Dumnezeu, Sfanta Treime, o singura fire, in trei ipostasuri

Dumnezeu, Sfanta Treime, o singura fire, in trei ipostasuri Mareste imaginea.

Fiinta Dumnezeirii este una singura si este mai presus de existenta si de cunoastere[1], si “toate aceste insusiri trebuie atribuite intregii Dumnezeiri in chip comun, identic, fara deosebire, neimpartit si unitar. in chip deosebit insa, atribuim fiecarei ipostase a Dumnezeirii expresiile: Tata, Fiu, Duh, necauzat, cauzat, nenascut, nascut si purces, care nu indica fiinta, ci raportul unei ipostase fata de celelalte si modul lor de existenta”[2] supraexistential (mai presus de Univers, de spatiu si timp). Prin urmare, dupa cum spune si Sfantul Ioan Damaschin, noi crestinii ortodocsi urmand adevarul “credem intr-o singura fiinta, intr-o singura Dumnezeire, intr-o singura putere, intr-o singura vointa, intr-o singura activitate, intr-un singur principiu, intr-o singura stapanire, intr-o singura domnie, intr-o singura imparatie, cunoscuta in trei ipostase desavarsite”[3] si anume: Tatal, Fiul si Sfantul Duh.

Dumnezeu are Cuvant si Duh. Cuvantul si Duhul sunt limitati doar cauzal (nu si spatio-temporal) de Dumnezeu pe care il vom numi Tata, intrucat numim Cuvantul Lui, Fiu. Dupa cum suntem invatati de Sfintii Parinti, afirmam ca Dumnezeirea are o singura fire, cunoscuta in trei ipostase (persoane), intrucat“Tatal si Fiul si Sfantul Duh sunt unul in toate, afara de ne-nastere, nastere si purcedere”[4]. Asa cum am vazut, Dumnezeirea nu are limite spatio-temporale sau existentiale, aceasta inseamna ca nu exista alt termen de comparatie in afara de cauzalitate intre Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Sfantul Duh. Tatal naste pe Fiu atemporal si purcede Duhul tot atemporal, dar prin ce difera nasterea si purcederea nu cunoastem, insa stim ca nu sunt asemenea[5].

Sfantul Ioan Damaschin ne invata ca: “dupa cum cu privire la Dumnezeire marturisim o singura fire, si dupa cum spunem ca sunt in realitate trei ipostase si afirmam ca toate insusirile naturale si substantiale sunt simple, si ca cunoastem deosebirea ipostaselor numai in cele trei insusiri, anume in necauzat si parintesc, in cauzat si nascut, in cauzat si purces, si cunoastem ca ipostasele sunt nedespartite si nedespreunate unele de altele, unite si intrepatrunse fara confundare - ele sunt unite, dar nu se confunda, caci sunt trei, chiar daca sunt unite, caci sunt despartite, dar fara sa se despreuneze. si chiar daca fiecare exista in sine, adica este o ipostasa desavarsita si are o insusire proprie, adica un mod deosebit de existenta, totusi sunt unite prin fiinta si prin insusirile naturale si prin aceea ca nu se despart si nici nu se departeaza de ipostasa parinteasca; pentru aceea este si se numeste un singur Dumnezeu” [6].

Atributele apartin firii si nu persoanei, iar firea (fiinta, specia) nu exista in sine, ci doar ipostasurile (persoanele, indivizii) exista in sine, fiecare ipostas cuprinzand intreaga fire. Ipostasurile (persoanele, indivizii) nu se deosebesc intre ele prin fiinta (fire) ci doar prin numar (cand eventual atributele generale ale firii sunt particularizate in functie de ipostas). Spre exemplu, in cazul omului, ochiul (trupului) si bucuria (sufletului) care sunt atribute ale firii umane (ce are o natura duala, trupeasca si sufleteasca), in cazul unei persoane (Ion spre exemplu) sunt particularizate in ochi albastru si bucurie mare. Astfel cand spun ochi ma refer la fire, caci exprima un atribut general neparticularizat al firii, iar cand spun ochi albastru ma refer la o persoana care are ochi albaștrii (cum ar fi Ion spre exemplu) care are acest atribut particularizat. Persoanele speciei (fiintei, firii) umane (ce sunt diferențiate inclusiv spatio-temporal) au toate atributele particularizate, pentru fiecare ipostas. in cazul Sfintei Treimi insa, singurul atribut al firii (fiintei) dumnezeiesti care se particularizeaza in functie de ipostasurile (persoanele) Sfintei Treimi este cauzalitatea, care pentru Dumnezeu Tatal devine “nenastere”, pentru Dumnezeu Fiul devine “nastere” (din Dumnezeu Tatal) iar pentru Dumnezeu Sfantul Duh devine “purcedere” (din Dumnezeu Tatal). Toate celelalte atribute ale firii dumnezeiesti (atemporalitate, iubire, mila, dreptate, sfintenie, atotputernicie etc.) nu sunt particularizate in functie de ipostasurile (persoanele) Sfintei Treimi. Astfel Iisus Hristos este una cu Tatal[7] si “cele ce face Acela, acestea le face si Fiul intocmai”[8], iar “intru El locuieste, trupeste, toata plinatatea Dumnezeirii”[9] (si nu doar o parte), iar noi prin Sfanta Taina a Euharistiei ne facem “partasi dumnezeiestii firi”[10] in toata deplinatatea ei (si nu doar o parte).

“Cele comune si universale sunt atribuite si celor particulare care sunt sub ele. Comun este fiinta, ca specie, iar particular ipostasa. Este particular nu ca ar avea o parte a firii, caci nu are doar o parte din ea, ci particular prin numar, spre exemplu: individul. Ipostasele se deosebesc prin numar si nu prin fire. Fiinta este afirmata de ipostasa, pentru ca fiinta este desavarsita in fiecare din ipostasele de aceeasi specie. Pentru aceea ipostasele nu se deosebesc intre ele in ceea ce priveste fiinta, ci in ceea ce priveste particularizarile, care sunt insusiri caracteristice, insa insusirile caracteristic apartin ipostaselor si nu firii. Ipostasa se defineste: fiinta impreuna cu particularizarile. Pentru aceea ipostasa poseda comunul impreuna cu particularul si existenta in sine. Fiinta, insa, nu exista in sine, ci este considerata in ipostase. Prin urmare, daca patimeste una din ipostase, atunci intreaga fiinta patimeste, caci a patimit ipostasa, si se spune ca a patimit in una din ipostasele ei. Dar nu este necesar ca sa sufere toate ipostasele de aceeasi specie cu ipostasa care sufera. Astfel, marturisim ca firea Dumnezeirii este in chip desavarsit intreaga in fiecare din ipostasele ei, toata in Tatal, toata in Fiul, toata in Sfantul Duh. Pentru aceea Tatal este Dumnezeu desavarsit, Fiul Dumnezeu desavarsit, Sfantul Duh Dumnezeu desavarsit. Astfel si in intruparea unicului Dumnezeu Cuvantul al Sfintei Treimi spunem ca firea intreaga si desavarsita a Dumnezeirii in una din ipostasele ei s-a unit cu toata firea omeneasca si nu o parte cu o parte. Caci spune dumnezeiescul apostol: "in el locuieste in chip trupesc toata deplinatatea Dumnezeirii" (Coloseni 2,9), adica in trupul Lui. Iar ucenicul acestuia, purtatorul de Dumnezeu Dionisie, cel prea bine cunoscator al celor dumnezeiesti, spune ca Dumnezeirea a comunicat cu noi in intregime in una din ipostasele ei. Nu suntem siliti sa spunem ca s-au unit dupa ipostasa toate ipostasele sfintei Dumnezeiri, adica cele trei, cu toate ipostasele omenirii. Caci prin nimic altceva nu a fost partas Tatal si Sfantul Duh la intruparea Cuvantului lui Dumnezeu decat prin bunavointa si vointa. Spunem, insa, ca s-a unit intreaga fiinta a Dumnezeirii cu intreaga fire omeneasca.” [11].

Este foarte greu sa ne imaginam spatiul cvadridimensional si Universul, deci cu atat mai mult va fi mai greu sa ne imaginam cele ce sunt mai presus de acestea. Vom incerca totusi sa explicam Sfanta Treime prin comparatie cu focul, atat cat este cu putinta. Sa ne inchipuim, deci un foc. Cand spunem foc, ne gandim la cele trei atribute importante ale acestuia si anume: flacara, lumina si caldura. Astfel, lumina si caldura provin din flacara focului, care este cauza lor. Putem asocia Dumnezeirea cu focul si precum atunci cand spunem foc ne gandim la toate cele trei caracteristici ale lui (flacara, lumina si caldura), tot astfel cand spunem Dumnezeire ne gandim la toate cele trei persoane (ipostasuri) ale Sfintei Treimi (Tatal, Fiul si Sfantul Duh). Iar dupa cum spunem ca lumina focului si caldura focului provin din flacara focului si daca nu ar fi flacara nu ar fi nici lumina si nici caldura, deoarece flacara este cauza lor, tot astfel si cu privire la Dumnezeire marturisim ca Tatal este cauza Fiului si a Sfantului Duh. Mai mult, noi vedem ca lumina vine de la flacara prin intermediul razei de lumina, dar nu vedem cum vine caldura de la flacara, deci exista deosebire intre modul de transmitere al caldurii si luminii focului. Tot astfel spunem ca Fiul este nascut din Tatal, iar Sfantul Duh purcede din Tatal, iar nasterea si purcederea sunt diferite. Desigur ca in cazul focului, lumina (undele electromagnetice in domeniul vizibil) si caldura (undele electromagnetice in domeniul radiatiei infrarosii) sunt unde electromagnetice amandoua, deci au aceeasi natura si aceleasi proprietati, diferind doar lungimile de unda corespunzatoare, insa asa cum am precizat mai sus, este cu neputinta sa gasim un exemplu din Univers care sa poata explica cu exactitate cele mai presus de Univers, adica Dumnezeirea. Mai mult, in cazul focului, nu putem desparti lumina si caldura focului de flacara focului, deoarece lumina si caldura nu au ipostase proprii intrucat sunt proprietati naturale ale focului, existand deosebiri fundamentale intre flacara, foc si lumina.

In cazul Dumnezeirii insa, Tatal, Fiul si Sfantul Duh au ipostase proprii in aceeasi fire si singura deosebire intre ipostasele desavarsite este nenasterea, proprie lui Dumnezeu Tatal, nasterea proprie lui Dumnezeu Fiul si purcederea proprie lui Dumnezeu Sfantul Duh; de aceea afirmam ca tot Cuvantul lui Dumnezeu s-a intrupat (adica intreaga fire dumnezeiasca, intr-un ipostas intreag[12]), si nu doar o parte (asa cum multi ratacesc, majoritatea din necunostinta).

Sfantul Ioan Damaschin marturiseste ca “Sfanta sobornica si apostolica Biserica invata ca Tatal exista deodata cu Fiul Lui Unul-Nascut, care din El s-a nascut, in afara de timp, fara de stricaciune, impasibil si incomprehensibil, cum numai Dumnezeul tuturor lucrurilor stie. Dupa cum focul exista deodata cu lumina din el si nu este mai intai focul si pe urma lumina, ci deodata; si dupa cum lumina se naste totdeauna din foc si este totdeauna in el fara sa se desparta deloc de el, tot astfel si Fiul se naste din Tatal, fara sa se desparta deloc de El, ci este pururea cu El. Dar cu toate ca lumina se naste in chip nedespartit din foc si ramane totdeauna cu el, totusi nu are o ipostas proprie deosebita de ipostas focului, deoarece lumina este o calitate naturala a focului. Fiul, Unul-Nascut al lui Dumnezeu, insa, desi este nascut din Tatal in chip nedespartit si neindepartat si ramane pururea cu El, totusi are o ipostasa proprie deosebita de ipostasa Tatalui. [...] Daca spunem ca Tatal este principiul Fiului si mai mare decat Fiul, nu sustinem ca El precede pe Fiul in timp sau in fire, caci prin El a facut veacurile. Si intru nimic altceva nu se deosebeste decat numai in ceea ce priveste cauza, adica Fiul a fost nascut din Tatal si nu Tatal din Fiul, si ca Tatal, in chip natural, este cauza Fiului dupa cum spunem ca nu provine focul din lumina, ci mai degraba lumina din foc. Prin urmare, cand auzim ca Tatal este principiul Fiului si mai mare decat Fiul sa intelegem aceasta cu privire la cauza. si dupa cum spunem ca focul lumineaza prin lumina care iese din el, si nu sustinem ca lumina din el este un organ slujitor al focului, ci mai degraba o putere naturala, tot astfel spunem ca toate cate le face Tatal le face prin Fiul Sau Unul-Nascut, nu ca printr-un organ slujitor, ci prin o putere naturala si enipostatica. si dupa cum spunem ca focul lumineaza si iarasi spunem ca lumina focului lumineaza, tot astfel "toate cate face Tatal, de asemenea face si Fiul"[13]. Dar lumina nu are o ipostasa proprie deosebita de ipostasa focului. Fiul, insa, este o ipostasa desavarsita, nedespartita de ipostasa Tatalui, dupa cum am aratat mai sus. Este cu neputinta sa se gaseasca in lume o imagine care sa exemplifice in ea insasi in chip exact modul de existenta al Sfintei Treimi. Caci cum este cu putinta ca ceea ce este facut, compus, stricacios, schimbator, circumscris, care are forma si este coruptibil, sa arate in chip clar fiinta dumnezeiasca cea mai presus de fiinta si libera de toate acestea?”[14].

Eugen Gantolea

[1] Idem, Cartea I-a, cap 4.
[2] Idem, Cartea I-a, cap 10.
[3] Idem, Cartea I-a, cap 8.
[4] Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I-a, cap 2.
[5] Idem, Cartea I-a, cap 8.
[6] Idem, Cartea a III-a, cap 5.
[7] Ioan 10,30
[8] Ioan 5,19.
[9] Coloseni 2,9.
[10] II Petru 1,4.
[11] Idem, Cartea a III-a, cap 6.
[12] Coloseni 2,9.
[13] Ioan 5,19.
[14] Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I, cap 8.

Despre autor

Eugen Gantolea Eugen Gantolea

Colaborator
15 articole postate
Publica din 14 Iunie 2010

10 Iulie 2012

Vizualizari: 6220

Voteaza:

Dumnezeu, Sfanta Treime, o singura fire, in trei ipostasuri 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE