Am inceput sa privim viata noastra ca pe un film, sa ne alegem roluri confuze si sa traim superficial ca si cum oricand am putea incepe din nou, am putea sa facem altceva, am putea sa schimbam drumul sau sa ne retragem cuvantul dat. De parca in realitate am avea butoane si linii de timp sa derulam viata in trecut sau sa aruncam privirea in viitor. Am devenit actori in propria noastra viata, jucam pe gratis doar ca sa fim in rand cu lumea. De cand deschidem ochii si pana ii inchidem suntem in stare sa facem orice doar sa evitam puterea prezentului si sa ne eschivam din fata constientizarii importantei existentei noastre in acest loc in acest moment. Fugim de responsabilitatea de a spune lucrurilor pe nume si de a trai viata adevarata pentru ca asta inseamna riscuri, curaj si implicit credinta vie.

Dumnezeu priveste din inaltul cerului si inca are bunatate si indurare pentru noi. Ramane sa vedem in timp cine a avut dreptate pentru ca pana la proba contrarie toti suntem vinovati de omor si suntem datori cu o moarte.

Ce argument sau explicatie ne mai trebuie ca sa privim zilnic catre cer si sa ne pocaim?

Ca si neam crestin am plantat cruci in intersectii, parcuri, chiar si pe acoperisuri, dar multi dintre noi le privim fara sa stim ca defapt crucea e goala datorita Invierii Sale, iar toti cei care au murit cu Hristos si s-au facut partasi suferintelor Lui acum au inviat la viata adevarata si sunt fapturi noi prin credinta vie in Iisus, mai mult decat biruitori. Lumea nu ne cunoaste pentru ca nici pe El nu l-a cunoscut, dar va veni o zi cand orice ochi Il va privi.

Prin puterea primita trebuie sa muncim pentru Imparatia Cerului atata vreme cat inca se spune astazi. Suntem fiecare la locul lui in marele trup al lui Hristos? Intelegem planul universal de salvare a omenirii? Cum ramane cu marea trimitere? Este si ea un gen de film in care putem sa participam doar cand vrem si cand simtim? La care putem sa renuntam atunci cand situatia se complica si drumul devine greu?

Prin alegerile noastre putem fi toata viata spectatori dar daca noi suntem Trupul, de ce mainile nu ajung sa ii ridice pe cei cazuti, de ce ochii nu vad pacatul si nedreptatea, de ce gura nu vorbeste adevarul si nu ia apararea vaduvei, orfanului si celui asuprit, de ce…?

Viata este un lucru important. Principalul motiv pentru care eu cred ca viata este importanta este existenta Mortii. Viata nu ar avea valoare daca nu ar exista Moartea, la fel cum inceputul unui lucru nu ar avea sens daca nu ar exista sfarsitul acelui lucru. Intre aceste doua puncte ne situam noi, eu, tu, ei. oameni trecatori pe pamant, permanent aflati intre bine si rau, intre rai si iad. Dar daca exista viata dupa moarte ce valori si ce sens capata intreaga existenta si prezenta a omului pe pamantul acesta?

Sufletul are o calatorie importanta de facut si intr-un fel el stie deja cum trebuie sa traiesti, de aceea cand ce faci nu este in acord cu ce te indeamna sufletul, nu te poti bucura chiar daca castigi. Peste despartiri, pierderi, tradari, regrete si drame de orice fel, se asterne perdeaua de praf a durerii pe care doar sinceritatea o poate indeparta in timp. Ca om care a gustat zborul vei cauta mereu inaltimile si culmile chiar daca uneori mai cazi. Tu trebuie sa te ridici, samanta trebuie plantata, aurul trebuie incercat.

Ridica-te, scutura-te, evalueaza sincer pierderile care desi poate sunt totale, atata timp cat nu ti-ai pierdut sufletul ai tot ce iti trebuie pentru a continua! O iei de la capat mereu si mereu pentru ca esti conectat direct la sursa de putere si speranta prin nasterea din nou, esti o faptura nascuta din Dumnezeu si cat timp inima bate visul merge mai departe. Inaintea ta, in urma cu aproape 2012 ani cineva a trasat harta existentei, nascanduse, traind, murind, inviind si promitand ca va reveni dupa ai Sai.

Acum, in perioada aceasta de gratie divina, in culmea fericirii, printre emotii, frumusetea si nobilimea acestei sarbatori minunate a Invierii Domnului Iisus, permit unui fir de apa cristalina sa se strecoare din inima omului inspre ochi, acesta isi croieste drum si dupa cat pare de ambitios nu se va opri prea curand. Privirea Tatalui e indreptata inspre copiii Lui si intreaga Sa creatie tace recunoscand importanta actului divin intamplat intre cer si pamant.

Este cat se poate de reala, puternica, frumoasa si misterioasa. Viata este din El prin El si pentru El, Viata merge inainte chiar daca noi nu vrem, nu putem sau nu stim. Fie ca sa intelegem importanta crucii si a invierii in incercarile vietii pentru a putea sa ne ridicam si sa continuam pe calea credintei, pentru a ne sfarsi cu bine alergarea.

Hristos a inviat! Si toti cei care au murit odata cu El acum sunt vii pentru vecii vecilor, mai mult decat biruitori! Slavit sa fie Domnul!

Cu dragoste si respect, Olariu Fabian Otniel

 

.

• Viata omului pe pamant e o vesnica lupta
  Publicat in : Religie
• Doar odata traiesti in viata
  Publicat in : Religie
• Cum se manifesta trufia in viata omului contemporan
  Publicat in : Credinta
• Urmarile pacatului in viata omului
  Publicat in : Credinta