CAPITOLUL V

• « Inapoi
• Inainte »

CAPITOLUL V

Salasul din vazduh al duhurilor

ENTRU a intelege care este salasul in care intra sufletulPdupa moarte, trebuie sa-l socotim intru toata alcatuirea firii omenesti. Va trebui sa cunoastem firea omului inainte de caderea lui, schimbarile care s-au savarsit dupa cadere, si intelegerea pe care o are omul pentru a intra in legatura cu fiintele cele duhovnicesti.

Poate ca cea mai scurta expunere despre aceste subiecte, trebuie sa se afle in aceeasi carte a Episcopului Ignatie Brianceaninov, despre care am mai vorbit, si in care se gaseste invatatura ortodoxa despre ingeri (vol. III al colectiei). Episcopul Ignatie scrie un capitol al cartii despre "simtirea duhurilor" -adica, despre aratarile ingeresti si diavolesti care se arata oamenilor. In cele ce urmeaza, vom cita acest capitol, care prezinta invatatura ortodoxa, asternuta pe hartie cu dreptate si intru adevar, de catre unul dintre marii parinti ortodocsi ai vremurilor moderne.

1. Firea cea dintai a omului

"Inainte de caderea omului, trupul sau era nemuritor, strain de neputinte, strain de uraciune si de greutatile de acum, nu cunostea pacatul si simtirile trupesti, care acum i se par lui, firesti" (Sf. Macarie cel Mare, Omilia 4). Simtirile sale erau fara de asemanare, cu mult mai alese, lucrarea lor era fara de asemanare mai larga si in intregime sloboda. Fiind imbracat cu un astfel de trup, cu astfel de simturi, omului i-a stat in putinta sa perceapa duhurile, pe a caror treapta se afla omul insusi, prin sufletul lui. Omului ii statea in putinta sa vorbeasca cu aceste duhuri, sa aiba acea vedenie dumnezeiasca si sa vorbeasca cu Dumnezeu, lucru care sta in firea duhurilor sfinte. Trupul sfant al omului nu era o piedica pentru aceasta, el nu despartea omul de lumea duhurilor. Imbracat intr-un astfel de trup, omul avea putinta de a vietui in rai, in care acum numai sfintilor le sta in putinta sa salasluiasca, si numai cu sufletele lor, iar numai dupa inviere se vor inalta si trupurile care se vor uni cu sufletele lor. In zilele acelea, aceste trupuri vor lasa in mormant intinarea pe care si-au luat-o asupra-le dupa cadere; in zilele acelea se vor induhovnici, si chiar se vor face duhuri dupa grairea Sfantului Macarie cel Mare (Omilia 6; cap. 13), si vor arata in ei insisi aceste insusiri, care le-au fost date la zidirea lor.5 In zilele acelea, oamenii vor intra din nou in randul duhurilor sfinte si se vor afla in legatura deschisa cu ele. Putem vedea chipul trupului, care va fi deodata atat trup, cat si duh, in trupul Domnului nostru Iisus Hristos dupa inaltarea Lui.

2. Caderea omului

"Prin cadere, atat sufletul, cat si trupul omului s-au schimbat. In inteles marginit, caderea era de asemenea o moarte pentru ei. Ceea ce vedem si numim moarte este, intr-un inteles mai profund, numai despartirea sufletului de trup, amandoua fusesera deja mai inainte osandite la moarte, prin moarte vesnica! Neputintele trupului nostru, inrobirea lui fata de lucrarea potrivnica a feluritelor materii din lumea materiala, starea lui de invartosare, alcatuiesc urmarile caderii. Din pricina caderii, trupul nostru a intrat in acelasi rand cu trupurile animalelor; el are o viata care este asemenea firii lui cazute. Trupul slujeste sufletului ca inchisoare si mormant.

Exista o deosebire intre subtirimea trupului omului din rai, dinainte de caderea sa, si trupul sau din rai dupa inviere. Vezi Omilia 45, cap. 5, a Sf. Simeon Noul Teolog, in Cuvantul ortodox [The Orthodox Word], nr. 76 si Pacatul lui Adam, St. Herman Monastery Press, 1979.

