Intre programele de acordare a asistentei religioase derulate cu sprijinul Prea Fericitului Patriarh Teoctist, Patriarhia Romana are si unul dedicat deficientilor de auz. In fiecare duminica, la Manastirea Radu-Voda, staretita de Episcopul-vicar Varsanufie, acestia pot asista alaturi de auzitori la Sfanta Liturghie. Acelasi minunat si binecuvantat lucru se Intampla si la Biserica Udricani, cu hramul Sf. Nicolae. Liturghia este „tradusa“ cu ajutorul limbajului mimico-gestual de prof.

Cosmin Costache. La Manastirea Radu-Voda slujba poate fi Inteleasa si de cei cu deficiente auditive, gratie profesorului Victor Preoteasa, delegat al Arhepiscopiei Bucurestilor, cel care, Impreuna cu prof. Costache, este Insarcinat cu ridicarea unei biserici destinate surdo-mutilor.

 

Cantand si plangand

La Sfanta Liturghie din 25 aprilie, cand crestinii ortodocsi le-au sarbatorit pe Femeile Mironosite, Manastirea Radu-Voda s-a dovedit a fi neIncapatoare. Sute de credinciosi din toate cartierele bucurestene au venit sa asculte slujba oficiata de tanarul preot Nectarie. Alaturi de acestia au fost prezenti si deficientii de auz, cei care „aud“ cu sufletul si cu ochii. Ei s-au Inchinat, au cantat si au simtit tot ce se Intampla In biserica. De cele mai multe ori, emotia puternica i-a facut sa lacrimeze. Unii plangeau In toata regula. Pe fetele lor se putea citi o bucurie fara margini atunci cand Intelegeau cuvintele preotului. Datorita prof. Victor Preoteasa, care le explica gestual, ei stiau ca trebuie sa se Inchine, stiau ca trebuie sa spuna Intr-un glas: „Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Amin!“. „Credinciosii surzi au locul lor In biserica, langa solee, pentru a vedea toate actele savarsite de catre preoti“, ne spune prof. Victor Preoteasa. „Comunitatea surzilor este din ce In ce mai numeroasa si acest nucleu de la Radu-Voda ajuta la initierea noilor veniti, facandu-le mai usoara Insusirea Invataturii de credinta“. Programul de asistenta religioasa elaborat de Patriarhie mai cuprinde hirotonirea unui preot si desemnarea unui cantaret, ambii cunoscatori ai limbajului mimico-gestual, care sa oficieze slujbele numai pentru surzi, urmarindu-se completarea vietii spirituale a deficientilor. Spovedania surzilor se va face direct preotului, fiind exclusa prezenta interpretului, asa cum prevad canoanele bisericesti. Tot In cadrul Manastirii Radu-Voda s-a amenajat un paraclis care respecta conditiile comunicarii vizuale. Limbajul mimico-gestual este unul distinct, are capacitatea de a exprima Intregul spectru al existentei si experientei umane, avand caracteristicile unui limbaj verbal. Este viu, In continua transformare, are neologisme, sinonime, regionalisme, variante Invechite folosite de cei In varsta. Limbajul prin semne are o structura gramaticala proprie. Sunetelor le corespund miscarea, pozitia, forma si viteza mainii, expresia fetei, miscarea buzelor. Semnele nu traduc cuvinte ale limbajului vorbit, ci codifica notiuni si Intelesuri. Pe ansamblu, limbajul mimico-gestual este expresia experientei de viata a acestui neam al surzilor, care nu trebuie privit ca un accident nedorit, ci ca o varietate a rasei umane, avand In vedere ca 5% dintre ei Isi transmit surditatea urmasilor.

Vorbind cu Dumnezeuprin semne

„Persoanele cu deficiente de auz, fiinte atat de sensibile, au nevoie de Intelegere si de ajutor, nu de marginalizare“, ne explica prof. Cosmin Costache. „In fiecare duminica eu slujesc la Biserica Udricani din Bucuresti pentru cei care nu aud. Sambata ma Intalnesc cu credinciosii de la biserica parintelui Adrian Niculcea din Titan. Incerc sa le aduc lumina In suflete si sa-i aduc pe calea Bisericii“.

In celelalte zile, prof. Cosmin Costache preda religie prin limbajul mimico-gestual la Scoala Speciala pentru deficienti de auz nr. 2 din cartierul bucurestean Drumul Taberei. „Este o bucurie pentru mine sa-i ajut pe acesti copii“, ne marturiseste emotionat. „Ei au atata dragoste In suflet si au atatea de oferit! Sunt talentati, cuminti, inteligenti. Sa vedeti ce minunatii de icoane picteaza! Odata m-au Intrebat unde este Dumnezeu, pentru ca vor sa-L vada. I-am rugat sa se uite la soare. Asa au facut, dar, dupa catva timp, le-au dat lacrimile. Nu puteau sa-L priveasca! Atunci le-am spus ca numai prin rugaciune ajungem la El si ei m-au Inteles. Acum, cand copiii vorbesc prin semne despre Dumnezeu, duc mana la inima si arata undeva sus, spre cer“.

Din cand In cand, elevii cu deficiente de auz merg In pelerinaje pe la sfintele manastiri din tara. De 1 mai au poposit cu bucurie la Manastirile Crasna, Zamfira, Ghighiu. Insotiti de dascalii lor, Crina Bouleanu, Mona Pop, Florica Stoica, Catalin Radu si Cosmin Costache, copiii au admirat picturile murale, s-au Inchinat cu piosenie si au sorbit apa curata din izvorul tamaduitor aflat la Ghighiu. Cu ochii la traducator, buzele lor Inganau smerite: „Slava Tie pentru puterea harului Tau cel necuprins si de viata facator! Slava Tie, Celui ce ai Inaltat Biserica Ta ca adapost pentru fiii Tai!“.

Cu pacea si credinta In suflet, elevii deficienti de auz ai Scolii nr. 2 si ai Grupului scolar nr. 3 s-au Intors acasa luminosi, mai buni si mai fericiti, multumindu-I lui Dumnezeu pentru bucuria de care au avut parte.

 

                                                                                     Gabriel MATEESCU
                                                                              Lumea credintei, anul 2, nr 6(11)

.