In zilele noastre un mod foarte bun de raspandire a unor idei, concepte sau curente este reprezentat de calea mass-media. Cu alte cuvinte, destul de multa lume se lasa usor influentata de ideile pe care mass-media le livreaza pe cale video, audio sau pe calea textului. Probabil ca ereziile existente in cartea Codul lui Da Vinci nu ar fi avut un impact atat de puternic asupra oamenilor fara reclama facuta pe calea presei.

De aceea, multi oameni s-au trezit in postura de a tagadui invataturile Bisericii cu privire la viata Mantuitorului Iisus Hristos si de a imbratisa adevarul livrat de autorul acestei carti. Exista destui cititori ale caror convingeri referitoare la adevarata identitate a lui Iisus Hristos au fost puternic cutremurate in urma citirii acestei carți. Seismul produs in sufletul multor oameni se datoreaza și faptului ca autorul romanului afirma ca materialul folosit im scrierea operei este autentic. Astfel in cadrul unui interviu prezentat in emisiunea The Today Show la NBC, Brown ar fi pledat in sprijinul autenticitatii materialului folosit:

„MATT LAUER: Cat din aceasta carte se bazeaza pe realitate, referindu-ne la lucrurile care s-au intamplat aievea? DAN BROWN: Absolut tot. Evident, Robert Langdon tine de fictiune, insa toate picturile, arhitectura, ritualurile si societatile secrete - toate acestea sunt realitati istorice.”

Dan Brown creaza in opera sa o istorie denaturata pe care mai apoi sa o foloseasca ca argument impotriva creștinismului. Referitor la Sinodul de la Niceea din anul 325 autorul afirma ca imparatul Constantin cel Mare a folosit sinodul pentru a-și indeplini scopurile politice. Astfel el i-ar fi forțat pe creștini sa-L recunoasca pe Iisus Hristos ca fiind mai mult de natura divina decat ființa umana, iar ca pana la momentul conciliului Niceean credincioșii l-ar fi vazut pe Mantuitor ca pe un simplu profet. Tot acum ar fi fost scrisa și Biblia pe care o cunoaștem acum, la dorința imparatului Constantin, o Biblie care limiteaza femeia și da putere exagerata barbatului:

" - Credeam ca imparatul Constantin era crestin, spuse Sophie.
- Nicidecum, comenta Teabing cu dispret. A fost pagan toata viata lui si a fost botezat pe patul de moarte, cand era prea slabit ca sa protesteze. La trei secole dupa crucificarea lui Iisus Christos, adeptii lui Iisus s-au inmultit exponential. Crestinii si paganii au inceput sa se razboiasca, iar conflictul a luat asemenea proportii incat ameninta sa scindeze Roma. Constantin a decis ca trebuia sa actioneze. In anul 325 A.D., el a hotarat sa unifice Roma printr-o singura religie, crestinismul.
Sophie era uimita.
- De ce ar alege un imparat pagan crestinismul ca religie oficiala?
Teabing chicoti.
- Imparatul Constantin era un foarte bun om de afaceri. El a inteles ca crestinismul avea succes si pur si simplu a pariat pe calul castigator."

Exista un sambure de adevar in ceea ce privește acest pasaj. Exista voci care spun despre imparatul Constantin ca s-ar fi creștinat destul de tarziu, iar in ceea ce privește lupta dintre pagani și creștini, ea a existat cu certitudine. Insa nu a fost o lupta ca intre doua țari sau intre doua parți egale. Paganii ii persecutau pe creștini, iar aceștia raspundeau nu prin forța sau prin violența cum se procedeaza intr-un razboi propriu-zis, ci raspundeau prin rabdare, prin rugaciuni catre Dumnezeu, prin puterea exemplului. Exista atatea exemple de oameni care au murit chinuiți și au devenit martiri.

Cand se refera la episcopii adunați la Sinodul de la Niceea, Brown ii numește vatican sau biserica romano-catolica. O mare greșeala savarșita de acesta, caci dupa cum bine se știe biserica romano-catolica incepe sa se sedimenteze mai tarziu pentru ca abia in 1054 sa devina ceea ce astazi numim noi romano-catolicitate.

Nici macar idea conform careia episcopii adunați la Niceea ar fi introdus invațaturi noi nu este plauzibila. Sinodul de la Niceea a sistematizat invațatura creștina tocmai pentru a arata ereticilor precum Arie adevarata cale cea dreapta. Evangheliile erau destul de raspandite inca inainte de 325, sau carțile sfinților apostoli. Toate acestea existau deja și nu au fost alcatuite de cei prezenți la Sinodul de la Niceea. De altfel se știe episodul din jurul anului 140 in care un anume Marcion a declarat ca Dumnezeul prezent in vechiul testament nu este același cu Dumnezeul din noul testamet. Parinții bisericești au fost puși in situația de a combate aceasta invațatura greșita. Astfel se poate ca inca din secolul al II-lea sa se inceapa o sistematizare a invațaturilor creștine, tocmai pentru a combate ereziile.

Tot inainte de Sinodul Niceean din 325, in jurul anului 190 a mai avut loc nașterea unei alte erezii, a lui Montanus. Acesta pretindea ca Dumnezeu i-a descoperit ca lumea va avea un sfarșit intr-un viitor apropiat, iar pentru aceasta descoperire Montanus a inceput sa doreasca autoritate. Parinții bisericești s-au reunit din nou pentru a combate și aceasta erezie și au alcatuit Canonul Muratorii care este extrem de asemanator cu Noul Testament din zilele noastre. El conține insa și doua lucrari apocrife: Apocalipsa lui Petru și Ințelepciunea lui Solomon.

In ceea ce privește dumnezeirea Domnului Iisus Hristos, Brown se pare ca adopta poziția ereticlui Arie și anume ca Iisus nu putea poseda dumnezeirea Tatalui cum ar trebui sa reiasa din versetul: Tatal este mai mare decat Mine (Ioan 14, 28). In realitate primii creștini se inchinau lui Iisus ca unui Dumnezeu adevarat. Un exemplu il constitue cononul Sfantului Irineu din secolul al doilea care se inspira din 1 Corinteni 8, 6 : Totuși, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatal, din care sunt toate și noi intru El; și un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate și noi prin El. Termenul Domn folosit aici se traduce in greaca prin Kyrios. Grecii folosind acest termen doreau sa exprime divinitatea. In Biblia Septuaginta, traducerea greaca a Vechiului Testament, acest cuvant desemneaza de multe ori evreiescul "Yahwe", numele cel sfant al lui Dumnezeu. Romanii il foloseau și ei cu referire la divinitatea Cezarului lor, iar in primul secol, autorul evreu Iosif (Josephus) ne relateaza ca evreii refuzau sa foloseasca acest cuvant pentru Cezarul Romei dintr-un motiv foarte simplu: numai Dumnezeu era Kyrios (Domnul). Dar pentru ca despre Biblie se afirma ca ar fi fost masluita se poate aduce ca dovada o alta opera timpurie, și anume Didahia, in care cuvantul Domn apare tot cu sensul de Kyrios .

O alta dovada a divinitații lui Iisus Hristos este constituita de numeroasele versete biblice in care Iisus se numește pe sine ca fiind Dumnezeu adevarat precum Tatal. Spre exemplu intr-o discuție cu Filip Mantuitorul afirma: De atata timp sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal. Cum dar zici tu sa vi-L arat pe Tatal? (Ioan 14, 9)

Creștinii credeau inca din vechi timpuri in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh, ca fiind o Treime Sfinta dupa cum marturisește Mintuitorul in Evanghelia dupa Matei cind da porunca de a boteza, El se pune totodata pe Sine la egalitate cu Tatal și cu Duhul Sfant: "Drept aceea, mergeți și invațați toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui și al Fiului și al Sfantului Duh" (Matei 28, 19)

Unul dintre cele mai șocante subiecte promovate in carte este acela conform caruia Iisus Hristos ar fi fost casatorit cu Maria Magdalena.

„Sophie se apropie si mai mult de imagine. Femeia asezata in dreapta lui Iisus era tanara si avea o expresie cucernica: o infatisare nevinovata si retinuta, par roscat, iar mainile ii erau impreunate. Aceasta este femeia care ar putea distruge Biserica?"
- Cine e? intreba ea cu glas tare.
- Aceasta, draga mea, este Maria Magdalena!
- Pacatoasa, femeia usoara din Biblie?”

Despre Iisus Hristos se știe ca este Dumnezeu intrupat cu scopul de a oferii intregi lumi mantuirea. Intregul vechi testament conține prorociri referitoare la nașterea Mantuitorului, la rostul Sau pe pamant, la chinurile Sale, la viața Sa ca om, dar nu exista nici o prorocire care sa ateste cum ca Iisus Hristos intrupandu-Se va fi și casatorit. El Insuși iși cunoștea calea pe care o va urma in viața aceasta, știa ca va muri, știa ca va invia, iar dupa inviere se va inalța la Tatal și nu se va intoarce la o presupusa familie.

La evrei varsta maturitații era considerata varsta de 30 de ani. Ori Iisus Hristos cand a implinit aceasta varsta nu a cautat sa-Și intemeieze o familie, ci a inceput sa propovaduiasca Cuvantul Adevarului și astfel sa intemeieze marea familie a creștinatații. In plus, El fiind Dumnezeu nu avea nevoie sa se casatoreasca caci era perfect, știut fiind faptul ca oamenii se casatoresc pentru a se sprijini unul pe altul, pentru a se completa in calea spre mantuire.

In carte se mai regasește ideea ca Biserica a suprimat socitatea matriarhala, iar paganismul a fost cel care le-a afirmat din totdeauna pe femei. Brown scrie: „Confreria crede ca Imparatul Constantin cel Mare si succesorii sai au convertit omenirea de la organizarea matriarhala la crestinismul patriarhal, prin intermediul unei propagande care devaloriza sacrul feminin și elimina pentru totdeauna divinitatea feminina din religia moderna. ". Steven Goldberg, seful Catedrei de Sociologie din cadrul Colegiului Municipal, Universitatea Municipala New York il combate pe acesta prin urmatoarea afirmație : Teoriile care avanseaza ipoteza unei forme matriarhale deorganizare a societatii intr-o „perioada timpurie a istoriei" au avut un oarecare sens, chiar daca acesta era neclar, pana cand s-a constatat ca descoperirile din ultimii 50 de ani nu au reusit sa aduca nici cea mai mica dovada a existentei unor astfel de societati matriarhale, demonstrand incapacitatea tuturor acestor teorii de a rezista la proba confruntarii cu realitatea.

Marea majoritate a populației care citește astfel de romane precum Codul lui Da Vinci nu dispune de suficiente noțiuni pentru a delimita ficțiunea de realitate istorica. Asemenea idei bazate mai mult pe speculații și pe jocuri psihologice vin sa il puna pe omul de rand sa aleaga intre doua cai, cea știuta pana atunci și promovata de biserica și cea propusa inovatoare. Pericolul ca individul sa se piarda de trupul lui Hristos este iminent.

Unele erezii nu au incetat sa existe, și daca in zilele noastre nu mai dau naștere la secte, totuși apar sub alte forme precum a best-seller-urilor. Nici nu este nevoie de formarea unei noi secte avand in vedere tendința societații in zilele noastre de a crede intr-un dumnezeu identificat nu universul sau natura, un dumnezeu ce se hranește din conștiinșele tuturor oamenilor.

Bibliografie

• Santa Scriptura; IBMBOR, București, 2006;
• Garlow, James; Jones, Peter; trad. Horvath, Anton; trad. Dorian, Dumitru; Codul spart al lui Da Vinci; Ed. Agua Forte; Cluj-Napoca, 2005 editia a V-a, revizuita;
• Mateciuc, Bogdan; Codul lui Da Vinci spart;
• www.scribd.com
• Brown, Dan; Codul lui Da Vinci
• Ehrman, Bart; Adevar și ficțiune in Codul lui Da Vinci; 2004

Sergiu Dema

• Adevar si minciuna in Codul lui Da Vinci
  Publicat in : Editoriale
• Osemintele lui Iisus sau mormantul lui Hristos?
  Publicat in : Dogma