DIN CEA DE A DOUA OMILIE IMPOTRIVA PURGATORIULUI

• « Inapoi
• Inainte »

3. Spunem ca nici cei drepti nu au primit inca intreaga soarta si starea de fericire pentru care s-au pregatit aici prin fapte de osteneala, nici pacatosii, dupa moarte, nu au fost dusi la osanda vesnica in care vor fi chinuiti pe vecie. Mai degraba, atat unii cat si ceilalti trebuie sa astepte Judecata de Apoi si invierea tuturor. Cu toate astea, acum, atat unii cat si ceilalti se afla in locuri potrivite lor: cei dintai sunt la odihna si neatarnare in rai, dimpreuna cu ingerii si inaintea lui Dumnezeu, ca si cum s-ar afla deja in raiul din care a cazut Adam (in care talharul cel pocait a intrat inaintea altora) si adesea ne viziteaza in bisericile in care sunt slaviti, si ii aud pe cei care ii pomenesc si se roaga pentru aceia inaintea lui Dumnezeu, avand de la El acest mare dar, si prin moastele lor fac minuni si se bucura la vederea lui Dumnezeu, iar iluminarea trimisa de El este mai desavarsita si mai curata decat inainte, pe cand erau in viata pe pamant; in timp ce aceia din urma, la randul lor, fiind siliti sa ramana in iad, raman in groapa cea mai de jos, intru cele intunecate si in umbra mortii (Psalm 87, 6), dupa cum spune David, si apoi Iov: catre tara unde lumina este ca intunericul (Iov 10, 21-22). Si cei dintai raman intru bucurie si veselie, asteptand deja apropierea Imparatiei cu toate bunatatile ei cele de negrait fagaduite lor. Iar ceilalti, dimpotriva, raman in temnita si suferinta fara de mangaiere, ca oamenii osanditi care isi asteapta hotararea Judecatii si isi inchipuie chinuirile acelea. Nici cei dintai nu au primit inca mostenirea Imparatiei dimpreuna cu toate bunatatile cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit (I Corinteni 2, 9); nici cei din urma nu au primit inca chinurile cele vesnice, nici nu au fost dati arderii in focul cel nestins. Noi am primit aceasta invatatura de la Parintii nostri de odinioara, si putem sa o zicem cu usurinta, chiar din Sfintele Scripturi.

10. Unor sfinti li s-a aratat in vedenii si descoperiri despre chinurile viitoare ale pacatosilor lipsiti de cucernicie. Cele ce se vad in acele privelisti sunt lucruri viitoare, ca si cum ar fi niste zugraviri, iar nu ceva ce se petrece acum cu adevarat. Astfel, de pilda Daniil, vorbind despre Judecata viitoare, spune: Am privit panacand au fost asezate scaune, si S-a asezat Cel vechi de zile... si cartile au fost deschise (Daniil 7, 9-10), si de fapt este limpede ca aceasta nu s-a petrecut cu adevarat, ci s-a descoperit in duh mai dinainte proorocului.

19. Cand cercetam marturiile pe care le-ati citat din cartea Macabei si Evanghelie, vorbind pur si simplu cu dragoste pentru adevar, vedem ca ele nu au nici un fel de marturie despre vreo osanda ori curatare, ci vorbesc numai de iertarea pacatelor. Ati facut o impartire importanta, spunand ca fiecare pacat trebuie inteles sub doua aspecte: (1) calcarea poruncii fata de Dumnezeu, si (2) osanda care urmeaza din aceasta. Despre aceste doua aspecte (despre care ne invatati), calcarea poruncii lui Dumnezeu poate fi iertata cu adevarat dupa pocainta si oprirea de la facerea de rau, dar trebuie sa existe raspunderea fata de pedeapsa pentru fiecare situatie in parte; asa incat, pe baza acestei idei, este foarte important ca cei iertati de pacate sa primeasca osanda pentru ele, in aceeasi masura.

Dar ne ingaduim sa spunem ca asemenea afirmatie contrazice adevarurile cunoscute cu limpezime si in mod obisnuit: daca vedem ca un imparat dupa ce a dat o amnistie si iertare, nu-l mai da pe vinovat la osandire si mai mare, atunci cu atat mai mult Dumnezeu, printre ale Carui insusiri, iubirea de oameni este una cu totul aparte, chiar daca El il pedepseste pe om pentru pacatul pe care l-a savarsit, dupa ce il iarta, El de indata il si slobozeste de osanda. Si lucrul acesta este firesc. Caci daca calcarea poruncii lui Dumnezeu duce la osanda, atunci cand vinovatia este iertata si a avut loc impacarea, urmarea pacatului - osanda - inceteaza in chip necesar.

• « Inapoi
• Inainte »