In urma cu o luna, o cercetare sociologica data publicitatii, indica faptul ca institutia in care romanii au cea mai mare incredere este cea a casatoriei. Conform studiului, nu mai putin de 81% dintre romanii intervievati au sustinut ca au incredere in aceasta institutie, pe locul urmator clasandu-se Biserica, cu o incredere din partea populatiei de 72%.
Mi-ar fi placut sa cred in rezultatul studiului si as fi fost tare bucuros daca, intr-adevar, realitatea ar demonstra acest lucru, anume ca in tara noastra se traieste potrivit normelor morale. Din pacate, nu am motive intemeiate pentru a da crezare statisticii iar ceea ce ma face sa fiu sceptic este tocmai ceea ce putem observa cu totii in jurul nostru, zi de zi, in viata cotidiana. Certuri, scandaluri, divorturi, agresiuni de toate felurile si sub toate formele, saracie, imoralitate, toate aceste ”maladii” ale societatii fiind mai mult decat suficiente pentru a contrazice dur concluzia principala a analizei sociologice respective.
Pentru ultimii doi ani (2009 si 2010), statisticile INS au evidentiat faptul ca, dimpotriva, familia traditionala romaneasca este intr-un regres accentuat, ea destramandu-se pe fondul saraciei, violentei domestice, separarii partenerilor ca urmare obtinerii unor job-uri in afara tarii, a educatiei precare si a consumului excesiv de alcool. Numarul divorturilor pronuntate anul trecut a fost superior celui pronuntat in urma cu doi ani iar tendinta este, in continuare, de crestere. Mai mult, statisticile au indicat ca in 2009, aproape 30 % dintre nou-nascuti aveau mame necasatorite iar tara noastra se situeaza, de mai mult timp, pe un loc fruntas in privinta mamelor-minore.
Toate aceste date, extrem de ingrijoratoare si alarmante pentru sanatatea morala a unei natiuni, ar trebui sa puna pe ganduri clasa politica, guvernantii, conducatorii. Care insa, ce fac? Vorba unei reclame: ”Mai nimic”. Dimpotriva, isi aduc contributia la aceasta degradare permanenta prin tot felul de taieri aberante ale alocatiilor pentru copii, a indemnizatiilor pentru mame sau durata concediului post-natal ori trimiteri in somaj.
In plus, statul aproape ca incurajeaza divorturile prin introducerea acelor "divorturi administrative" pronuntate la primarie, astfel incat fara prea mare bataie de cap, cuplurile sa se desparta rapid. Cu alte cuvinte, in loc sa dezvolte si sa intareasca o institutie a mediatorului, care sa intervina la nevoie pentru a ajuta cuplurile care trec prin perioade mai dificile, administratia creeaza facilitati mai mult in directia separarii, lucru de-a dreptul aberant.
Cred ca si implicarea Bisericii in aceste aspecte trebuie sa fie mult mai pronuntata, mult mai activa. Ma gandesc ca in parohii, poate nu ar fi rau ca preotul sa vina in familiile credinciosilor nu doar cu ocazia diverselor momente religioase (Nasterea, Boboteaza etc), ci mult mai des, pentru a sta de vorba cu membrii familiei pe diverse subiecte, pe diverse probleme, sa devina un fel de sfatuitor, de sfetnic si indrumator.
Si ma uit din nou la Biserica Catolica, acolo unde daca nu este imposibil, este extrem de anevois si dificil sa divortezi, deoarece Biserica Catolica nu ingaduie acest lucru. Ei spun ca o casatorie trebuie sa fie indisolubila, adica nu se desface decat prin moartea unuia dintre soti. Se argumenteaza aici cu raspunsul lui Iisus cand a fost intrebat daca ii este permis unui barbat sa-si lase sotia: "De aceea va lasa omul pe tatal si pe mama sa si se va lipi de nevasata sa si cei doi vor fi un singur trup (...) Eu va spun ca oricine isi lasa nevasta, afara de pricina de desfrau, si ia pe alta este adulter si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbat este adulter (Matei 19, 3-9). La noi, exista persoane care au divortat si recasatorit, inclusiv religios, de vreo 4-5 ori, fara ca Biserica Ortodoxa sa-si puna vreo intrebare, daca un asemenea lucru nu seamana mai mult cu desfraul, fara a avea nimic in comun cu Sfanta Taina a Casatoriei.
Toate acestea sunt lucruri alarmante dar trebuie insa privite in fata si intervenit pe toate caile cat mai este inca timp, pentru a reaseza familia romaneasca pe cale vietii crestine. Altfel, am putea ajunge prima natiune care dispare nu in urma unui razboi, ci inecata in propria mizerie si mocirla morala.
Adi Ionescu
Adi Ionescu
-
Botezul si Cununia - Chemarea femeii
Publicat in : Morala -
Cununia si Calugaria, asemanari in randuiala liturgica
Publicat in : Liturgica -
Cununia de aur, iubire si recunostinta
Publicat in : Nunta -
Cununia si sora ei, Calugaria
Publicat in : Liturgica -
Cununia - Nunta
Publicat in : Nunta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.