RUGACIUNEA PENTRU MORTI

• « Inapoi
• Inainte »

Cat de importanta este pomenirea la Liturghie, se poate vedea din urmatoarea intamplare: Inainte de dezvelirea moastelor Sfantului Teodosie de Cernigov (1896), ieromonahul (renumitul staret Alexei al Schitului Goloseevski, din Lavra Pesterii Kievului,careaplecat la Domnul in 1916)carea condus reinvesmantarea moastelor, obosind in vreme ce statea langa moaste, a atipit si l-a vazut inaintea sa pe Sfantul, care i-a spus: "Iti multumesc fiindca te-ai ostenit pentru mine. Inca te mai rog, atunci cand vei sluji Sfanta Liturghie, sa-i pomenesti pe parintii mei" -si i-a spus numele lor (Preotul Nichita si Maria78). "Cum poti tu, o, sfinte, sa-mi ceri mie rugaciuni, cand tu stai la Tronul ceresc si implinesti mila lui Dumnezeu fata de oameni?" A intrebat ieromonahul. "Da, este adevarat," a raspuns Sf. Teodosie, "dar jertfa adusa la Liturghie este mult mai puternica decat rugaciunea mea."

De aceea, panahidele, cat si rugaciunile facute acasa pentru morti le sunt de folos, caci sunt fapte bune facute spre pomenirea lor, cum ar fi pomeni si daruri duse la biserica. Dar pomenirea la Sfanta Liturghie este de un folos aparte pentru ei. S-au aratat multi morti si au mai fost si alte intamplari care arata cat de folositoare este pomenirea mortilor. Multi care au murit in pocainta, dar carora nu le-a stat in putinta sa-si dovedeasca pocaintain timpul vietii,aufost sloboziti de chinuri si-au dobandit odihna. In Biserica sefacmereurugaciuni pentru odihna mortilor, iar in ziua Pogorarii Duhului Sfant, in rugaciunile care se fac in genunchi la vecernie, existachiar o rugaciune anume "pentru cei din iad".

Raspunzand la intrebarea "Exista ceva care poate fi de folos sufletelor dupa moarte?", Sfantul Grigorie cel Mare, in Dialogurile sale ne invata: "Sfanta Jertfa a lui Hristos, Jertfa mantuirii noastre, aduce mari foloase sufletelor chiar si dupa moarte, putand da iertarea pacatelor lor in viata care va sa vina. Pentru aceasta pricina, sufletele mortilor cer uneori sa li se faca Liturghii .... In chip firesc, calea mantuirii inseamna sa facem noi insine, chiar in timpul vietii, cele ce nadajduim ca altii le vor face pentru noi dupa moarte. Este mai bine sa ne pregatim iesirea sufletului ca oameni liberi, decat sa cautam slobozirea dupa ce acesta se afla deja in lanturi. De aceea, trebuie sa defaimam aceasta lume din toata inima noastra, ca si cum slava ei a trecut deja, si sa ne daruim jertfa noastra de lacrimi lui Dumnezeu in fiecare zi, asa cum jertfim Trupul si Sangele Lui Cel sfant. Numai aceasta jertfa are puterea sa mantuiasca sufletul de moartea cea vesnica, pentru ca ea ne arata taina mortii Fiului Cel Unul Nascut" (Dialoguri IV: 57, 60, pag. 266, 272-273).

Sfantul Grigorie da cateva exemple de morti care s-au aratat celor vii, cerandu-le sau multumindu-le pentru savarsirea Liturghiei pentru odihna lor. De asemenea, odinioara, un intemnitat, a carui femeie il crezuse mort, si pentru care ea a dat pomelnic la Liturghie in unele zile, s-a intors din temnita si i-a povestit ei cum fusese eliberat din lanturi in unele zile -tocmai in zilele cand i se facuse Liturghia (Dialoguri IV:57, 59, pag. 267, 270).

Protestantii socotesc in general rugaciunea Bisericii pentru morti ca fiind cumva nepotrivita cu nevoia aflarii mantuirii, mai inainte de toate, in aceasta viata: "Daca poti fi mantuit de Biserica dupa moarte, atunci de ce sa te mai ostenesti sa lupti sau sa gasesti credinta in aceasta viata? Sa mancam, sa bem si sa ne veselim …" De buna seama, nimeni, dintre cei care au marturisit o asemenea filosofie, nu a dobandit vreodata mantuire prin rugaciunea Bisericii, si este limpede ca asemenea dovada este destul de nefireasca, si chiar fatarnica. Rugaciunea Bisericii nu poate mantui pe oricine care nu doreste mantuire sau nu s-a ostenit din greu pentru mantuire, de-a lungul vietii. Intr-un fel, se poate spune ca rugaciunea Bisericii sau a crestinilor singuri pentru un om mort este doar un alt sfarsit al vietii acelui om: nu se vor face rugaciuni pentru acela, daca el nu a facut ceva in timpul vietii sale pentru a insufleti asemenea rugaciune dupa moartea sa.

Sfantul Marcu al Efesului vorbeste de asemenea despre rugaciunea Bisericii pentru morti si imbunatatirea pe care o aduce in starea lor, dand exemplul rugaciunilor Sfantului Grigorie Dialogul pentru imparatul roman Traian -o rugaciune insufletita de o fapta buna a acestui imparat pagan. (Vezi mai jos, Anexa I).

• « Inapoi
• Inainte »