generală pe care el o face este aceea că omenirea se îndreaptă astăzi într-o direcţie periculoasă, aceea a alterării grave a relaţiilor interumane sau chiar a lipsei acestora. In acest sens poate că este bine să reamintim cuvintele spuse de regizor într- un interviu acordat Irenei Brezna:„Sodetatea noastră s-a dezvoltat pe o temelie greşită. Oamenii nu intră în relaţie unul cu altul din iubire, din prietenie sau din nevoia unui contact spiritual, ci din pornirea de a obţine un avantaj. Ca să supravieţuiască, bineînţeles"2.

Prietenia este apanajul oamenilor buni sau, dacă ţinem cont de ceea ce ne spune Hristos G,De ce-mi zici mie bun? Numai Dumnezeu este bun!“ - Matei 19,17 (Marcu 10,18) şi de ceea ce cântăm rugându-ne la Liturghie, ("Unul Domn, unul bun, Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl"), a părţii bune din om. Cu cât un om este mai bun, cu cât lasă mai mult loc lucrării Duhului în el, cu atât va fi un prieten mai adevărat, mai profund, mai binefăcător, şi asta întru veşnicie. Oricum, până la rodirea întru prietenie, trebuie mai întâi să existe o deschidere spre prietenie, o disponibilitate veghetoare, un orizont de aşteptare întâmpinătoare.

Prietenia se cere apărată şi păstrată prin fidelitate reciprocă sau, cum observăşi Andrei Tarkovski,„Cea mai bună cale să-ţi păstrezi prietenii este aceea de a nu-i trăda“ (2 februarie 1986).

Fără a fi prezentă prea mult şi destul de explicit, prietenia rămâne o componentă subterană constantă a filmelor lui Andrei Tarkovski. Vorbind despre Solaris, Victor Diomin consideră că: „Luând povestirea ca pe un punct de plecare, cineastul face un film «de cameră» despre prietenia pentru tot ceea ce trăieşte, despre legea iubirii universului întreg, despre posibilitatea de bună vecinătate şi de cooperare cu un Ocean dotat cu raţiune"3. Lărgind puţin cadrul, putem extinde cuvintele de mai sus la întreaga fil- mografie a lui Andrei Tarkovski. Căci, fund el însuşi un om bun, Andrei avea cu adevărat această tânjire la prietenia pentru tot ceea ce trăieşte, la iubirea universului întreg. Ar mai fi de adăugat, şi această mărturie a Marinei Tarkovskaia: „Prietenii erau pentru el mai importanţi decât rudele". In plus, „era foarte energic, activ, avea o mulţime de prieteni, se îndrăgostea necontenit"4.

Sigur, pe parcursul unei vieţi, prietenii, cei pe care-i ai în preajma ta sau cei livreşti, sunt cei care te influenţează mai tare, cei a căror existenţă ţi se transmite într-o măsură mai mică sau mai mare. Intrebat odată direct în acest sens, cine sunt cei care au o influenţă reală şi benefică asupra lui şi a creaţiei sale, regizorul a răspuns: „A fost un timp când puteam numi oamenii care m-au influenţat, care au fost maeştrii mei. Dar acum, conştiinţa meanu maipăstrează decât personajele care sunt jumătate sfinţi, jumătate nebuni. Aceste personaje care sunt, poate, un pic posedate, dar nu de diavol; un pic «nebuni întru Dumnezeu». (...) A explica creaţia lor este absolut imposibil. (...) Aceasta dovedeşte, încă o dată, că minunea este inexplicabilă. Minunea este Dumnezeu“5.

Vom privi prietenia la Andrei Tarkovski pe trei paliere. Primul este acela al prieteniilor personale din această viaţă, atât cât se poate lua cunoştinţă despre ele. Un al doilea se referă la felul cum este reflectată prietenia în filmele sale. în sfârşit, un capitol extrem de captivant şi de relevant este cel al prieteniilor livreşti, cu alte cuvinte al prieteniilor spirituale cu oameni care au trăit în alte vremuri sau cu aceia cu care, deşi contemporani, nu a aflat prilejuri destul de favorabile pentru întâlnire sau, dacă totuşi i-a întâlnit, lucrul acesta a fost cu totul ocazional, pe fugă.

 Costion Nicolescu

Fragment din cartea "Credinta, nadejdea si iubirea in viata si opera lui Andrei Tarkovski"

Cumpara cartea "Credinta, nadejdea si iubirea in viata si opera lui Andrei Tarkovski" 

Note:
1 Vine de la verbul phileln, care înseamnă înclinaţie lăuntrică spre o persoană, provocată printr-o proximitate, o comuniune de sentiment, printr-o intimitate. Conţine un element de saţietate, de suficienţă prin sine însăşi. Florenski arată că vechile lexicoane dau, pentru acest cuvânt, sensul de a fi satisfăcut de ceva, a nu căuta altceva. După el, cuvântul nu are nici un fel de conţinut moral sau, mai exact, moralizator. Dar tot de aici vine şiphilema - sărut (Pavel FLORENSKI, op. cit., p. 253).

2 Irena BREZNA, op. cit., p. 116. Aflăm această constatare şi în Sacrificiul, intr-o reflecţie a lui Alexander, convorbind cu fiul său (.Andrei TARKOVSKI, (Euvres cine- mjLtvgraphiquvs completei II, p. 370>.

3 Victor DIOMINE, op. cit., p. 19.

4 Elena DULGHERU, De vorbă cu Marina Tarkovskaia. sora regizorului Andrei Tarkovski, p. 28.

5 Victor LOUPAN, op. cit., p. 43.

• Iubirea ingereasca
  Publicat in : Editoriale
• Iubirea fata de Dumnezeu
  Publicat in : Morala
• Iubirea care trece dincolo de viata
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: