Rugaciune pentru neortodocsi

• « Inapoi
• Inainte »

ANEXA IV

Rugaciune pentru neortodocsi

1. Rugaciunea crestinilor ortodocsi pentru cei care au murit faracredinta ortodoxa - a aratat anterior (Cap. X), cum se roaga Biserica OrtodoxaSpentru fiii ei credinciosi care au murit. Dar ce se intampla cu cei care au murit fara credinta? In general, Biserica urmeaza principiul bine exprimat de Mitropolitul Filaret al Moscovei:

"Neortodocsii, prin insusi faptul neortodoxiei lor, s-au desprins de comunitatea tainelor ortodoxe. Acestui lucru ii corespunde absenta pomenirii lor la Sf. Liturghie." Astfel, la Sf. Liturghie, Biserica nu face o pomenire speciala a neortodocsilor si mai ales a mortilor, care nu mai pot fi uniti cu Biserica.

Atunci, cum poate un crestin ortodox sa-si exprime impulsul inimii sale crestine ca sa se roage pentru rudele si prietenii care au murit fara de credinta? Raspunsul Bisericii la aceasta intrebare este atat strict cat si compatimitor, dupa cum se poate vedea in ultima parte a unui articol mai lung, care vine cu argumente pentru care Biserica nu se roaga pentru neortodocsi la Liturghie, articol scris de unul dintre cei mai mari ierarhi ortodocsi ai secolului nostru, unul dintre parintii fondatori ai Bisericii din catacombele Rusiei anilor '20. Pe vremea cand a scris acest articol, el era ieromonah. Este prezentat aici dupa periodicul rusesc Citiri de suflet folositoare, 1901.

2. Cum se pot ruga crestinii ortodocsi pentru crestinii neortodocsi

de Mitropolitul Iosif de Petrograd

Vorbind despre strictetea Bisericii noastre Ortodoxe cu privire la pomenirea crestinilor de credinta gresita, nu dorim sa spunem ca Sfanta noastra Biserica ne porunceste noua, fiilor ei, sa nu ne rugam deloc pentru ei. Ea doar ne interzice rugaciunea arbitrara - adica, sa ne rugam oricum dorim sau credem noi. Maica noastra, Biserica Ortodoxa, ne invata ca tot ceea ce facem, si de asemenea, rugaciunea insasi, ar trebui facuta in chip cuviincios si cu randuiala (I Corinteni 14, 40).

Astfel, noi ne rugam la toate slujbele Bisericii noastre, de obicei fara sa cunoastem sau sa intelegem noi insine, pentru toti oamenii de diferite nationalitati si pentru toata lumea. Noi ne rugam exact in felul in care Domnul nostru Iisus Hristos i-a invatat pe Apostolii Sai sa se roage, in rugaciunea data lor: Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant! Aceasta cerere atotcuprinzatoare include in ea toate nevoile noastre si ale acelora de un neam cu noi, chiar daca ei ar fi fratii nostri de credinta gresita. Noi Il rugam staruitor pe Preabunul Dumnezeu si pentru sufletele crestinilor neortodocsi plecati, ca El sa faca cu ei cum este sfanta Sa voie. Pentru ca Domnul stie nemarginit mai bine decat noi, cui si cata milostenie sa arate.

Si asa crestini ortodocsi! Oricine ati fi, laici sau preoti ai lui Dumnezeu, daca in timpul unei slujbe bisericesti ti-ar veni un impuls infocat ca sa te rogi pentru vreun "Carl" sau "Eduard", care iti este apropiat, atunci cand rugaciunea domneasca este citita sau cantata, suspina pentru el inaintea lui Dumnezeu si spune: faca-se voia Ta in el, o, Doamne! Si limiteaza-te la aceasta rugaciune. Pentru ca Domnul Insusi te-a invatat sa te rogi astfel. Si crede ca aceasta rugaciune a ta va fi de o mie de ori mai placuta lui Dumnezeu si mai folositoare sufletului tau decat toate pomenirile bisericesti arbitrare facute de tine.

Acum sa vorbim despre rugaciunea personala. Sunt cunoscute in Biserica noastra Ortodoxa exemple de credinciosi care se roaga lui Dumnezeu pentru a ajuta sufletele plecate ale celor de alta religie, si chiar pagani. Astfel, Sf. Macarie Egipteanul relateaza despre el insusi

Din aceasta istorisire a cuviosului Parinte, vedem mai intai ca rugaciunea lui pentru paganii care sufera (in iad) nu era rugaciunea de comuniune a Bisericii, ci era o rugaciune personala. Era rugaciunea unui rugator solitar, care locuia in pustie, si care se ruga din coltisorul cel mai ascuns al inimii sale... Atunci, aceasta rugaciune poate servi pentru noi, crestinii ortodocsi, si ca indemn de rugaciune pentru neortodocsii vii si morti, in rugaciunea noastra individuala de acasa. Dar acesta este doar indemn si nu un model. Asta, pentru ca sfantul nu ne-a spus cum s-a rugat pentru pagani si nu ne-a invatat nici pe noi cum sa facem aceasta... Doar intr-un fel ne poate servi noua drept exemplu: in aceea ca Sfantul Macarie s-a rugat pentru pagani, nu cu o rugaciune anume pentru aceasta, ci in felul in care l-a invatat Duhul Sfant care salasluia in inima lui curata. Duhul Sfant, nu numai ca l-a invatat, ci l-a si silit sa se roage pentru intreaga lume - pentru toti oamenii vii si morti, asa cum este obisnuit pentru inimile iubitoare ale celor ce multumesc lui Dumnezeu, asa cum si Sf. Apostol Pavel a scris catre corinteni:

Inima noastra s-a largit. In inima noastranu sunteti la stramtoare (II Corinteni 6, 11-12). Astfel, crestinii ortodocsi se pot ruga pentru crestinii neortodocsi, vii si morti, in rugaciunile individuale, acasa; dar - sa ne amintim iar si iar - nu cu o rugaciune anume, nu asa cum gandim si dorim (si asta ca sa nu atragem asupra noastra mania in locul bunavointei lui Dumnezeu), ci potrivit oamenilor cunoscatori ai vietii spirituale.

Iata o intamplare, care s-a petrecut in viata cuviosului Leonida de la Optina, care a murit in 1841. Tatal unuia dintre ucenicii sai, Pavel Pambovisev, a murit de moarte naprasnica, prin sinucidere. Fiul iubitor, a fost profund mahnit la aflarea acestei vesti, si si-a varsat durerea duhovnicului: "Moartea nefericita a tatalui meu este pentru mine o cruce grea. Da, eu sunt acum rastignit si voi duce aceste chinuri cu mine in mormant. Imi inchipui vesnicia ca fiind cumplita pentru pacatosi, in care nu mai exista cainta, si sunt chinuit de caznele vesnice care il asteapta pe tatal meu, care a murit fara pocainta. Spune-mi, Parinte, cum imi pot alina aceasta durere?"

Parintele a raspuns: "Ai incredere atat in tine, cat si in soarta tatalui tau, care se afla in voia lui Dumnezeu, Care este Atotintelept si Atotmilostiv. Sa nu fii curios si nu incerca sa afli tainele Celui Prea Inalt. Straduieste-te cu umilinta si intelepciune sa te intaresti intr-o suferinta pe care sa o poti rabda. Roaga-te Atotbunului Ziditor, si indeplineste-ti datoria de iubire si obligatia de fiu."

La intrebarea: "In ce fel se poate ruga cineva pentru astfel de oameni?" raspunsul a fost: "In duhul oamenilor virtuosi si intelepti, roaga-te astfel: "Cauta, o, Doamne, sufletul pierdut al tatalui meu. Daca este cu putinta, ai mila! De nepatruns sunt judecatile Tale. Nu socoti aceasta rugaciune a mea ca un pacat; ci faca-se voia Ta cea sfanta!""

Roaga-te simplu, fara vreun model, punandu-ti inima in mana Celui Prea Inalt. De buna seama ca nu a fost voia lui Dumnezeu ca tatal tau sa aiba o moarte atat de napraznica. Acum tatal tau se afla in voia Aceluia Care poate arunca atat sufletul cat si trupul lui in cuptorul de foc, care poate smeri sau inalta, incredinta mortii sau aduce la viata, a trimite in strafundurile iadului sau a ridica la ceruri. In acelasi timp, El este milostiv, Atotputernic si plin de iubire, incat toate insusirile bune ale celor nascuti din tarana, nu sunt nimic fata de marea Sa bunatate. De aceea, nu ar trebui sa suferi peste masura. Vei spune: "Eu imi iubesc tatal, si de aceea ma mahnesc fara alinare. Este adevarat. Dar Dumnezeu l-a iubit si il iubeste cu mult mai mult decat il iubesti tu. Si astfel, iti ramane sa lasi soarta vesnica a tatalui tau in seama bunatatii lui Dumnezeu, Care, daca El vrea are mila, dar cine poate sa se impotriveasca Lui?"

Si astfel, aceasta rugaciunea personala, care poate fi spusa acasa sau in chilie, asa cum a facut-o Parintele Leonida pentru ucenicul sau, avand experienta duhovniceasca, poate servi crestinului ortodox ca un exemplu de rugaciune pentru orice crestin neortodox, care ii este apropiat. De exemplu, crestinul se poate ruga astfel: Ai mila, o, Doamne, daca este cu putinta, de sufletul robului Tau (numele) care a plecat dintre noi in viata cea vesnica, rupt fiind de Sfanta Biserica Ortodoxa a Ta! De nepatruns sunt judecatile Tale. Nu socoti aceasta rugaciune a mea ca un pacat, ci faca-se sfanta voie a Ta!

• « Inapoi
• Inainte »