Sunt doua feluri ale unirii, mai bine zis cate o intrare din fiecare parte la rugaciunea mintii, care se lucreaza prin Duhul in inima. Sau mintea o ia inaintea ei, lipindu-se acolo de Domnul (I Cor.6,17), cum zice Scriptura, sau miscandu-se mai intai lucrarea in chip treptat atrage mintea in locul veseliei si o leaga de chemarea Domnului Iisus si in unirea cu EL Caci desi Duhul lucreaza deosebit in fiecare, precum voieste, cum zice Apostolul (I Cor.12,11), dar o data premerge una, alta data alta, in cele doua feluri pomenite mai inainte.
Uneori lucrarea se iveste in inima, se intelege, dupa imputinarea patimilor, prin chemarea continua a lui Iisus Hristos, care face sa se arate caldura dumnezeiasca; caci Dumnezeul nostru este foc ce mistuie patimile, cum zice Scriptura (Deut. 4,24).
Alteori Duhul atrage mintea la sine, strangand-o in adancul inimii si oprind-o de la imprastierea obisnuita. Atunci mintea nu mai e dusa din Ierusalim in robie la asirieni, ci-si muta locuinta din Babilon in Sion, la loc mai inalt.
Atunci poate zice si ea cu proorocul: "Tie se cuvine cantare, in Sion, si Tie se va da rugaciune in Ierusalim" (Ps.4,2); sau iarasi: "Ca a intors Domnul robia Sionului(Ps. 125,1); sau iarasi: "Bucura-se-va Iacob si veseli-se-va Israel." (Ps. 52,7); adica mintea vazatoare si lucratoare, care cu Dumnezeu, prin lucrare, biruie patimile si-L vede pe El prin contemplatie, pe cat ii este cu putinta.
Mintea aceasta, chemata atunci ca la o masa prea imbelsugata, canta, veselindu-se intr-o desfatare dumnezeiasca: "Gatit-ai inaintea mea masa, impotriva celor ce ma necajesc" (Ps.20,5), adica impotriva dracilor si a patimilor.
Cum trebuie sa fie facuta rugaciunea?
"Dimineata sa semeni samanta ta", zice Solomon, adica samanta rugaciunii. "Iar seara sa nu inceteze mana ta" (Eccl.11,6), ca nu cumva sa fie o vreme care sa desparta rugaciunea ta continua si sa nimeresti ceasul in care sa fie auzita. Fiindca nu cunosti, zice, care va ajunge la tinta, aceasta sau aceea. Sezand deci de dimineata pe un scaun ca de-o palma, aduna-ti mintea din partea conducatoare, in inima, si tine-o in ea. Aplecandu-te apoi cu incordare, ca sa simti durere in piept, in umeri si in grumaz, striga staruitor cu mintea, sau cu sufletul: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!
Pe urma, pentru ingustimea, osteneala si greutatea lucrului, ca unul ce e facut continuu, (fiindca cele trei cuvinte nu sunt o mancare care sa se poata manca continuu, iar "cei ce Ma mamanca pe Mine vor flamanzi inca" (Intel. Sir. 29,21), muta-ti mintea la cealalta jumatate si zi: "Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!".
Dar zi mult fiecare jumatate, caci nu trebuie sa le schimbi necontenit, din lene, fiindca plantele ce se rasadesc continuu nu prind radacina. Infraneaza-ti si miscarea plamanilor, ca sa nu rasufli in voie, caci suflarea plamanilor, care porneste de la inima, intuneca mintea si risipeste cugetarea, rapind-o de acolo.
Ca urmare, sau o preda roaba uitarii, sau o face sa judece unele in locul altora, indreptandu-se, fara sa simta, spre cele ce nu trebuie. Iar de vezi ivindu-se sau luand chip in mintea ta necuratiile duhurilor sau ale gandurilor, sa nu te sperii. Chiar daca ti se arata intelesuri bune ale lucrurilor, nu le baga in seama. Ci inframandu-ti rasuflarea, pe cat e cu putinta, si incuind mintea in inima si savrsind neincetat si staruitor chemarea Domnului Iisus, sa le arzi si sa le opresti pe acestea, iar pe ei sa-i biciuiesti in chip nevazut prin dumnezeiescul nume.
Caci zice Scararul: "Biciuieste pe vrajmasi cu numele lui Iisus, fiindca nu e arma mai puternica decat aceasta, in cer si pe pamant"
Despre felul cum trebuie tinuta mintea
Afla ca nimeni nu poate de la sine sa tina mintea, de nu va fi tinuta de Duhul. Caci este nestatornica, nu de la fire, pentru ca e pururea in miscare, ci fiindca si-a insusit obisnuinta imprastierii prin nepurtare de grija, deprinzandu-se de la inceput cu aceasta. Caci prin calcarea poruncilor Celui ce ne-a nascut pe noi a doua oara, ne-am despartit de Dumnezeu, pierzand simtirea intelegatoare a Lui si unirea cu El intru simtire. Alunecand mintea de acolo si despartindu-se de Dumnezeu, e purtata in toate partile ca o roaba.
Ea nu mai poate sa se opreasca altfel, decat numai daca se supune lui Dumnezeu si e oprita de El si se uneste cu El cu veselie, rugandu-se Lui neincetat si staruitor, marturisindu-i Lui, in fiecare zi, in chip intelegator toate cate am gresit; atunci El iarta indata toate celor ce I se roaga cu smerenie si cu zdrobire de inima si cheama pururea numele Lui cel sfant.
Caci zie: "Marturisiti-va Domnului si chemati numele cel sfant al Lui" (Ps. 104,7). Rasuflarea cu gura stransa tine mintea , dar numai in parte si iarasi se imprastie. Dar cand vine lucrarea rugaciunii, ea tine cu adevarat mintea la sine si o veseleste si o libereaza din robie. Se intampla uneori insa, ca mintea se roaga si sta in inima, dar cugetarea rataceste si se indeletniceste cu altele. Aceasta nu se supune nimanui, decat numai celor desavarsiti in Duhul Sfant, care au ajuns la neimprastierea in Hristos Iisus.
Despre alungarea gandurilor
Nici un incepator nu poate alunga vreodata vreun gand, daca nu-l alunga Dumnezeu. Caci numai cei puternici pot razboi si alunga gandurile. Dar si acestia nu de la ei alunga gandurile, ci impreuna cu Dumnezeu poarta razboiul impotriva lor, ca unii ce au imbracat toate armele Lui.
Iar tu, venind gandurile, cheama pe Domnul Iisus, des si cu staruinta si vor fugi. Caci nerabdand caldura inimii izvorita din rugaciune, fug ca arse de foc. "Bate pe cei ce te razboiesc cu numele lui Iisus", zice Scararul, fiindca Dumnezeul nostru este foc ce mistuie toata rautatea (Deut. 4,24). Domnul cel grabnic la ajutor "va face indata dreptate celor ce striga din tot sufletul catre El, ziua si noaptea." (Luca 8,7)...
Sfantul Grigorie Sinaitul
-
Rugaciunea inimii
Publicat in : Religie -
Rugaciunea inimii
Publicat in : Editoriale -
Rugaciunea inimii
Publicat in : Religie -
Rugaciunea inimii
Publicat in : Editoriale -
Rugaciunea inimii intr-o lume fara inima
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.