Mare folos aduce omului simplitatea. Se spune despre un cioban simplu ca isi dorea foarte tare sa-l vada pe Hristos. Auzise ca pentru aceasta trebuie sa urmezi „calea cea dreapta”. Increzator in cuvintele Scripturii, a luat textul in inteles literar si a pornit la drum, fara sa se abata in stanga sau in dreapta, ci a mers drept inainte.

Dupa cateva ore de mers ajunse la o manastire.

Egumenul il primi inauntru, si, vazand ca este om simplu si nevinovat, il trecu in rand cu ceilalti frati si-i dadu spre ascultare sa faca ordine in sfantul locas. In timp ce noul frate facea curatenie prin altar vazu un Om rastignit pe cruce, un Om pe care nu-L vazuse niciodata si-l intreba pe egumen: „Parinte, cine e omul acesta?” Stiindu-l om simplu si vroin sa-i vada reactia, egumenul ii ascunse adevarul si-i zise: „Acesta este un frate mai vechi pe care l-am pedepsit eu ca nu-si facea treaba cum trebuie in biserica.”

Crezand ceea ce-i spusese egumenul, fratele nou sosit se puse pe ganduri si se gandi sa-i aline suferinta Omului de pe cruce. Cand iesea de la trapeza, lua cu el mancare si o punea langa cruce, spunand: „Vino si mananca, poate iti este foame!” Intr-o zi se intampla minunea si Omul cobori la masa. Staretul afla si merge cu ciobanul devenit calugar sa vada minunea si intr-adevar Hristos cobora de pe cruce si manca din bucatele ce le aducea fratele de la masa.

Atunci il cunoscu ciobanul pentru prima data pe Hristos si primi fagaduinta ca va avea un loc pregatit in Impartia lui Dumnezeu. Nu trecu mult timp si fratele cel simplu se muta la Domnul, bucurandu-se vesnic de roadele sfintei sale simplitati.

Ne spun Parintii ca la inaltimea cerului se ajunge numai daca vei cobori in adancurile smereniei cele de multe feluri. O latura a acestei virtuti este simplitatea. Ea se castiga fara studiul cartilor si este un rod al rugaciunii si un dar de la Dumnezeu care ne mentine in starea de prunci, adica asemenea lor in nevinovatie si nu in putinatatea mintii.

A fi om simplu nu inseamna a fi om cu minte putina, ci a cauta drumul spre Dumnezeu urmand calea cea mai scurta, fara a te complica in explicatii, iscodiri, facand orice lucru cu gandul ca Dumnezeu coboara si-ti implineste neputinta.

Asupra omului simplu vine harul lui Dumnezeu si-i lumineaza viata, ii aduce fericire pe chip si bucurie in inima. Omul simplu are cele mai mari sanse de a-L vedea pe Dumnezeu pentru ca nerautatea din inima ii deschide calea descoperirii lui Dumnezeu. Asa cum in cel mandru nu-si poate face loc harul, asa in cel simplu nu-si poate face loc pacatul, iar acolo unde nu poate intra pacatul, harul vine si desavarseste lucrarea noastra, aducand sfintenie, dar si binecuvantare.

Cine doreste sa-l cunoasca pe Dumnezeu si-si pune nadejdea mai mult in fortele proprii si in studiu, niciodata nu va ajunge la un rezultat satisfacator. Cine se increde in Dumnezeu si renunta la mandrie alegand simplitatea si sinceritatea are parte de descoperiri sfinte si va deveni mult mai invatat in cele duhovnicesti decat orice cititor de carti.

Calea naturala si cea mai eficienta de intelegere a revelatiei lui Dumnezeu este simplitatea, nu studiul. Pentru neputintele noastre au aparut cartile si din cauza pacatelor ne-a scazut vederea fata de cele dumnezeiesti. Omul, in constitutia lui originara era facut de Dumnezeu pentru a comunica fata catre fata cu Creatorul. Mandria a rupt aceasta comuniune si a fost nevoie de lucruri intermediare care sa ne conduca la Dumnezeu, dar imbracandu-ne in haina simplitatii vom aduce in sufletele noastre pacea si bunastarea duhovniceasca a raiului.

Daca citim in Vietile Sfintilor, observam ca majoritatea sfintilor au fost oameni simpli: simpli in invataturi, dar bogati in descoperiri dumnezeiesti, simpli la vorba, dar spuneau lucruri adanci ale credintei, simpli la imbracaminte, dar invesmantati in harul lui Dumnezeu, simpli la locuinta, dar locuiau pe pamant ca si cand ar fi ajuns deja in cer.

Lor le era usor sa vorbeasca despre tainele lui Dumnezeu pentru ca primeau invataturile in mod direct. Daca noi citim despre ceva si cu greu ne gasim cuvintele sa exprimam ceea ce am inteles, sfintii, in simplitatea lor, spuneau lucruri mult mai complicate folosind cuvinte simple si propozitii scurte. E dificil sa vorbesti cu cuvinte frumoase despre dragostea lui Dumnezeu fata de lume, dar e simplu sa spui ca „Dumnezeu este iubire” si prin aceasta sa spui totul, pentru ca te-ai facut deja partas la aceasta iubire si pentru tine iubirea divina este deja ceva ce nu poate lipsi din fiinta ta. Tot astfel, in relatia dintre oameni, omul simplu vorbeste pe intelesul tuturor, ca si cum ar povesti lucruri prin care a trecut, desi sunt lucruri pe care noi nici dupa ani intregi de umila nevointa nu vom ajunge pentru ca ne lipseste simplitatea.

Simplitatea il preda pe crestin in mainile lui Dumnezeu. Mandria ne face robi propriei noastre socotinte si ne blocheaza drumul spre cer. Omul simplu nu se teme ca va fi parasit, nu simte singuratatea, ci il are pe Dumnezeu mereu langa el, de aceea, acolo unde este simplitate, este si putere de la Dumnezeu. Mai greu ii este omului sa care o sticla de apa cand se plimba pe malul marii, gandindu-se ca este posibil sa i se faca sete, decat omului simplu care merge pe tarm rugandu-se, iar cand i se face sete ia apa din mare, face semnul crucii asupra ei si bea apa curata si dulce, de parca ar fi luat-o dintr-un izvor de la munte.

Mergeti la oamenii iubitori de simplitatea si veti vedea in ei darul lui Dumnezeu. Vorba lor este dreapta si sigura, fara ocolisuri. Iti va spune totul asa cum este fara sa se complice sa-ti explice, pentru ca lor totul le este clar. Noi ne straduim sa convingem pe cineva cu argumente sa mearga in anume loc. Intai ii castigam increderea, apoi punem cap la cap propozitii mestesugite sa-l determinam sa asculte de noi. Asta pentru ca ne lipseste simplitatea. Omul simplu zice doar: „Mergi acolo!” si are putere de convingere pentru ca graiul lui a fost luminat de Dumnezeu. Nu se inseala niciodata si-ti da acea siguranta care nu mai are nevoie de alte explicatii. Asa este, cum spune el si nu trebuie sa ne mai pierdem vremea cu alte intrebari, intai sa facem ca el si apoi vom descoperi cat de mare dreptate a avut.

Sa le urmam si noi exemplul sfintilor si sa mergem la intalnirea cu Dumnezeu lasand la o parte mandria, imbracati in vesmantul simplitatii. Simplitatea este semnul distinctiv dupa care ingerii ne cunosc si ne atrag mai repede la Dumnezeu, umpland sufletul de dar si de bucurie.

Sebastian Marin

.

• Smerenia
  Publicat in : Duminica Vamesului si a Fariseului