Sfantul Grigorie Luminatorul este praznuit pe 30 septembrie. Acesta a ramas in Istoria Bisericii ca fiind cel care a increstinat Armenia la inceputul secolului al IV-lea. De viata si activitatea Sfantului Grigorie este legata in mod direct raspandirea cultului sfintelor moaste in Armenia, prin cel putin trei evenimente semnificative.
Dupa ce Sfantul Grigorie a fost eliberat din inchisoare, dupa 13 ani de detentie, a luat cu sine moastele Sfintelor Mucenite Ripsimia si Gaiani, ridicand un locas de cult pe locul unde le-a inhumat.
Mai tarziu, dupa hirotonirea sa in Cezareea Capadociei, Sfantul Grigorie s-a intors in Armenia cu numeroase sfinte moaste. Istoricul Agatanghel (mijl. sec. V) ne spune ca atunci cand Sfantul Grigorie s-a intors din Cezareea Capadociei a adus cu sine fragmente din moastele Sfantului Ioan Botezatorul si ale Sfantului Mucenic Antinoghen. Tot istoricul Agatanghel este cel care ne relateaza ca Sfantul Grigorie a impartit si raspandit sfintele moaste in cateva localitati, ridicand biserici.
Cea de-a treia modalitate prin care Sfantul Grigorie este in mod direct legat de raspandirea cultului sfintelor moaste in Armenia, are ca temei tocmai sfintele sale moaste.
Moastele Sfantului Grigorie Luminatorul
Momentul trecerii Sfantului Grigorie la cele vesnice este invaluit in taina. Dupa ce a “luminat” Armenia propovaduind credinta crestina in numeroase regiuni ale ei si in Caucaz, Sfantul Grigorie s-a retras din lume, intr-o regiune montana unde a trait in liniste. Dupa o vreme, Sfantul Gigorie ar fi murit in singuratate, in jurul anului 328.
Ulterior, se pare ca niste pastori au gasit moastele sale, pe cale le-au inmormantat in chip smerit. Dupa un secol, moastele sfantului au fost descoperite in mod minunat, de catre un ascet pe nume Garnik, care le-a luat si le-a inmormnat la Tordan, locul unde erau inmormantati regii Arsacizi ai Armeniei.
Descoperirea lui Garnik este plasata in timpul domniei Imparatului Zenon (474-491). Insa acest fapt, creeaza o mare problema de cronologie.
Istoricul armean Iovhannes Draskhanakertci afirma ca trupul regelui Tirdat, sub domnia caruia Sfantul Grigorie a convertit Armenia, a fost inmormantat langa cel al Sfantului Grigorie.
Intr-un alt pasaj, Iovhannes spune ca in jurul anului 650, cand Catolicosul Nerses III a construit catredrala Zwartnots, inchinata Sfantului Grigorie, a pus moastele sfantului, pe care le-a adus din Tordan, sub patru coloane ale marii catedrale circulare, iar capul sfantului, l-a asezat intr-o racla din biserica, pentu a fi vazut de credinciosi.
La sfarsitul secolului al VII-lea, apare prima marturie bizantina cu privire la moastele Sfantului Grigorie.
Se pare ca in timpul persecutiei iconoclaste din secolele VII-VIII, capul si o parte din moastele Sfantului Grigorie au fost duse la Napoli. Capul se pare ca ar fi ajuns la Roma dupa aceea, deoarece 1628, a fost dus inapoi la Napoli in noua manastire Sfantul Grigorie Armeanul (San Gregorio Armeno).
Mana dreapta a Sfantului Grigorie Luminatorul
Mana dreapta a Sfantului Grigorie Luminatorul are o istorie tumultoasa deoarece, pe seama ei, a luat nastere in Armenia o traditie potrivit careia posesia acesteia confera legitimitate episcopului sau episcopilor pentru a accede la demnitatea de Catolicos.
Nu exista o dovada sigura care sa demonstreze cand anume mana dreapta a Sfantului Grigorie ar fi devenit o parte distincta, separata de restul trupului. Cei mai multi istorici spun insa ca cel mai probabil s-ar fi intamplat in secolul al IX-lea.
Din 1113 mana Sfantului Grigorie ar fi putut exista ca parte distincta, chiar daca nici atunci nu exista o marturie directa. Insa, in acest an, Dait Tornikian s-a declarat Catolicos la Aghtamar pe motiv ca detine mana, omoforul, si carja Sfantului Grigorie. Asa a inceput traditia (nefundamentata din punct de vedere canonic) potrivit careia detinerea moastelor Sfantului Grigorie constituie o cerinta pentru accederea la demnitatea de Catolicos, deoarece a reprezentat una din conditiile stabilirii Catolicosatului Aghtamar la Lacul Van.
Mana dreapta a Sfantului Grigorie a ramas la Aghtamar pana spre sfarsitul secolului al XII-a, cand a fost dus in Cilicia. Aceste sfinte moaste sunt mentionate, de cateva ori, in Enciclica Catolicosului Nerses Shnorhali (1163-1173).
Moastele au fost duse la Catolicosatul din Hromkla, iar de aici au fost mutate in capitala regala al Armeniei Ciliciene, Sis, in timpul Catolicosului Constantin II (1286-1298).
In 1292 sfintele moaste au fost duse in Cairo de catre mameluci. Unii istorici spun ca regele Hetum II, le-a rascumparat, desi istoricul Stephannos Orbelian arata ca moastele au fost luate in Egipt unde au disparut, dar adauga ca, in ruinele bisericii Manastirii Sfantul Grigorie din Tatev (nordul Armeniei) au fost gasite in chip minunat moastele Sfantului Grigorie, printre care si parti din bratul sau drept.
Arakel din Tabriz, care in 1645 scrie o istorie a mainii drepte a Sfantului Grigorie Luminatorul, citeaza o sursa ce il localiza la Manastirea Etchmiadzin, in Vagharhapat, in 1441, cand a avut loc mutarea Catolicosatului din Sis in Etchimiadzin.
Intr-o enciclica din 1445 catolicosul de la Etchimiadzin, Grigorie Jalalbekian, enumera mana dreapta a Sfantului Grigorie intre alte sfinte moaste aflate in posesia acestei manastiri.
Cert este insa ca din acest moment, incep a fi mentionate doua brate drepte ale Sfantului Grigorie.
Mana dreapta a Sfantului Grigorie, pastrata in Catolicosatul de Cilicia, la Sis, a supravietuit distrugerii Regatului Armean, in 1375, si transferului Catolicosatului la Etchmiadzin, in 1441.
In 1765 a fost realizata o ferecatura din argint pentru a adaposti mana dreapta a Sfantului Grigorie Luminatorul. Moastele au ramas in Sis pana la genocidul armean din 1915, cand toate comorile Catolicosatului au fost mutate la Alep, timp in care turcii au masacrat populatia armeana din Cilicia. Un ultim capitol in istoria zbuciumata a mainii drepte a Sfantului Grigorie Taumaturgul este legat de Antelias, Liban, ultima casa de dupa genocid, al Scaunului de Cilicia, in vremea alegerii lui Zareh Payaslian in demnitatea de Catolicos al Ciliciei, in 1956. Chiar in timpul alegerilor, sfintele moaste pastrate de cilicieni, au disparut fiind gasite un an mai tarziu, in Ierusalim, si aduse inapoi in Liban de catre Arhiepiscopul, ulteiror Catolicos, Coren Paronian.
Mana dreapta a Sfantului Grigorie pastrata la Etchmiadzin este imbracata intr-o ferecatura ce dateaza din 1657. Mana este folosesta pana astazi la sfintirea Sfantului si Marelui Mir in Biserica Armeana. Aceasta este reprezentata binecuvantand. Pe antebrat sunt infatisate scene ale patimirilor Sfantului Grigorie Luminatorul Armeniei, in timpul in care era prizonier al regelui Tiridat.
Mana dreapta a Sfantului Grigorie Luminatorul apartinand Catolicosatului de Cilicia, in Antelias, are o forma diferita, fiind deschisa, asemenea mainii unui episcop in gestul liturgic al “punerii mainilor”. Ferecatura acesteia a fost realizata in 1928 in Alep, de catre fratii Kalemkarian, la cererea Catolicosului Sahak.
Particele din mana dreapta a Sfantului Grigorie Luminatorul se mai gasesc in Biserica Sfantul Grigorie Luminatorul din Cezareea, Turcia, si in Biserica Sfantul Iacov a Patriarhatului Armean din Ierusalim. De asemenea, particele din moastele Sfantului Grigorie se mai gasesc in Italia, la catedrala Sfantul Grigorie Luminatorul din Napoli.
Autoritatea bisericeasca asociata cu bratul drept al Sfantului Grigorie, puterea sa de a conferi legitimitate episcopului sau episcopilor care il detin, explica in mare parte multiciplitatea acestor moaste. Desi este imposibil de aflat care dintre acestea este cel mai vechi, nimeni nu a negat autenticitatea lor, stiut fiind faptul ca mai multe particele din mana dreapta a Sfantului Grigorie au fost impartite, de-a lungul timpului, intre diverse comunitati crestine.
Radu Alexandru
-
Mana dreapta a Sfantului Vasile cel Mare
Publicat in : Sfantul Vasile cel Mare -
Mana dreapta a Sfantului Maxim Marturisitorul
Publicat in : Sfantul Maxim Marturisitorul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.