Aceste cuvinte pe care le-am folosit noi sunt tari. Dar chiar si asa, ele nu arata in chip potrivit pogorarea trupului nostru din inaltimea starii duhovnicesti la starea trupeasca. Omul trebuie sa se curateasca prin pocainta adanca, omul trebuie sa simta cel putin pana la o anumita treapta libertatea si inaltimea starii duhovnicesti pentru a dobandi o intelegere a starii de stricaciune a trupului nostru, conditia mortii lui pricinuita de instrainarea de Dumnezeu.

In aceasta stare de moarte, din pricina invartosarii prea mari, simturile trupesti sunt neputincioase de a intra in legatura cu duhurile, oamenii nu le vad, nu le aud, nu le simt. Astfel, securea tocita nu se mai poate folosi potrivit menirii sale. Duhurile sfinte ocolesc legatura cu oamenii care nu se invrednicesc de o asemenea legatura; in vreme ce duhurile cazute, care ne-au tras in caderea lor, s-au amestecat cu noi si, fiindca ne prind in stransoare cu mai multa lesniciune, se straduiesc sa se faca nevazute pentru noi, atat ele insele, cat si legaturile lor. Si atunci cand ele se descopera, o fac pentru a-si intari stapanirea asupra noastra.

Noi toti cei care suntem robi ai pacatului, trebuie sa pricepem ca legatura cu sfintii ingeri este nefireasca pentru noi, din pricina instrainarii noastre de ei, prin cadere; pentru aceeasi pricina este fireasca pentru noi legatura cu duhurile cazute, pe a caror treapta ne asezam cu sufletul nostru; caci duhurile care se arata prin simturi oamenilor care se afla intr-o stare de pacat si cadere, sunt draci si nici pe departe nu sunt sfinti ingeri. Sufletul intinat, zice Sf. Isaac Sirul, nu intra in salas curat si nu se aseaza laolalta cu duhurile sfinte' (Omilia 74). Sfintii ingeri se arata numai oamenilor sfinti care au refacut legatura cu Dumnezeu si cu ingerii Lui, printr-o viata sfanta.

3. Legatura cu duhurile cazute

"Desi in aratarile lor inaintea oamenilor, dracii isi iau de obicei infatisare de ingeri de lumina pentru a amagi mai usor, desi ei se straduiesc uneori sa lamureasca oamenii ca sunt suflete omenesti si nu draci (acest chip de inselare de acum, reprezinta o oarecare moda printre draci, din pricina unei aplecari oarecare a oamenilor din zilele noastre, de a crede in aceasta); chiar daca ei prevad uneori viitorul; si chiar daca descopera taine -chiar si asa, oamenii nu trebuie sa creada in ei cu nici un chip. Ei amesteca adevarul cu minciuna; adevarul este folosit numai atunci cand au nevoie de o inselare mai prielnica.

Satan se schimba intr-un inger de lumina, si slujitorii lui in slujitori ai dreptatii, a spus Sf. Apostol Pavel" (II Cor. 11, 14-15) (Episcopul Ignatie, Opere complete , vol. III, pag. 7-9).

"Toti oamenii trebuie sa ne tinem departe de aceste duhuri si pentru nici o pricina sa nu avem incredere, atunci cand ele se ivesc prin simtiri, nici sa nu incepem sa vorbim cu ele, nici sa nu le dam vreun fel de atentie, sa cunoastem ca aratarea lor este cea mai mare si mai primejdioasa ispita. Cand vine o astfel de ispita, omul trebuie sa-si indrepte mintea si inima catre Dumnezeu, cu o rugaciune pentru mila si pentru scaparea de ispita. Dorinta de a vedea duhuri, iscodirea de a descoperi ceva despre ele si de la ele, este un semn al celei mai mari nebunii, si este necunoasterea totala a traditiilor Bisericii Ortodoxe cu privire la morala si la viata lucratoare. Cunoasterea duhurilor se dobandeste in chip mai deosebit decat chipul in care socoteste cel care trece printr-o asemenea imprejurare si este lipsit de experienta si este plin de usuratate. Vorbirea deschisa cu duhurile este cea mai mare nenorocire pentru cei lipsiti de experienta, sau le slujeste ca pricina pentru cele mai mari nenorociri.

Scriitorul de insuflare dumnezeiasca a cartii Facerea, spune ca dupa caderea celor dintai oameni, Dumnezeu, in rostirea osandei asupra lor, inainte de izgonirea lor din rai, a facut pentru ei haine de piele si i-a imbracat cu ele ((Facerea 3, 21). Hainele de piele, asa cum deslusesc Sfintii Parinti, (Sf. Ioan Damaschin, Aratarea cea adevarataa credintei ortodoxe, Cartea 3, cap. 1), semnifica trupul omului de pe treapta de jos care, la cadere, s-a facut stricacios; el si-a pierdut subtirimea si firea duhovniceasca si a primit starea invartosata de acum. Desi pricina cea dintai pentru aceasta schimbare a fost caderea, totusi schimbarea s-a facut sub inraurirea Ziditorului Atotputernic, in mila Lui de negrait pentru noi, si pentru marele bine al nostru. Printre celelalte urmari de folos pentru noi, care vin din starea in care se afla trupul nostru acum, ar trebui sa aratam una: prin invartosarea trupului nostru ne-am facut neputinciosi sa simtim duhurile, in al caror salas am cazut ... Intelepciunea si bunatatea lui Dumnezeu a asezat o piedica intre oamenii izgoniti din rai pe pamant si duhurile care fusesera izgonite pe pamant din cer; aceasta piedica este materialitatea grosolana a trupului omenesc. Astfel lucreaza ocarmuitorii pamantesti care ii despart pe facatorii de rele, de lume, prin zidul unei inchisori, ca nu cumva ei sa pricinuiasca rau acestor oameni, dupa propria lor dorire si sa strice si alti oameni (Sf. Ioan Casian, Convorbirea 8, cap. 12). Duhurile cazute lucreaza asupra oamenilor, aducandu-le ganduri si simtiri pline de pacat; dar foarte putini oameni ajung sa vada duhurile" (Episcopul Ignatie, op. cit. pag. 11-12).

"Sufletul, imbracat in trup, imprejmuit si despartit prin acesta de lumea duhurilor, cunoaste cu incetul, si dobandeste dreapta judecata de a deosebi binele de rau, prin cercetarea legii lui Dumnezeu, sau, ceea ce este acelasi lucru, prin cercetarea crestinismului (Evrei 5, 14). Atunci ii este ingaduita vederea duhovniceasca a duhurilor, si daca aceasta se face dupa randuiala lui Dumnezeu, care il calauzeste, de acum incolo, amagirea si inselarea sunt cu mult mai putin primejdioase, aducand ca folos experienta si cunoasterea.

La despartirea sufletului de trup prin moartea cea vazuta, intram din nou in randul si in lumea duhurilor. De aici, este limpede ca pentru o intrare potrivita in lumea duhurilor, este foarte trebuincioasa buna cunoastere a legii lui Dumnezeu, la vremea cea bine socotita, ca tocmai pentru aceasta cunoastere El a hotarat o vreme oarecare pentru fiecare om in parte, pentru pelerinajul sau pe pamant. Acest pelerinaj se numeste viata pamanteasca."

4. Deschiderea simturilor

"Oamenii capata putinta de a vedea duhurile printr-o subtiere a simturilor, care se savarseste in chip nevazut si nedeslusit pentru om. El numai observa ca deodata a inceput sa vada ceea ce inainte de aceasta nu vedea, si ceea ce altii nu vad; si incepe sa auda ceea ce inainte de aceasta nu auzea. Pentru cei care cunosc o astfel de subtiere a simturilor in launtrul lor, este foarte simplu si firesc, chiar daca acesta este un lucru de nepriceput pentru ei si pentru altii. Pentru cei care nu au cunoscut o astfel de subtiere, este uimitor si de nepriceput. In acelasi chip, este cunoscut tuturor ca oamenii se pot cufunda in somn; dar ce fel de fenomen este somnul, si in ce chip, nevazut noua, trecem de la starea de veghe la starea de somn, si la uitarea de sine - aceasta ramane o taina pentru noi.

Subtierea simturilor prin care omul intra in legatura cu fiintele din lumea nevazuta este numita in Sfanta Scriptura deschiderea simturilor. Scriptura spune: Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam si acesta a vazut pe ingerul Domnului, carestatea in mijlocul drumuluicusabia ridicata in mana

(Numerii 22, 31). Fiind impresurat de potrivnici, proorocul Elisei, pentru a-l linisti pe slujitorul sau cel infricosat, s-a rugat siazis: "Doamne, deschide-i ochii sa vada!" Siadeschis Domnul ochii slujitorului si acesta a vazut catot muntele era plin de cai si de care de foc imprejurul lui Elisei (IV Regi 6, 17)" (vezi si Luca 24, 16-31).

"In locurile citate din Sfanta Scriptura, se vede limpede ca madularele trupului slujesc drept usi si porti spre camara launtrica in care salasluieste sufletul, si ca aceste porti sunt deschise si inchise la porunca lui Dumnezeu. In chipul cel mai intelept si milostiv, aceste porti raman mereu inchise in oamenii cazuti, ca nu cumva vrajmasii nostri juruiti, duhurile cazute, sa se napusteasca asupra noastra si sa ne duca la pierzare. Aceasta masura este cu mult mai insemnata prin aceea ca noi, dupa cadere, ne aflam in salasul duhurilor cazute, impresurati de acestea, inrobiti de ele. Fiind cu totul neputincioase de a intra in launtrul nostru, ele ni se fac cunoscute din afara, pricinuind felurite ganduri si inchipuiri spurcate, si prin aceasta aprinzand sufletul nestiutor la vorbirea cu ele. Omului nu-i este ingaduit sa puna opreliste purtarii de grija a lui Dumnezeu si prin mijloacele sale proprii (prin ingaduirea lui Dumnezeu, iar nu prin voia Lui), sa-si deschida simturile si sa intre in legatura vazuta cu duhurile. Dar tocmai asa se intampla. Este limpede ca, prin propriile sale mijloace, omul poate sa intre in legatura numai cu duhurile cele cazute. Nu este obisnuit sfintilor ingeri sa ia parte la ceva ce nu este dupa voia lui Dumnezeu, ceva ce nu-I este bine placut lui Dumnezeu ...

Ce-i atrage pe oameni sa intre in legatura deschisa cu duhurile? Oamenii care au o minte luminata si nu cunosc crestinismul in lucrare, sunt atrasi din iscodire, din nestiinta, din necredinta, fara a pricepe ca intrand intr-o astfel de legatura, isi pot pricinui lor insisi cel mai mare rau" (pag. 13-14).

"Socotirea ca, cunoasterea duhurilor cu ajutorul simturilor are ceva de o aleasa insemnatate este gresita. Aflarea duhurilor numai cu simturile, fara cunoasterea cea duhovniceasca, nu aduce intelegerea cea dreapta a duhurilor; ea aduce numai o intelegere a lor pe din afara. Aflarea cu simturile poate plasmui cu mare lesniciune socotintele cele mai gresite, si cu adevarat, cel mai adesea, aceasta se intampla celor fara experienta si celor stricati de slava desarta si de marirea de sine. Cunoasterea duhovniceasca a duhurilor se dobandeste numai de catre crestinii adevarati, in vreme ce oamenilor care duc cea mai desfranata viata, le sta in putinta sa le cunoasca cu simturile ... Sunt putini oameni carora le sta in putinta aceasta prin alcatuirea lor fireasca,7 si duhurile se arata inaintea putinor oameni intr-o imprejurare oarecare din viata lor. In ultimele doua imprejurari, omul nu este de osandit, dar el trebuie sa se osteneasca din toate puterile ca sa iasa din aceasta stare, care este foarte primejdioasa. In vremurile noastre, multi oameni cuteaza a intra in legatura cu duhurile cazute prin mijlocirea magnetismului (spiritismului), in care vin de obicei duhurile cazute in chipul ingerilor de lumina, si amagesc si inseala cu ajutorul feluritelor povesti neobisnuite, amestecand adevarul cu minciuna. Acestea pricinuiesc pururea mare tulburare sufletului si chiar mintii" (pag. 19).

"Oamenii care vad duhuri, chiar sfinti ingeri, prin mijlocirea simturilor, nu ar trebui sa-si faca nici un fel de inchipuiri despre ei insisi: numai singura aceasta simtire, nu este marturie, oricare ar fi vrednicia celor care simt, pentru ca nu numai oamenii stricaciosi sunt in stare de aceasta, ci chiar si animalele fara de judecata (Numerii 22, 23)" (pag. 21).

5. Primejdia legaturii cu duhurile

"Oamenilor care nu au cunoasterea cea duhovniceasca, vederea duhurilor cu ochii cei trupesti le aduce pururea stricaciune, uneori mai mare, alteori mai mica. Aici, pe pamant, chipurile adevarului sunt amestecate cu chipuri ale minciunii (Sf. Isaac Sirul, Omilia 2 ), tot asa cum intr-o tara binele este amestecat cu raul la un loc, tot asa cum se intampla pe taramul alunecarii ingerilor cazuti si al oamenilor cazuti" (pag. 23).

"Omul care afla duhurile cu simturile poate fi inselat cu lesniciune catre a lui stricaciune si pierzare. Daca, in simtirea duhurilor, omul arata ca are incredere in ele si ca nu le cunoaste, acela va fi inselat fara gres, va fi atras negresit, acela va fi negresit pecetluit cu pecetea inselarii, care nu este de priceput pentru cel gol de haina cunoasterii, acela va fi pecetluit cu pecetea stricaciunii infricosatoare a duhului sau; si mai mult decat atat, putinta indreptarii si a mantuirii este adesea pierduta. Aceasta s-a intamplat cu multi, foarte multi. S-a intamplat nu numai cu paganii, ai caror preoti erau de cele mai multe ori in legatura nemijlocita cu dracii; s-a mai intamplat nu numai cu multi crestini care nu cunosc tainele crestinismului si din vreo pricina sau alta au intrat in legatura cu duhurile; s-a intamplat cu multi ostenitori si calugari care au aflat duhurile cu simturile, fara sa fi dobandit cunoasterea duhovniceasca a lor.

Intrarea dreapta, dupa lege, in lumea duhurilor, este ingaduita numai de invatatura si lucrarea nevointei crestine. Toate celelalte mijloace sunt in afara legii si oamenii trebuie sa se lepede de ele caci sunt netrebnice si primejdioase. Numai Dumnezeu este Cel Care il duce pe ostasul cel adevarat al lui Hristos, la cunoasterea duhurilor. Cand Dumnezeu calauzeste, nalucirile adevarului, in care se ascunde minciuna, se despart de adevar; atunci i se da ostenitorului, inainte de toate, cunoasterea cea duhovniceasca a duhurilor, descoperindu-i-se in amanunt si cu hotarare, insusirile acestor duhuri. Numai dupa aceasta, unor sihastri oarecare, li se ingaduie cunoasterea duhurilor cu ajutorul simturilor, prin care se intregeste cunoasterea lor primita prin duh" (pag. 24).

