Primirea in viata monahala
Acte necesare
Art.15 - Primirea in manastire, schit sau metoc al celor care doresc sa intre in monahism se face numai cu aprobarea Chiriarhului.
Art.16 - Cel care doreste sa intre in viata monahala este dator sa inainteze Chiriarhului locului o cerere scrisa, insotita de urmatoarele acte:
a. Certificatul de nastere;
b. Certificatul de botez;
c. Actul de studii (solicitantul, daca este minor, sa fie absolvent al Scolii generale,
cel putin, si sa aiba consimtamantul scris al ambilor parinti sau al tutorilor);
d. Cazier judiciar;
e. Certificat de stare civila, din care sa se constate ca nu are nici una din
din obligatiile familiale prevazute de Codul Familiei;
f. Recomandarea preotului paroh;
g. Act privind stagiul militar si declaratia ca renunta la averea sa,
donand-o rudelor sau manastirii;
h. Fisa medicala privind starea sanatatii fizice si psihice.
Varsta minima pentru primirea in manastire, ca novice, este de 16 ani (cu acordul scris al parintilor sau tutorilor).
Art.17 - La primirea in manastire, staretul (stareta) va avea in vedere cercetarea amanuntita a noului venit: scopul venirii (vocatie, deceptie,interese personale), starea fizica si psihica, caracter, temperament, aptitudini, cunostinte religioase, formare spirituala, impedimente.
Art.18 - Dupa cercetarea actelor de mai sus, staretul (stareta) manastirii (schitului) incredinteaza pe noul venit unui (unei) monah sau membru al Consiliului Duhovnicesc si-l asaza in ascultarile manastirii pentru incepatori, iar in cazul cand candidatul (candidata) dovedeste o purtare buna si este folositor obstii manastiresti, dupa o aprobare de trei luni, staretul (stareta) il (o) recomanda Chiriarhului pentru admiterea in randul fratilor, inaintandu-i cererea cu toate actele, urmand ca dupa aprobare, sa fie randuit pentru ispitirea canonica.
Ispitirea canonica
Art.19 - Ispitirea canonica sau noviciatul dureaza de la primirea in manastire (schit) si pana la tunderea in monahism a celui admis. Timpul ispitirii canonice cuprinde trei stadii:
Primul stadiu este de la primirea in manastire pana la admiterea noului venit in randul fratilor (adica trei luni).
In acest timp, fratele (sora) este considerat incepator si este povatuit(a) de indrumatorul duhovnicesc si de duhovnicul sau spre toata fapta cea buna si ferirea de tot raul si spre a-si cerceta constiinta sa: toate gandurile, cuvintele si faptele sale descoperindu-le, nefatarnic, parintelui (maicii) sau (sale) duhovnicesc, in fiecare seara, si nimic nefacand dupa voia sa, chiar daca i s-ar parea ca este bine, ci in toate sa asculte de povatuitorul sau, stiind ca voia sa este taiata.
Acum, el (ea) este trecut(a) prin diferite ascultari, pentru a i se vadi rabdarea si inclinatiile practice. Totodata, va participa cu regularitate la sfintele slujbe pentru a se deprinde cu randuielile bisericesti.
Pe baza referintelor indrumatorului duhovnicesc, staretul (stareta) va respinge pe novice sau il va propune Chiriarhului pentru admiterea in randul fratilor care primesc binecuvantarea de a purta dulama.
Art.20 - Al doilea stadiu este de la admiterea in randul fratilor pana la imbracarea in haina monahala (dulama). In aceasta perioada, fratele (sora) sta sub aceeasi indrumare si face aceleasi ascultari ca la art.17, staruind sa se deprinda si mai temeinic in asteptare, in rabdare, in infranare si in taierea voii.
Indrumatorul duhovnicesc este dator a supraveghea cu toata grija pe incepator, daca intr-adevar cauta pe Dumnezeu, daca are ravna pentru lucrul Domnului (rugaciune), daca este grabnic la ascultare, daca rabda dojana; trebuie sa i se spuna toate greutatile si ispitele ce se intalnesc in calea spre Dumnezeu.
Cei nepotriviti pentru manastire vor fi indrumati spre alt mod de viata.
Al doilea stadiu dureaza cel putin sase luni si cel mult trei ani.
Dupa trecerea termenului de cercetare, cei gasiti corespunzatori si cu vocatie monahala, pe temeiul referintelor indrumatorului duhovnicesc, sunt recomandati Chiriarhului sa aprobe trecerea lor in randul rasoforilor.
Art.21 - Al treilea stadiu este de la imbracarea hainei monahale (rasofor) si pana la tunderea in monahism.
La trecerea in randul rasoforilor se va oficia slujba din Molitfelnic, potrivit randuielilor. Candidatul este tuns ca rasofor, i se schimba numele, i se da rasa, culion, camilafca, centura si metanie. Acum, rasoforul (rasofora) trebuie sa aiba o sporita indrumare si supraveghere in viata monahala si anume:
Sa implineasca pravila Bisericii si cele sapte Laude, viata de obste, smerenia, tacerea, purtarea modesta si cuviincioasa si, mai ales, sa aiba in tot timpul rugaciunea lui Iisus in gura si in inima, nevoindu-se a-si impreuna lucrul cu rugaciunea.
Rasoforului (rasoforei) i se pot incredinta daca este destoinic(a), si ascultari deosebite.
Starea de rasofor dureaza cel putin sase luni si cel mult trei ani. Potrivit canoanelor 19, Ancira si 18 al Sfantului Vasile cel Mare, rasoforul care paraseste manastirea, in cazul ca se casatoreste, i se oficiaza numai cununia a doua si nu poate fi hirotonit preot.
Art.22 - Absolventii Scolilor de Cantareti Bisericesti si Seminariilor Teologice, licentiatii si doctorii in teologie pot primi haina monahala si pot fi rasofori intr-un timp mai scurt, cu aprobarea Chiriarhului.
-
Despre viata monahala
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Temeiuri dogmatice si duhovnicesti pentru viata monahala de obste
Publicat in : Organizare B.O.R. -
Sfanta Scriptura in viata monahala
Publicat in : Credinta -
Viata monahala in viziunea Sfantului Nil
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.