HARUL DUMNEZEIESC NECREAT SI VEDEREA LUMINII DUMNEZEIESTI - CUVANT DE INVATATURA AL PREASFINTITULUI PARINTE AMBROZIE, EPISCOPUL GIURGIULUI, LA DUMINICA A DOUA A POSTULUI MARE (A SFANTULUI GRIGORIE PALAMA)

Iubiti credinciosi,
Daca in prima duminica a Sfantului si Marelui Post Biserica sarbatoreste biruinta Ortodoxiei prin afirmarea cultului sfintelor icoane, cea de-a doua duminica, numita a Sfantului Grigorie Palama, este marcata cea de-a doua biruinta a Ortodoxiei, prin invatatura despre harul dumnezeiesc necreat si vederea luminii dumnezeiesti.

Aceasta biruinta se leaga de numele Sfantului Grigorie Palama, desi nu el este autorul acestei invataturi. Ea apartine Bisericii lui Dumnezeu si este revelata in Sfanta Scriptura, transmisa de Sfintii Parinti, pastrata vie si traita in dogma si traditia de rugaciune a Bisericii. Sfantul Grigorie Palama este cel care a reafirmat-o cu tarie atunci cand rationalismul parea sa se transforme intr-o noua erezie, falsificand credinta cea dreapta. In invatatura despre lumina dumnezeiasca isi are fundamentul practica rugaciunii inimii sau chemarii numelui lui Iisus Hristos, cunoscuta atat monahilor, cat si celorlalti credinciosi ai Bisericii Ortodoxe.

Intre aceste doua sarbatori exista o legatura profunda, iar randuirea lor la inceputul Sfantului si Marelui Post dezvaluie semnificatii adanci ale acestuia. Daca temeiul zugravirii icoanelor este intruparea Fiului lui Dumnezeu, prin care Cel Nevazut se face vazut, luand chip de rob, credinta in vederea luminii dumnezeiesti se intemeiaza pe faptul minunat al schimbarii la fata a Domnului. Fiul lui Dumnezeu, smerindu-Se sub chipul omului, isi arata slava ucenicilor Sai, iar ucenicii contempla cu ochi trupesti, dar induhovniciti, slava lui Dumnezeu.

Intreaga lucrare dumnezeiasca a venirii si petrecerii Fiului lui Dumnezeu in lume are in vedere apropierea omului de Dumnezeu. Dumnezeu se pogoara intr-atat incat se face asemenea omului, pentru a-l castiga pe om la asemanarea cu El, asa cum spune Acatistul: "cu asemanarea chemand pe cel asemenea". Trebuie sa intelegem, deci, cele doua evenimente amintite, intruparea si schimbarea la fata a Domnului Iisus Hristos in perspectiva planului dumnezeiesc privitor la om. Sensul comun care se descopera in aceste doua momente este ca nu numai sufletul, ci si trupul omului participa la cunoasterea lui Dumnezeu si la impartasirea de El. Trupul omenesc devine trupul lui Dumnezeu si aceluiasi trup Dumnezeu isi arata slava.

De ce sunt aceste sarbatori asezate la inceputul Postului Mare? Am inteles Duminica Ortodoxiei, a sarbatorii sfintelor icoane, ca pe o revarsare de lumina in viata noastra, aratandu-ne ca postul curatitor pentru suflet si trup este calea noastra de transfigurare, pentru a ne imbraca in lumina invierii, asemenea sfintilor din icoane. Duminica Sfantului Grigorie Palama intareste faptul ca postul inseamna iluminare. In disputele cu umanistii, care nu credeau decat intr-o cunoastere rationala a lui Dumnezeu, Sfantul Grigorie Palama marturiseste ca dobandirea lui Dumnezeu si petrecerea cu El nu sunt cu putinta daca omul nu se curateste prin implinirea poruncilor si prin asceza. Cunostinta dobandita pe cale rationala nu este curatitoare de patimi, de aceea Sfantul Grigorie Palama a marturisit, urmand invataturii Sfintilor Parinti, ca vederea duhovniceasca incepe prin curatirea vietii. Daca Dumnezeu S-a aratat trupului si sufletului pentru ca acestea, unite, sa-L poata cunoaste, inseamna ca si trupul si sufletul trebuie sa se curateasca impreuna de toate intinaciunile pentru a-L vedea cu adevarat pe Dumnezeu si nu inchipuiri ale mintii omenesti.

Asa cum explica un parinte contemporan, in timpul primelor doua saptamani ale Postului Mare viata ascetica apare drept" o adevarata marturisire dogmatica" (Makarios Simonopetritul, Triodul explicat. Mistagogia timpului liturgic, Deisis, Sibiu, 2000, p. 330), pentru ca postind marturisim credinta in intruparea si schimbarea la fata a Domnului, prin care Hristos a indumnezeit trupul omenesc si 1-a facut partas slavei Sale.

