Vom continua tâlcuirea rugăciunii Tatăl nostru. A doua afirmaţie a rugăciunii este aceasta: „Sfinţească-se numele Tău”. Am văzut ce reprezintă numele lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură: este persoana însăşi, puterea sa, demnitatea sa, slava sa, autoritatea sa. Fecioara Maria ne dă un exemplu în acest sens atunci când exclamă în Magnificat: „şi sfânt e numele Lui” (Lc 1, 49).

Ce înseamnă expresia „sfinţească-se numele Tău”? Oare să nu Fie Dumnezeu suficient de Sfânt şi să aibă nevoie să Fie sfinţit de noi? El este izvorul sfinţeniei, El este Sfântul prin excelenţă, El este întreit Sfânt: ştie toată lumea acest lucru! Ceea ce cerem prin cuvintele „sfinţească-se numele Tău” e ca sfinţenia Domnului, care este împiedicată să se manifeste de păcatul omului, mai cu seamă de păcatele celor care-şi zic „poporul Său”, să biruiască acest obstacol şi să se manifeste în toată splendoarea ei. Cerem ca numele Său cel sfânt să nu fie hulit între neamuri din pricina noastră (Rm 2, 24).

Contrazicerea cea mai grosolană a acestei părţi a rugăciunii este reprezentată de blasfemie, de hulă şi de folosirea nepotrivită a numelui Domnului: „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert!” Poporul evreu, tocmai pentru a sfinţi numele Domnului şi din respect pentru el, evita să-l pronunţe, cel puţin acel nume care i-a fost descoperit lui Moise pe Muntele Horeb.

Dar acesta este numai un aspect al sfinţirii numelui Domnului, şi nu e nici măcar cel principal. Dacă, într-adevăr, în textele sfinte şi în învăţătura rabinilor se punea accentul pe obligaţia omului de a sfinţi numele lui Dumnezeu, respectând poruncile Sale, în cărţile profeţilor apare o perspectivă nouă. Dumnezeu însuşi va sfinţi numele Său între neamuri, manifestând în lume mântuirea Sa. E suficient să ne amintim un text din Cartea Profetului Iezechiel:

„Dar Eu i-am cruţat, de dragul numelui Meu cel sfânt pe care cei din casa lui Israel l-au necinstit printre neamurile la care au mers. De aceea, spune-i casei lui Israel:

Aşa grăieşte Domnul Domn: Nu de dragul vostru, o, casa lui Israel, vă fac Eu aceasta, ci de dragul numelui Meu cel sfânt pe care voi l-aţi necinstit printre neamurile la care
aţi mers. Şi voi sfinţi numele Meu cel mare, pe care voi l-aţi necinstit printre neamuri, pe care în mijlocul lor l-aţi necinstit; şi vor cunoaşte neamurile că Eu sunt Domnul
- zice Domnul - atunci când Eu întru voi Mă voi sfinţi în faţa ochilor lor” (Iez 36, 21-23).

In lumina acestui text şi din cuvintele cu care acesta continuă în Cartea Profetului Iezechiel, a spune „sfinţească-se numele Tău”, înseamnă a spune: „stropeşte-ne cu apă curată, curăţeşte-ne de toţi idolii noştri şi de toată întinăciunea noastră, pune duhul Tău cel sfânt înlăuntrul nostru şi fă-ne să umblăm întru rânduielile Tale, iar judecăţile  (poruncile) Tale să le păzim şi să le facem”. E toată mântuirea zugrăvită în aceste cuvinte, sub dublul ei aspect: negativ, în sensul curăţirii de păcate şi pozitiv, în sensul primirii de la Dumnezeu a unui duh nou (a unei vieţi noi).

Această perspectivă profetică nu o anulează pe cealaltă, aşa cum harul divin nu exclude poruncile legii şi credinţa nu exclude faptele bune. Iisus însuşi a spus: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Mt 5,16).

Raniero Cantalamessa

Fragment din cartea "Un imn al tăcerii. Meditaţii despre Tatăl ceresc", Editura Reintregirea

Cumpara cartea "Un imn al tăcerii. Meditaţii despre Tatăl ceresc"

• Rugaciunea - Tatal nostru
  Publicat in : Editoriale
• Tatal nostru
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Talcuire la Tatal nostru - Sfantul Nicolae Velimirovici
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Modelul rugaciunii: Tatal Nostru
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: