Zi de sarbatoare in Episcopia Giurgiului

7 decembrie, dis de dimineata, in intuneric, in ceata, strabatand o localitate dupa alta din Episcopia Giurgiului, ne grabeam sa ajungem in partea cea mai de sud a ei, in orasul resedinta de judet, Giurgiu. Candva, o astfel de vreme venea in sprijinul voievozilor de odinioara - cu ostiri mai putin numeroase - ajutandu-i sa biruiasca puzderiile de armii pagane, in locuri capcana, alese special.

Cate astfel de batalii se vor fi purtat pe aceste drumuri, in aceste mlastini, pe aceste poduri?

Inceputurile acestor locuri se pierd in paleoliticul superior; urme si dovezi gasindu-se in asezarea de la Malul Rosu-Giurgiu. De la 1389, de la primele conflicte cu turcii, domnitorul Mircea cel Batran, asteptandu-se la razbunarea turcilor, zideste la Giurgiu, o cetate de piatra, legata de mal printr-un pod de lemn. Ii urmeaza pe aceste meleaguri, Vlad Tepes, apoi Mihai Viteazul.

Zona a fost impregnata de o istorie dramatica, de nenumaratele navaliri otomane si a fost inecata in jale. De cate ori se vor fi ridicat din cenusa localitatile pe care le strabatem? De cate ori strigatele de durere s-au preschimbat in rugaciuni rostite in tihna, in numeroasele ctitorii voievodale ale locului? Poate nu intamplator, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, a fost ales patronul spiritual si ocrotitorul Episcopiei Giurgiului. Aici balaurul pagan a fost nimicit prin multe jertfe.

Afara se luminase de ziua cand am ajuns. Pasind pragul Catedralei "Adormirea Maicii Domnului" - construita intre anii 1847-1851 in stil bizantin, detinatoarea unei importante colectii de icoane pe lemn si obiecte de cult din lemn - ii admiram maretia si ne bucuram de ospitalitate, caci este o gazda primitoare.

La venirea PS Ambrozie incepe slujba Sfintei Liturghii. La strana, cantarile elevilor Seminarului Teologic "Sfantul Ioan Valahul" creaza o atmosfera de rugaciune, ce te incanta prin frumusetea ei. Sfintii praznuiti in aceasta zi sunt: Sf. Mc. Filofteia de la Curtea de Arges si Sf. Ambrozie, arhiepiscopul de Milano.

La finalul slujbei, Parintele Constantin Buga a motivat prezenta noastra in acel loc, astfel:

"Pentru noi clericii si credinciosii din parohia Giurgiului este astazi un prilej de bucurie, pentru ca in aceasta zi praznuim si pe Sfantul Ambrozie, arhiepiscopul Mediolanului, al carui nume il poarta chiriarhul nostru, Prea Sfintia Sa Ambrozie, cel dintai Episcop al Giurgiului (ales in februarie 2006).

Suntem aici respectand o veche traditie potrivit careia colaboratorii ierarhului isi inconjoara cu dragoste fiasca arhiereul. Am simtit din partea Prea Sfintiei Sale, dragostea parinteasca a unui pastor care se ingrijeste de intarirea in credinta a pastoritilor sai si pentru aflarea lor spirituala cu Dumnezeu."

Catedrala devenise o gradina inmiresmata de flori, o oaza de bucurie. Cu mare emotie, datorata clipelor traite in comuniune cu cei prezenti, PS Ambrozie ni s-a destainuit:

"Mi-am dorit ca aceasta zi, ziua numelui, sa fie o zi modesta, sa fie o zi smerita. Nu m-am asteptat din partea colaboratorilor mei apropiati sa fiu astfel intampinat si sa-mi faca o asa mare bucurie. Am trait clipe de mare inaltare sufleteasca. Am avut sentimentul ca sarbatoarea Sfantului Ierarh Nicolae, pe care tocmai l-am praznuit ieri, se prelungeste, si am considerat ca este un adevarat regal, un adevarat dar la ziua onomastica, la ziua numelui. E prima data cand sarbatoresc numele pe care l-am primit la intrarea in monahism - al Sf. Ierarh Ambrozie, arhiepiscopul Mediolanului - in cetatea unde avem patron spiritual, povatuitor, pe Sf. M. Mc. Gheorghe, purtatorul de biruinta.

Prezenta dumneavoastra, dragostea cu care m-ati intampinat astazi ma face sa va raman indatorat cu rugaciuni inaltate catre Bunul Dumnezeu, sa va binecuvanteze din toata inima. Am venit cu multa dragoste in aceasta episcopie - considerand ca este Darul Lui Dumnezeu - urmand parintelui meu spiritual, Sf. Ambrozie, ca sa-mi fac datoria de pastor, sa nu fiu un justitiar, sa nu fiu un stapan - in sensul precis al cuvantului de despot - ci mai degraba, un prieten. E mare lucru ca preotii sa simta episcopul ca pe un pastor, ca pe un parinte sau, daca nu este prea mult, ca pe un prieten."

Si parca citindu-ne din ganduri intrebarile nerostite, adauga:

"Am vrea sa facem si noi ceva pentru episcopia aceasta. Sunt foarte multe lucruri pe care le-am realizat cu ajutorul lui Dumnezeu, in primul rand, si cu rugaciunile si cu sprijinul dumneavoastra, al credinciosilor, lucruri care ne incurajeaza si ne fac sa credem ca, in continuare, in aceasta zona istorica, incarcata de spiritualitate, viata spirituala se va dezvolta. Vom restaura bisericile, manastirile si monumentele istorice din aceasta episcopie, din judetul Vlasca care a fost, si care nu inseamna altceva decat Tara Vlahilor - adica a romanilor, asa cum eram numiti noi de popoarele de la sud de Dunare - Tara romanilor.

Acesta poate fi considerat un cuvant de recunostinta fata de Bunul Dumnezeu care mi-a dat acest nume atat de frumos, care se traduce asa: dulceata, nectar, si as vrea sa simtiti o bucurie, o dulceata faptul ca aveti pastor in Episcopia Giurgiului, si sa nu simtiti amaraciune, dimpotriva v-a venit pastor - iertata sa-mi fie lipsa de modestie - care-si va pune viata pentru oile sale.

Sfantul Ierarh Calinic, primul pastor al Ramnicului, a spus un lucru extraordinar la intronizarea sa: "N-am venit sa ma odihnesc in ostenelile altora. Si doresc ca cei ce vor veni dupa noi sa se odihneasca in ostenelile noastre." Cuvantul acesta este valabil si pentru noi, pentru episcop, pentru colaboratori, pentru preotii din aceasta episcopie, pentru elevii seminaristi. Va trebui sa lucram mult in aceasta episcopie pentru ca altii care vor veni dupa noi sa ne pomeneasca, sa-si aduca aminte de ceea ce le-am lasat noi.

Va multumesc tuturor pentru bucuria pe care mi-ati facut-o astazi, venind la catedrala. Am avut sentimentul ca intr-adevar se apropie Craciunul."

 

.