De fiecare data cand ma asez in fata unei icoane, ma simt impresionat de blandetea si iubirea ce o transmite. Si ma intreb de multe ori, ce ne strica bucuria si ne face sa uitam iubirea?…Parintele Arsenie Papacioc ne sfatuia mereu sa fim bucurosi si in acest sens spunea: "Va puteti imagina un inger trist?".

Din pacate, de cele mai multe ori suntem tristi si fara speranta.

Intru aceasta zi sarbatorim pe Sfanta Maria Egipteanca si impreuna ne pregatim deja pentru Sarbatoarea Invierii, la care participam cu totii. Poate ca cei mai multi dintre noi cunosc amanunte legate de viata ei. As vrea insa sa pastram bucuria aceasta…

O vedem pictata in icoane ca o batranica slabita si incovoiata de greutati, primind Sfanta Impartasanie din mainile Sfantului Zosima. O imagine care la prima vedere este obisnuita si plina de compasiune. Dar gandul pe care de multe ori l-am avut privindu-o, a fost: "Oare ne vrea Dumnezeu atat de slabi si obositi de asceza pentru a fi bineplacuti Lui?"

Nu pot crede asa ceva! Totusi ceva vrea sa ne spuna pictorul care pastreaza traditia icoanei bizantine…Poate ca este imaginea prin care putem vedea cu ochiul liber cat de inradacinat este pacatul in noi! Si ce nevointa trebuie sa avem pentru a ne elibera de robia pacatului. Si nu numai atat, este intruchiparea deciziei de a fugi de pacat si a con-lucra cu Harul Domnul pentru a invinge ispita.

In pateric exista o mica intamplare care spune ca "O femeie a mers la un batran si ii spune foarte bucuroasa ca a gasit pe Domnul. Iar batranul o intreaba cum de si-a dat seama. Raspunde zicand: pana acum alergam acolo unde auzeam ca e pacatul, iar acum fug de locul unde e pacatul!"

Totul tine de o decizie dupa cum spunea Sfantul Serafim de Sarov, decizie care de cele mai multe ori este luata sub presiunea ce o exercita asupra noastra ispita, incat ne "fura" posibilitatea de a judeca liber. Asa incat vom realiza faptul ca nu cu gandul trebuie sa luptam, ci cu inclinatia noastra spre placerea pacatului! Suntem slabi, dar daca privim la chipul Sfintei vom vedea in acelasi timp dovada ca “omul are puterea, dar ii lipseste vointa" (Victor Hugo).

Astfel vedem pe Sfanta, ca in clipa in care a trait bucuria iertarii si a iubirii Maicii Domnului, se hotaraste sa se lepede de placerile dragostei lumesti si trupesti. Pentru noi cei de azi (oameni civilizati si la moda!) este o decizie imposibila sau absurda! Fara sens si inutila!.Si totusi daca lumea este atat de fericita in pacatul savarsit la tot pasul, de ce cresc de la zi la zi cazurile de depresie?

Ea da marturie de faptul ca 17 ani a petrecut in placeri si pacate, si 17 ani i-au trebuit sa scape de lupta cu trupul, reusind numai cand o "lumina o inconjura si se risipeau gandurile". A avut si 30 de ani de bucurie in Har si impartasire a Iubirii lui Hristos!

Pregustarea bucuriei Harului pe care a simtit-o in Ierusalim i-a dat puterea de a se hotari, iar decizia ei de a merge in pustiu si a posti devine refuzul de a participa la pacatul in care se afundase lumea. Nu este greu sa te hotarasti - mai mult sau mai putin toti am simtit bucuria iertarii o clipa - ci lupta se da in a te mentine in aceeasi pozitie! Aici este diferenta dintre noi si Sfinti…

Viata duhovniceasca nu este altceva decat o con-lucrare a vointei noastre cu Harul Duhului Sfant, un raspuns pozitiv la intrebarea Mantuitorului:

"- Eu ma rog ca tu sa ai credinta. CREZI tu ca pot sa te ajut sa pastrezi bucuria si nadejdea?

- Da, Doamne! Ajuta NEPUTINTEI mele! Te rog…"

Arhim. Siluan Visan

.

• Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
  Publicat in : Credinta
• Pocainta si marturisirea: o taina uitata
  Publicat in : Credinta
• Pocainta, transformare a mortii in inviere
  Publicat in : Morala
• Rugaciune de pocainta
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe