CAPITOLUL I

• « Inapoi
• Inainte »

Unele aspecte ale experien telor contemporane

SUBIECTUL vietii de dupa moarte a ajuns dintr-o data unul dintre cele mai larg raspandite in lumea apuseana. Mai ales in ultimii doi ani, s-au publicat mai multe carti care spun ca istorisesc experiente de "dupa moarte", iar oameni de stiinta si medici de renume, fie au scris ei insisi astfel de carti, fie si-au dat incuviintarea din toata inima, pentru aceasta. Unul dintre ei, medicul de renume mondial si "expertul" asupra problemelor mortii si a starii de muribund, Elizabeth Kubler Ross, considera ca aceste cercetari asupra experientelor de dupa moarte "vor lamuri pe multi si vor adeveri ceea ce am fost invatati de 2000 de ani - ca exista viata dupa moarte".

Totul, desigur, reprezinta o iesire neasteptata din atmosfera dominanta de pana acum, din cercurile medicale si stiintifice, care in general au considerat moartea ca un subiect "tabu" si au respins orice idee a supravietuirii dupa moarte, ea tinand doar de inchipuire si de superstitie, sau in cea mai buna situatie, au socotit-o ca o problema de credinta personala, pentru care nu exista nici o evidenta obiectiva.

Cauza exterioara a acestei schimbari neasteptate de opinie este simpla: noile tehnici de readucere la viata din "moartea clinica" (mai ales prin pornirea activitatii inimii in urma stopului cardiac), care s-au raspandit tot mai mult in ultimii ani. Astfel, oamenii care s-au aflat in moarte clinica (fara puls sau batai de inima) au fost readusi la viata in numar mare, si multi dintre acesti oameni, alungandu-si teama de a nu fi considerati "nebuni", vorbesc acum deschis despre acest subiect.

Dar exista o cauza interna a acestei schimbari, cat si "ideologia" ei, carora merita sa le dam atentie: de ce a ajuns acest fenomen dintr-odata foarte popular si in termenii carei invataturi religioase ori filosofice este inteles acesta de obicei? Acesta a ajuns deja unul dintre "semnele vremii", un semn al interesului religios din zilele noastre. Care este atunci semnificatia lui? Vom reveni asupra acestor intrebari dupa o cercetare mai amanuntita a fenomenului.

Mai intai trebuie sa punem intrebarea: pe ce baza trebuie sa judecam acest fenomen? Nici cei care vorbesc despre acesta nu au o pricepere limpede asupra lui; adesea ei cauta o interpretare in textele oculte ori spiritiste. Unii oameni religiosi (cat si oamenii de stiinta), simtind o primejdie in parerilor lor deja conturate, pur si simplu resping experientele, asa cum sunt ele istorisite, incadrandu-le in categoria "halucinatiilor". Astfel au procedat unii protestanti, care socotisera, fie ca sufletul se afla intr-o stare de inconstienta dupa moarte, fie ca pleaca de indata pentru a fi "cu Hristos". La fel, necredinciosii doctrinari alunga ideea ca sufletul ramane viu dupa moarte, neavand nici un fel de importanta ce fapte evidente li se prezinta. Dar astfel de experiente nu pot fi lamurite numai prin negarea lor; ele trebuie intelese intocmai, atat prin ele insele, cat si in intregul context al celor ce cunoastem despre soarta sufletului dupa moarte.

Din nefericire, unii crestini ortodocsi, care se afla de asemenea sub influenta ideilor materialiste moderne (asa cum sunt infiltrate prin intermediul protestantismului si catolicismului), au inceput sa aiba idei destul de vagi si nedefinite despre viata de dincolo. Autorul uneia dintre noile carti despre experientele de dupa viata (David R. Wheeler, Calatorie in cealaltalume, Ace Brooks, New York, 1977), a cercetat opiniile diferitelor "secte" asupra starii sufletului dupa moarte. Astfel, el s-a adresat unui preot al eparhiei ortodoxe grecesti si a primit un raspuns foarte general despre existenta raiului si iadului, dar i s-a spus ca ortodoxia nu are "nici o idee anume despre ceea ce ar fi pe lumea cealalta". Autorul a putut doar concluziona ca "punctul de vedere ortodox grec al vietii de dincolo nu este limpede" (pag. 130).

Dimpotriva, crestinismul ortodox are cu siguranta o invatatura foarte clara a vietii de dupa moarte, incepand chiar din clipa mortii. Aceasta invatatura este cuprinsa in Sfanta Scriptura (interpretata in intregul context al invataturii crestine), in scrierile Sfintilor Parinti si (mai ales despre experientele obisnuite ale sufletului dupa moarte) in multe Vieti ale sfintilor si antologii ale experientelor personale de acest fel. De exemplu, intreaga carte a patra a Dialogurilor Sfantului Grigorie cel Mare, papa al Romei (604), este dedicata acestui subiect. In zilele noastre, a aparut in limba engleza o antologie a acestor experiente, culese atat din vechile Vieti ale sfintilor, cat si din relatari mai recente (Tainevesnice de dincolo de mormant , Jordanville, N. Y., 1968). Si chiar recent a fost tiparita din nou o traducere in limba engleza, a unui text deosebit, scris la sfarsitul sec. al XIX-lea, de catre cineva care s-a intors la viata dupa o moarte de 36 de ore (K. Uekskuell, "De necrezut pentru multi, dar de fapt o intamplare adevarata", Orthodox Life, iulie-august 1976). Astfel crestinismul ortodox dispune de o literatura foarte bogata, cu ajutorul careia este posibila intelegerea noilor experiente ale "vietii de dincolo de moarte" si evaluarea lor in lumina intregii invataturi crestine a vietii dupa moarte.

Cartea care a starnit interesul contemporan asupra acestui subiect a fost publicata in noiembrie 1975 si a fost scrisa de un tanar psihiatru din sudul Statelor Unite (Dr. Raymond Moody, Jr., Viata dupa viata, Mockingbird Books, Atlanta, 1975). Atunci el nu cunostea alte studii sau literatura despre acest subiect, dar chiar pe cand se tiparea aceasta carte, s-a aratat limpede un mare interes pentru acest subiect, si se scrisese mult despre el. Marele succes al cartii Dr. Moody (cu o vanzare de peste doua milioane de exemplare), a adus experientele din pragul mortii in lumina marii publicitati si dupa numai patru ani, s-au tiparit multe alte carti si articole, referitoare la acest fel de experiente. Printre cele mai importante sunt articolele Dr. Elizabeth Kubler-Ross, ale carei cercetari le completeaza pe cele ale Dr. Moody si studiile stiintifice ale Dr. Osis si Dr. Haraldsson. Tot Dr. Moody a scris o continuare a cartii sale (Cugetari asupra vietii de dupamoarte, A Bantam-Mockingbird Book, 1977) cu material suplimentar si cu mai multe observatii asupra subiectului. Descoperirile din acestea si din alte carti noi (toate merg in esenta catre fenomenul in discutie) vor fi prezentate mai jos. Mai intai vom cerceta cartea Dr. Moody, care este o abordare destul de obiectiva si sistematica asupra intregului subiect.

In ultimii zece ani, Dr. Moody a adunat marturiile personale de la un numar de aproximativ 150 de persoane, care au avut experiente in timpul mortii clinice sau in pragul mortii, sau care au istorisit experientele altor persoane care fusesera pe moarte; dintre toate, el s-a oprit asupra unui numar de vreo 50 de persoane, cu care a avut convorbiri amanuntite. El incearca sa fie obiectiv in prezentarea acestei evidente, dar recunoaste ca lucrarea "prezinta in mod firesc atmosfera, opiniile si ideile preconcepute ale autorului sau" (pag. 9), care prin apartenenta religioasa, este un metodist al vederilor destul de liberale. Si de fapt, cartea are niste neajunsuri, ca studiu obiectiv al fenomenelor de "dupa moarte".

Mai intai, autorul nu da nici macar o singura experienta de "moarte" intreaga, de la inceput pana la sfarsit, prezentand numai fragmente (de obicei foarte restranse) din fiecare din cele cincisprezece parti separate, care formeaza "modelul" sau despre o experienta "intreaga" a mortii. Dar in realitate, experientele muribundului, asa cum sunt istorisite aici si in alte carti recente, sunt adesea atat de deosebite in amanunte, unele fata de altele, ca este prea devreme a se incerca socotirea tuturor intr-un "model". Modelul Dr. Moody pare pe alocuri artificial si inchipuit, cu toate ca, acest lucru nu micsoreaza insemnatatea marturiilor adevarate pe care le ofera.

In al doilea rand, autorul a pus la un loc doua experiente destul de diferite: experientele reale ale "mortii clinice", si experientele din "pragul mortii". Autorul recunoaste deosebirile dintre ele, dar pretinde ca ele formeaza un "continuum" (pag. 20) si ar trebui cercetate impreuna. In cazurile in care experientele care incep inainte de moarte se sfarsesc in experientele mortii insasi (chiar daca persoana este sau nu readusa la viata), exista cu adevarat un "continuum" al experientei; dar unele experiente pe care le istoriseste (aducerea aminte a intamplarilor din viata cuiva in ordine rapida, atunci cand acela se afla in primejdie de inec; experienta intrarii intr-un "tunel", cand cuiva i se administreaza un anestezic ca eterul) sunt experiente traite adesea de catre oameni, care nu au trecut niciodata prin "moarte clinica", si poate ca astfel, ele apartin "modelului" unei experiente mai generale, si poate numai intamplator, experientei mortii. Unele dintre cartile care apar acum, arata inca si mai putina dreapta socoteala in alegerea experientelor istorisite, cuprinzand experientele "din afara trupului" in general, dimpreuna cu experientele adevarate ale mortii si ale muribundului.

In al treilea rand, faptul ca autorul prezinta aceste fenomene "in chip stiintific", fara nici o concluzie limpede despre ceea ce indura cu adevarat sufletul la moarte, lasa numeroase nedumeriri si conceptii gresite despre aceasta experienta, care nu poate fi niciodata inlocuita cu o simpla grupare de descrieri ale fenomenului; cei care il istorisesc, ei insisi adauga, fara putinta de ocolire, propriile lor talcuiri. Autorul recunoaste ca, de fapt, este cu neputinta sa cercetezi aceste probleme "stiintific", si ca, el incearca o lamurire a acestor experiente, asemanandu-le cu experientele din astfel de scrieri oculte, ca acelea ale lui Swedenborg si "Cartea tibetanaa mortilor". Putem observa ca el are de gand acum sa cerceteze cu mai mare atentie "literatura bogata asupra fenomenelor paranormale si oculte" pentru a spori intelegerea intamplarilor pe care le-a cercetat (pag. 9).

Toti acesti factori ne vor determina sa nu ne asteptam la prea mult de la aceasta carte si de la altele asemenea; ele nu ne vor da o relatare intreaga si inchegata despre ceea ce se intampla cu sufletul dupa moarte. Inca mai exista destule ramasite ale experientelor adevarate de moarte clinica in aceasta carte si in alte carti noi, pentru a merita o atentie serioasa, mai ales in vederea faptului ca unii oameni deja talmacesc aceste experiente intr-un chip tendentios, contrar invataturii vietii de dincolo a crestinismului traditional, intrucat ei nu "recunosc" existenta nici a raiului, si nici (mai ales) a iadului. Cum, atunci, sa intelegem aceste experiente?

Cele cincisprezece parti pe care le istoriseste Dr. Moody ca alcatuind experienta "intreaga" a mortii, pot fi restranse, pentru scopurile discutiei, la cateva insusiri principale ale experientei, pe care le vom prezenta si asemana aici cu literatura ortodoxa despre viata de dupa moarte.

• « Inapoi
• Inainte »