6. Cateva sfaturi practice

Din cuvantarea Sfantului Antonie, care se afla in Viata sa scrisa de Sf. Atanasie (despre care s-a pomenit deja mai sus, ca izvor de capetenie al cunoasterii noastre despre lucrarea dracilor), Episcopul Ignatie primeste sfaturi lucratoare pentru ostenitorii crestini, despre cum sa se socoteasca acestia pentru cunoasterea duhurilor cu ajutorul simturilor, daca s-ar intampla ca acelea sa i se arate vreunuia. Acest lucru este de cea mai mare insemnatate pentru toti cei care doresc sa duca o viata duhovniceasca cu adevarat crestina in zilele noastre, cand (pentru pricinile pe care vom incerca sa le lamurim mai jos) aflarea duhurilor cu ajutorul simturilor a ajuns sa fie cu mult mai obisnuita decat pana acum. Sf. Antonie ne invata:

"Trebuie sa cunoasteti urmatoarele pentru ocrotirea voastra. Cand se arata oarecare chip de vedenie, nu va infricosati. Ci, oricare chip de vedenie s-ar arata, mai inainte de toate intrebati barbateste: "Cine esti si de unde vii?" Daca este o lucrare a sfintilor, ei va vor aduce pace si vor schimba frica voastra intru bucurie. Dar daca este o aratare draceasca, cand afla hotarare in sufletul vostru, acela indata se va cutremura, caci intrebarea slujeste ca semn al sufletului celui intarit. Punand o intrebare ca aceasta, Iosua, fiul lui Navi, s-a lamurit de adevar (Iosua 5, 13), si potrivnicul nu s-a ascuns de Daniel (Daniel 10, 20)" (Episcopul Ignatie op. cit. pag. 43-44; Viata Sf. Antonie, editia englezeasca a colectiei Eastern Orthodox Books, pag. 29).

Dupa ce povesteste despre chipul in care, chiar si Sf. Simeon Stalpnicul a fost oarecand aproape biruit de catre un oarecare drac, care i s-a aratat lui in chip de inger, intr-un car de foc (Vietile sfintilor, 1 septembrie), Episcopul Ignatie ii atentioneaza pe crestinii ortodocsi de astazi: "Daca sfintii s-au aflat intr-o primejdie ca aceea, de a fi inselati de duhurile cele rele, aceasta primejdie este si mai infricosatoare pentru noi. Daca sfintii nu-i cunosc intotdeauna pe draci, care li s-au aratat lor in chipul sfintilor si al lui Hristos, cum este cu putinta sa socotim ca noi ii vom cunoaste fara sa ne inselam? Singurul mijloc de scapare din fata acestor duhuri este sa alungam cu desavarsire aflarea lor si vorbirea cu ele, dandu-ne seama ca noi suntem nepotriviti pentru asemnea vedere si vorbire.

Invatatorii sfinti ai razboiului duhovnicesc ... poruncesc ostenitorilor cucernici sa nu se increada in nici un fel de chip ori vedenie daca s-ar arata pe neasteptate, nici sa nu se porneasca a vorbi cu duhurile acelea, nici sa nu le dea nici un fel de atentie. Ei poruncesc ca in vremea unor asemenea aratari, omul trebuie sa se pazeasca insemnandu-se cu semnul crucii, sa inchida ochii, si cu constiinta neclintita a unuia ce este nevrednic si nepotrivit de a vedea duhuri sfinte, sa-L roage staruitor pe Dumnezeu sa ne ocroteasca pe noi de toate cursele si inselarile care sunt pornite cu viclesug asupra oamenilor de catre duhurile cele rele" (pag. 45-46).

Mai mult, Episcopul Ignatie il citeaza pe Sf. Grigorie Sinaitul: "Cu nici un chip sa nu primiti in launtrul ori in afara voastra, daca vedeti ceva cu ochii ori cu mintea, fie ca este chip al lui Hristos sau al vreunui inger, sau sfant, sau daca s-ar plasmui ori infatisa in minte vreo lumina prin lucrarea inchipuirii. Caci prin fire ii este prea obisnuit mintii sa se lase in voia inchipuirilor, si cu usurinta alcatuieste chipurile pe care le doreste. Acest lucru este obisnuit celor ce nu-si poarta de grija cu dreptate, si prin aceasta ei singuri se pagubesc" (pag. 47-49).

Concluzii

In concluzie, Episcopul Ignatie ne invata: "Singura intrare dreapta in lumea duhurilor este invatatura crestina si punerea intru lucrare a nevointei crestine. Singura cunoastere dreapta a duhurilor este urcusul duhovnicesc si desavarsirea crestina" (pag. 53).

Cand vine vremea randuita de Unul Dumnezeu si care numai de El este stiuta, vom intra fara gres in lumea duhurilor. Vremea aceea nu este departe de fiecare dintre noi. Fie ca Atotbunul Dumnezeu sa ne ingaduiasca sa ne petrecem viata pamanteasca in asemenea chip, ca de-a lungul zilelor vietii noastre sa avem oprita legatura cu duhurile cele cazute si sa putem intra in legatura cu duhurile cele sfinte, asa incat, pe aceasta temelie, cand vom iesi din trup, sa ne putem numara in randul duhurilor celor sfinte, iar nu al celor cazute!" (pag. 67).

Invatatura Episcopului Ignatie Brianceaninov, scrisa cu peste o suta de ani in urma, ar fi putut foarte bine sa fie scrisa si astazi, prezentand cu atata limpezime ispitele duhovnicesti ale vremurilor noastre, cand "portile simtirii" (pentru a folosi expresia popularizata de catre un lucrator in acest domeniu, Aldous Huxley) au fost deschise in oameni, intr-o masura nevisata in vremea Episcopului Ignatie.

Aceste cuvinte nu mai au nevoie de nici un comentariu. Cititorul cu bun simt, poate ca deja a inceput sa le puna intru lucrare in experientele de "dupa moarte" pe care le-am infatisat in aceste pagini si asa a inceput sa-si dea seama de primejdia ingrozitoare a acestor experiente pentru sufletul omului. Cine cunoaste aceasta invatatura ortodoxa nu poate decat sa socoteasca cu uimire si infricosare usuratatea cu care "crestinii" de astazi se incred in vedenii si aratari, care ajung acum sa fie atat de obisnuite. Pricina acestei necunoasteri este limpede: romano-catolicismul si protestantismul, desprinse de veacuri de invatatura ortodoxasi de randuiala vietii duhovnicesti, au pierdut toata iscusinta pentru dreapta socoteala limpede asupra duhurilor. Insusirea crestina neabatuta, de neincredere in gandurile si simtirile cele "bune", li s-a facut lor cu totul straina. Ca urmare, experientele "spirituale" si aratarile duhurilor sunt poate mai obisnuite astazi decat in oricare alta vreme a veacurilor crestine si omenirea lesne-increzatoare este pregatita sa primeasca teoria "new age" a minunilor spirituale, sau o "noua pogorare a Duhului Sfant", pentru a lamuri acest fapt. Omenirea s-a imputinat atat de mult duhovniceste, socotindu-se "crestina" chiar in vreme ce se pregateste pentru veacul "minunilor" dracesti, care reprezinta un semn al vremurilor de pe urma (Apocalipsa 16, 14).

Trebuie sa adaugam ca insisi crestinii ortodocsi, in vreme ce se afla teoretic intru cunoasterea adevaratei invataturi crestine, arareori sunt constienti de aceasta, si adesea sunt inselati cu aceeasi usurinta ca si ne-ortodocsii. Este vremea ca aceasta invatatura sa fie dobandita din nou de catre aceia care au acest drept al intailor nascuti!

Cei care istorisesc acum experientele lor de "dupa moarte", se vadesc a fi la fel de increzatori in experientele lor, ca oricare altii care s-au ratacit in trecut. In toata literatura contemporana despre acest subiect, sunt foarte putine situatii in care o persoana socoteste cu dreapta judecata, ca cel putin o parte a experientei ar putea sa vina de la diavol. De buna seama, cititorul ortodox isi va pune aceasta intrebare si va incerca sa priceapa aceste experiente in lumina invataturii duhovnicesti a parintilor si a sfintilor ortodocsi.

Acum trebuie sa mergem mai departe si sa vedem ce anume se intampla cu sufletul, dupa invatatura ortodoxa, cand acesta paraseste trupul la moarte si intra in lumea duhurilor.

• « Inapoi
• Inainte »

› ‹

Apocalipsa Sfantului Ioan - un comentariu ortodox

Comentariu la Apocalipsa