Biserica lui Hristos este cea mai mare zidire de optimism care a fost făcută pe pământ. Optimismul creştinismului nu constituie pur şi simplu o teorie duhovnicească, pentru că este trăită şi fundamentată.
Nu aş putea să mă numesc pe mine însumi creştin, dacă nu aş fi optimist. Şi dacă m-aş numi creştin şi nu aş fi optimist, nu aş fi un creştin sincer. Şi voi toţi în zadar vă numiţi creştini, dacă voi nu sunteţi optimişti. Creştinismul constituie cea mai mare cetate de optimism. Creştinismul se fundamentează pe credinţă, pe nădejde şi pe iubire. Pentru că numai acestea trei mântuiesc: credinţa, nădejdea şi dragostea.
Credinţa, nădejdea şi iubirea alcătuiesc împreună optimismul. Numai optimismul ne mântuieşte. Dacă nu avem optimism, nu avem credinţă. Fără credinţă noi suntem ca animalele care azi dimineaţă au fost ucise la abator. Fără optimism, noi toţi suntem neputincioşi, paralizaţi. Omul fără optimism are un handicap, o neputinţă mai mare ca omul fără picioare. Dumnezeu le-a creat toate întru înţelepciune. Pe chipul optimistului în fiecare zi se răsfrâng razele soarelui, îl încălzesc şi îi luminează sufletul, în vreme ce chipul pesimistului rămâne fără soare, iar drept rezultat, sufletul lui este rece şi întunecat. Primul - cel optimist - vede florile în fiecare zi, în vreme ce al doilea - pesimistul - vede totul ca pe un loc murdar, plin de gunoaie. Nu poate să existe nicio lucrare creatoare fără optimism.
Fraţilor, să fim optimişti şi să avem credinţă în Dumnezeu. Există Creatorul, Făcătorul lumii şi Părintele nostru. Gândul acesta să fie temelia sau fundamentul optimismului nostru...
Noi să fim optimişti ca şi creştini, pentru că în credinţa noastră au găsit mângâiere chiar şi cei mai deznădăjduiţi oameni. Să fim optimişti noi toţi şi ca popor. Nu ne-a uitat Cel care creează istoria. Rolul nostru în istorie este important şi se desfăşoară şi se dezvoltă în unul chiar şi mai important. Când ne luptăm pentru libertate, luptăm pentru ceva dumnezeiesc, pentru că Dumnezeu e Părintele sufletelor şi al trupurilor libere, nu al celor înrobite.
Să gândim optimist, pentru că numai gândirea optimistă ajunge până la Dumnezeu. Să fim optimişti şi cu sentimentele noastre, pentru că optimismul este medicamentul tristeţii şi izvorul bucuriei adevărate şi veşnice. Să fim optimişti şi prin faptele noastre, pentru că faptele noastre bune se împletesc cu lucrările lui Dumnezeu şi rămân
veşnic, precum şi lucrările lui Dumnezeu. Să fim optimişti, pentru că viaţa însăşi este optimistă, iar noi, oamenii, suntem expresia cea mai înaltă a vieţii.
A fi cineva optimist înseamnă să trăiască şi să preţuiască drept sau corect darul vieţii.
Purtaţi de grijă numai cum să II aveţi prieten pe Dumnezeu, iar în rest nu vă temeţi de nimic. Satana, vrăjmaşul nostru nevăzut, se bucură mult de slava noastră deşartă şi ne face să ne ocupăm cu tot felul de lucruri mărunte, insignifiante şi cu mişcări fără sens, numai şi numai ca să ne facă să uităm motivul pentru care ne aflăm aici pe pământ. Vrăjmaşul nevăzut ne prezintă ceea ce este de nimic ca fiind important şi ceea ce este dăunător ca fiind folositor - numai şi numai să ne biruiască şi să ne distrugă pentru totdeauna.
Sfântul Nicolae Velimirovici
Fragment din cartea "Să fim optimişti, orice s-ar întâmpla", Editura Egumenita
Cumpara cartea "Să fim optimişti, orice s-ar întâmpla"
-
Bucuria crestinului
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Bucuria Invierii din fiecare duminica
Publicat in : Religie -
Bucuria in Ortodoxie
Publicat in : Morala -
Bucuria si sensul credintei
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.