Dupa cum am mai spus, primele doua duminici din Postul cel Mare sunt sarbatorile biruintei Ortodoxiei: prima impotriva iconoclasmului, a doua impotriva umanismului filosofic, iar noi trebuie sa le serbam de fiecare data cu toata bucuria si maretia care se cuvin unor astfel de biruinte. Ele sunt momente de mare triumf, dar nu lasa loc de triumfalism, pentru ca dreapta credinta nu este meritul nostru, ci darul nepretuit al lui Dumnezeu. Cu puterea Lui credinta a rasturnat si a biruit cugetarea lumeasca. Sarbatorile acestei biruinte contin pentru noi o porunca mantuitoare: cugetarea noastra lumeasca trebuie biruita de credinta adevarata si curata in Dumnezeu. Postul este, mai mult decat orice alta perioada, prilejul pentru o astfel de biruinta.

I-am sarbatorit in aceasta saptamana pe Sfintii 40 de Mucenici din Sevasta. Ei sunt intruchiparea puterii de a rezista lepadarii de credinta in Dumnezeu. Si daca Parintii spun ca fiecare pacat pe care il savarsim este o lepadare de Dumnezeu, intelegem de ce in sprijinul credintei noastre, atunci cand ne luptam cu pacatele, Dumnezeu ni-i trimite pe mucenici. Ei, ca si Sfantul Grigorie Palama, sunt icoane ale credintei biruitoare impotriva faptelor, impotriva cuvintelor, impotriva gandurilor pacatoase. Ei ne sunt daruiti de Dumnezeu pentru a avea in ei pilde adevarate, caci noi, cei nedesavarsiti suntem, paradoxal, si biruitori, prin credinta noastra, si biruiti, prin micile sau marile lepadari zilnice, care sunt pacatele.

Toti marturisim, fara sa mintim, "Cred, Doamne" si cu toate acestea sunt pacate pe care le facem in fiecare zi, de cele mai multe ori fara sa ne dam seama. Nu cadem pentru ca nu avem credinta, ci cadem pentru ca nu ne lucram credinta, pentru ca nu o punem in fiecare gand, in fiecare cuvant si in fiecare fapta. Pentru ca nu ne statornicim credinta in fiecare privire si in fiecare dorinta, in fiecare gand si in fiecare aspiratie. Aceasta inseamna pentru noi "lepadare de credinta" atunci cand savarsim pacatele, chiar si cele asa-zis "mici", obisnuite, sau mai ales in cazul lor. Ne lepadam de credinta noastra pentru ca nu o transpunem in fiecare fapta a trupului si a sufletului si o lasam astfel sa amorteasca si sa moara.

Impotriva unor astfel de lepadari si pentru biruinte ca acelea ale sfintilor sunt randuite postul si praznicele duminicale care preced Sfintele Pasti. Ele inseamna vadirea mai limpede a credintei prin faptele, cuvintele si gandurile noastre, oglindirea ei in lucrurile care ne definesc viata zilnica: in hrana, in somn, in osteneli, in faptele de milostenie, in cuvintele de rugaciune, in gandurile de pocainta.

Este timpul cel mai mare vrajmas al nostru? Postul este ocazia noastra de a-l birui, umplandu-l cu intovarasirea noastra cu Hristos. Este gandirea noastra ingradita de neputinte trupesti si sufletesti? Iata, Postul cel Mare este sansa de a birui prin dreapta credinta orice stramtorare. Sunt sufletul si trupul nostru doi tovarasi dezbinati din cauza tendintelor contrare, care incetinesc avantul dupa Dumnezeu? Postul Pastilor si Duminica Sfantului Grigorie Palama sunt prilejul reunirii lor prin credinta ca Dumnezeu S-a intrupat si Si-a aratat oamenilor slava, pentru a nu lasa moartea sa-i rapeasca iubirii Sale.

Este vremea sa ne lipsim de hrana cea trecatoare, care imbuiba si creste in noi patimile, de dragul hranei ceresti, care nutreste virtutile, curatia, rugaciunea, dragostea de Dumnezeu si de semeni. Pentru belsugul de har pe care Dumnezeu il revarsa peste noi, putem spune ca postul inseamna saturare si desfatare.

In cea de-a treia duminica a Postului Mare Biserica a randuit inchinarea Cinstitei si de Viata Facatoarei Cruci. Privind spre cel de-al treilea popas duhovnicesc de pe calea Sfantului si Marelui Post, sa luam cu noi o stihira care s-a citit in aceasta saptamana: "Vremea postului este vesela. Pentru aceasta saturandu-ne destul de curatia cea luminata, de dragostea cea curata, de rugaciunea cea luminoasa si de alte multe virtuti, sa strigam luminat: Cruce a lui Hristos preasfanta, ceea ce ai odraslit desfatarea vietii, invredniceste-ne pe toti a ne inchina tie cu inima curata, dandu-ne iertare si mare mila".

PS. DR. AMBROZIE

Sursa: episcopiagiurgiului.ro
 

• Cunoasterea lui Dumnezeu dupa Sfantul Maxim Marturisitorul
  Publicat in : Sfantul Maxim Marturisitorul
• Cunoasterea lui Dumnezeu
  Publicat in : Religie
• Cunoasterea lui Dumnezeu in imprejurarile concrete ale vietii
  Publicat in : Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi
• Cunoasterea lui Dumnezeu prin nevointa desertarii si a plangerii
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: