Catedrala San Vitale din Ravenna

Catedrala San Vitale din Ravenna, in nord-estul Italiei, nu uimeste prin dimensiunile acesteia, care sunt mici, in comparatie cu marile catedrale, insa fascineaza prin interiorul acesteia. Peretii sai simpli de caramida ascund una din minunile arhitecturii religioase occidentale - imense suprafete de stralucitoare mozaicuri.

Mozaicurile acesteia, alcatuite dintr-o multime de placute de sticla colorata intruchipeaza in mare parte scene biblice. Printre acestea, remarcabile sunt reprezentarile lui Iisus, Avraam, Moise si ale altor sfinti si ingeri.

Prin secolele V-VI, orasul Ravenna era unul dintre marile centre ale Occidentului. La inceputul secolului al V-lea, intr-o vreme cand Italia romana era amenintata de inaintarea triburilor barbare, imparatul Honorius a ridicat Ravenna la rangul de capitala a Imperiului Roman de Apus, datorita faptului ca era protejata in mod natural de mare si de mlastini.

Mai tarziu, in anul 540, orasul a ajuns in stapanirea imparatului din Constantinopol, care era reprezentat de un guvernator sau ersahat, stapanire care a durat 150 de ani.

In timpul acestei epoci de aur, orasul a fost impodobit cu biserici, baptisterii si mausolee a caror decoratiuni interioare au devenit minunile lumii occidentale. Dintre toate monumentele sfinte din Ravenna, nici unul nu depasea in splendoare Biserica San Vitale, care a fost sfintita in anul 547, in timpul domniei lui Iustinian I, unul dintre marii imparati bizantini.

Imaginea rece si compacta a exteriorului nu lasa sa nici macar sa se ghiceasca frumusetea si minunatia interiorului. Acest contrast surprinde pe toata lumea.

Din centrul aflat sub cupola, privirea este atrasa spre arcul triumfal dincolo de care se zaresc absida si altarul - elementele cele mai pretuite ale Bisericii San Vitale. Acesta este locul in care Hristos si cei patru evanghelisti, Matei, Marcu, Luca si Ioan, precum si alte figuri de sfinti se ivesc in toata maretia pe pereti.

De la distanta, mozaicul pare lucrat dintr-o singura bucata. Numai intr-o inspectie de aproape se vede ca miracolul se implineste cu ajutorul unor tesserae - mici cuburi de sticla de toate nuantele, de la albastru adanc la violet, nuante de gri, verde si maro.

Cele care se remarca in mod special sunt bucatile aurii folosite pentru aura sau pentru fundal realizate prin presarea unor foite de aur, pe o suprafata sticloasa acoperita apoi pentru protectie cu un strat subtire de sticla. Aceste tessarae erau fixate in tencuiala umeda, in unghiuri usor diferite ca sa rasfranga lumina si sa creeze un efect de sclipiri.

Bogatia si complexitatea desenului mozaicurilor se distinge cel mai bine pe tavanul absidei. Aici Mielul lui Dumnezeu straluceste pe un cer instelat, incadrat de o cununa circulara sustinuta de patru ingeri aflati pe sfere albastre.

Mai jos de aceasta prezenta iradiind, pe peretele din stanga, apostolii Ioan si Luca stau asezati de o parte si de alta a unei deschideri in arc triplu, avand in spate un peisaj cu stanci. Simbolurile care ii reprezinta, vulturul si bivolul, stau deasupra lor ca niste semne heraldice; ei isi tin evangheliile ridicate si privesc in sus ca pentru a cere inspiratia divina. In intervalul dintre scene se afla o izbucnire de verdeata, vite de vie iesind din vase, incarcate cu struguri albi si negrii, pauni si porumbite.

Pe peretele din partea opusa, Matei si Marcu sunt asezati simetric cu Ioan si Luca. Dedesubt, intr-un cadru semicircular numit timpan, Abel, al doilea fiu al lui Adam, ofera mielul pentru sacrificiu, iar preotul-rege Melchisedec aduce o ofranda de paine. Aceste doua personaje din Vechiul Testament au fost realizate ca un preludiu tematic la figura lui Hristos din absida, caci ofrandele lor prefigureaza sacrificiul lui Hristos pentru omenire, painea impartasaniei sau Liturghia.

Absida, punctul culminant al bisericii din punct de vedere vizual, se invecineaza cu altarul si cu potirele de impartasanie si reflecta lumina pe suprafata semicirculara.

In centru, cuprinzand cu privirea biserica si insotit de ingeri, se afla figura maiestuoasa a lui Hristos stand pe o sfera albastra ce simbolizeaza raiul. Cu vesmantul de purpura, parul scurt si fata fara barba, el pare un imparat roman, dar unul ce domneste peste intregul univers.

Cele mai somptuoase insa sunt cele reprezentandu-i pe Iustinian si pe sotia sa, Teodora, care domina peretii absidei de o parte si de alta a lui Hristos. In portretul din mozaic silueta imparatului, impozanta si invesmantata in purpura se evidentiaza din suita de insotitori imbracati in alb.

Nimbul auriu se afla din punct de vedere vizual in legatura cu aura lui Hristos - o aluzie la statutul sau de reprezentant al lui Iisus pe pamant. In acelasi fel, cei din suita sa sunt reprezentati ca echivalenti pamanteni ai ingerilor si apostolilor lui Hristos.

De pe peretele opus priveste Teodora, atragatoarea sa sotie, fiica unui ursar de circ, care era cunoscuta ca dansatoare si actrita cu moravuri usoare. Impodobita cu perle si alte bijuterii, imparateasa poarta un vesmant purpuriu pe care sunt brodate cu fir auriu figurile celor trei magi. Ea tine in mana o cupa de aur.

Impodobita cu binecunoscute figuri sacre, ddar si laice, catedrala San Vitale a ramas bijuteria orasului Ravenna, care s-a aflat sub control bizantin pana in secolul al VIII-lea, cand a fost capturat mai intai de lombarzi, apoi de franci.

• Basilica Sfantul Marcu - San Marco din Venetia
  Publicat in : Biserica in lume
• Catedrala Westminster
  Publicat in : Biserica in lume
• Arta bizantina
  Publicat in : Arhitectura Bisericeasca
• Stilul arhitectonic bizantin
  Publicat in : Arhitectura Bisericeasca

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: