Orice lucru trebuie sa porneasca de la miez! - Paul Gherasim

Orice lucru trebuie sa porneasca de la miez! - Paul Gherasim Mareste imaginea.

Costion Nicolescu: Exista anumite locuri cu o semnificatie deosebita. De ce credeti ca biserica Sfantul Gheorghe Nou ar fi pentru noi locul cel mai important?

Paul Gherasim: Sa pornim de la ceea ce este; nu ramane decat doar sa descoperim si sa recunoastem. Mai intai este acolo o biserica. Orice trecator stie ca acolo este Piata Sfantul Gheorghe si ca piata e legata de numele bisericii care are drept hram pe Sfantu Gheorghe. Mai este inca ceva de care nu stiu decat o parte din oameni. Acolo, in curtea bisericii, este marcat un loc ce reprezinta kilometrul zero al Capitalei. Fiind kilometrul zero al Capitalei, inseamna ca este si kilometrul zero al tarii - de acolo pomina masoara distantele in kilometri spre toate marginile tarii.

- Oare cand s-a stabilit kilometrul zero, s-a avut in vedere aceasta, sau a fost o lucrare tainica a lui Dumnezeu?

- Iata, la aceasta nu pot sa raspund. Sa ne spuna istoricii care stiu cum s-a marcat acest loc. Mai este inca ceva tulburator, ceva ce multi oameni nu stiu. Este un mormant despre care se credea ca este gol si la un moment dat s-a aflat ca este mormantul lui Brancoveanu. lata ce spune istoricul Nicolae lorga: „La sarbatoarea sfintirii au luat parte, pe langa mai-marii si boierii tarii un numar destul de apreciabil de patriarhi si inalti demnitari ai rasaritului crestin, printre care: Chrisant, patriarhul Ierusalimului, Dionisie al Tarnavei, Axentie al Sofiei... Inchinata Sfantului Mormant, biserica a fost, pana in vremea secularizarii averilor manastiresti, centrul administrativ al tuturor averilor Sfantului Mormant aflatoare in tara... Aceasta candela este aprinsa deasupra locului unde repauzeaza osemintele fericitului principe Constantin Brancoveanu Basarab". Aceasta candela nu se mai afla in biserica, ci in muzeu.

- Credeti ca ar trebui adusa inapoi candela originara?

- Eu cred ca da, hotarat ca da! Asadar, acolo este mormantul ctitorului acestei biserici. Brancoveanu isi pregatise mormantul la Hurezi. Manastirea Hurezi reprezinta stilul brancovenesc, un apogeu al arhitecturii din Tara Romaneasca. Intreg ansamblul este o sinteza a acestei arhitecturi. Anume, acolo se contopeste arhitectura culta, religioasa cu arhitectura taraneasca, trecuta prin intelegerea data ei de catre oameni cultivati care, pornind de la casa taraneasca, au ajuns sa construiasca palate. Intai cule, apoi si palate. Din aceasta sinteza a rezultat ansamblul unitar al manastirii Hurezi. Brancoveanu a urmarit ca acolo sa-i fie mormantul, dupa cum Stefan cel Mare si Sfant alesese Putna. Stefan cel Mare a ajuns la Putna, Brancoveanu nu a mai ajuns la Hurezi. In mormantul ramas gol, la Bucuresti, la kilometrul zero, unde este centrul Capitalei si al tarii, se odihneste Brancoveanu. Acest lucru semnificativ, mistic, nu este oare o lucrare tainica, de luminare a nevointei?

- Deci, ar trebui sa ajungem sa ne raportam spiritual la sfintenia care este in acea biserica.

- Locul acesta este sfintit de un martir unic nu numai la noi, dar in intreaga istorie. N-ar fi oare potrivit sa cunoasca si altii cine a fost acest martir, sa ne cunoasca pe noi si noi, prin jertfa lui, sa ne cunoastem, in fapt, pe noi insine? Ne plangem ca altii nu stiu mare lucru despre istoria acestui popor. Dar ce sa spunem cand noi nu stim, de fapt, cine este acest mare martir, aproape unic in istorie, care acum este si canonizat. Lumea trece doar prin fata bisericii; oamenii stiu numai ca biserica are hramul Sfantul Gheorghe, ca piata se cheama Sfantul Gheorghe si... cam atat. S-a inceput totusi ceva. De cateva saptamani, vinerea seara se face slujba miezonopticii. Este initiativa tinerilor. Ce lucru minunat ca acesti tineri fac asta, ei, ai caror parinti nu se stie cat le-or fi vorbit despre credinta pe care a avut-o si pentru care s-a jertfit Brancoveanu. Scoala a fost lipsita de invatatura Bisericii noastre si totusi tocmai ei sunt aceia care au simtit nevoia sa se adune in rugaciune in aceasta biserica, la mormantul lui Brancoveanu, care acum este canonizat sfant. Este bine sa mai stim cu totii ca acolo este si mana Sfantului Ierarh Nicolae. Foarte putini oameni, chiar dintre cei care au mers si in trecut la aceasta biserica, stiu ca este acolo mana Sfantului Ierarh Nicolae. Majoritatea oamenilor din Bucuresti si din tara nu stiu. Chipul acestui mare ierarh al Bisericii noastre, Sfantul Nicolae, se afla, poate, pe cele mai multe icoane din tara. Chipul Sfantul Nicolae il poti gasi in icoanele pe sticla si pe lemn din toata Transilvania.

- Este paradoxal cum, existand o atat de mare evlavie la noi si in toata lumea pentru Sfantul Nicolae si cum avand aici mana lui, totusi nu s-a creat un pelerinaj sau o cercetare a bisericii pe masura, cum, poate, s-ar fi petrecut in alte parti?

- Numai pentru asta, pentru mana Sfantul Nicolae, si ar fi fost un motiv suficient. Normal, daca lumea ar sti, cu evlavia pe care o are... Este o mana din icoanele pe care oamenii le au in casa. lata ca aceasta mana este acolo, binecuvanteaza mormantul acestui martir si, totodata, pe noi toti.

- Incep sa inteleg de ce spuneti ca ar fi bine sa se faca acolo manastire!

- Hotarat, asa ar trebui! Este un loc care impune rugaciune permanenta; daca la Putna este manastire, hotarat ca si aici este loc de manastire. Biserica noastra romana sa se hotarasca la acest lucru. Acum nu exista nici macar clopot care sa anunte lumea ca acolo este o biserica, nici toaca. Cum s-ar schimba totul prin calugarii care vor vietui aici.

- In mijlocul tarii? Ar fi frumos!

- La inceput au fost case egumenesti, a fost si un han acolo.

- Poate s-ar asana toata zona aceea, care, din pacate, este destul de degradata.

- Bineinteles! De fapt, acum centrul vechi al orasului Bucuresti este locul cel mai neglijat, cel mai parasit, a ajuns cel mai murdar loc. Daca ar fi pus in valoare ceea ce este acolo, ar fi un lucru care ne-ar mira pe toti, descoperind ce incarcatura de istorie si de valoare exista in acest oras pustiit. Atata timp cat oamenii nu l-au redescoperit pe Brancoveanu si locul acesta, au facut ce au facut si fac ceea ce fac. Oamenii sunt cu mintea in afara, sunt in risipa, mintea si simtirea, toate sunt in risipire. Deci, acesta ar deveni semnul adunarii, redescoperirea lui Brancoveanu si transformarea bisericii Sfantul Gheorghe in manastire, in centrul spiritual al intregii tari.

Bine, dar aceste exemple de unde sa porneasca? Ele trebuie sa plece de undeva! Un cuvant, un indemn, de unde trebuie sa vina? Cine sa faca asta? Sigur, oamenii astazi vorbesc mult. Vorbesc despre istorie, despre importanta atator lucruri care, impreuna, ar imbunatati conditia intregii tari si a poporului. Dar nu au in vedere, in primul rand, miezul. Orice lucru trebuie sa porneasca de la miez! Pornind de la coaja, nu iese nimic. Vorbim despre portiuni dintr-o coaja, dar nu avem in vedere miezul. Daca nu pornim de la samanta care sa incolteasca inlauntrul fiintei si sa dea rod in afara, degeaba vorbim. Trebuie sa ne gandim ca viata este asezata pe o temelie solida, pe caresa o cunoastem, sa vedem stalpii pe care se aseaza in orice lucrare adevarata.

- Sa facem, deci, acest kilometru zero si un punct central pentru spiritualitatea noastra?

- El este viu, dar nu-i viu in noi.

- Sa-I facem viu prin participare, prin prezenta, prin constiinta treaza?

- Locul acela este in asteptare. Noi socotim ca este un loc care tace, este un local tacerii, dar de fapt el tace in noi, tace in inimile noastre. El nu si-a regasit locul in inimile noastre pentru ca nici noi nu ne regasim inca in acel loc. El este viu, dar nu-i viu in noi. Sa-I intelegem dar ca pe un loc sfintit al asteptarii.

- Fiecare trece pe acolo si cum are timp pentru atatea lucruri, n-ar putea oare intra putin in acel loc sa-l umple si sa se umple?

- Dam slava lui Dumnezeu, Treimii Sfinte! Acolo este loc de rugaciune. Au inceput acesti tineri, dar ca acest loc sa fie de rugaciune permanenta, s-ar potrivi ca pe el sa fie o manastire, loan Alexandru si cu mine mergeam acolo inainte de cutremurul din 1977 sa vedem in ce conditii se gasea biserica, dupa ce incepuse restaurarea. O amenintare plana asupra tuturor bise¬ricilor si restaurarea a fost oprita. Apoi a inceput si demolarea bisericilor. Restaurarea fiind oprita, biserica arata ca o ruina, era descoperita. Restaurarea cerea indepartarea a tot ceea ce era adaugat, pentru ca ea nu mai avea infatisarea ei initiala. Cand a venit cutremurul si lumea era tulburata de urmarile lui, biserica era privita de trecatori in aceasta stare de ruina si ei considerau ca este asa ca urmare a cutremurului. insa cei stapaniti de duhul ideologiei anticrestine, care pusesera gand rau Bisericii lui Hristos, urmareau demolarea ei, era pe lista lor. Vorbeam cu loan Alexandru si ne spuneam ca daca aceasta biserica va fi demolata, acesta este un semn rau pentru tara asta, pentru noi. Daca va ramane, indiferent ca vedeam ca incepusera sa fie demolate atatea biserici, acesta este, ne spuneam noi - cautand un semn dumnezeiesc - un semn bun al nadejdii. Si noi credem mai departe ca este un semn bun, dar uite ca nu a venit inca momentul sa ne bucuram deplin, cu toate ca acolo este mormantul lui Brancoveanu, care este acum canonizat de Biserica. Si inca se asteapta. Deocamdata inceputul cel bun il constituie aceste seri de vineri, cand vin tinerii la slujba miezonopticii. Vin la opt seara, ca sa nu fie prea tarziu si sa poata ajunge apoi acasa.

- Aceste slujbe vor deveni o traditie?

- Gandul sa ne fie ca acolo va fi o manastire. Daca s-ar anunta ca in centrul tarii s-ar face o manastire, biserica Sfantul Gheorghe Nou ar concentra constiinta intregii tari si sunt sigur ca s-ar aduna cele necesare cu ajutorul lui Dumnezeu. Sunt multe lucruri de facut, dar plecand de aici, de la Sfantul Gheorghe-Nou, care este miezul. Apoi ar mai fi refacerea Manastirii Vacaresti.

- In ce sens?

- Refacerea aceleiasi biserici pe locul initial, indiferent ca acum conditiile sunt schimbate. Si biserica Mihai Voda sa fie readusa la locul ei.

- Locurile isi au viata lor si, la un moment dat, din diferite motive, ele pot sa moara. Ele nu pot fi eterne in aceasta lume. Asa si cu aceste locuri sfinte. Daca s-ar reface, ar fi doar niste copii. Daca arde un Vermeer, de exemplu, il poti reface?

- Nu-i acelasi lucru. Aici nu este vorba de un obiect in sine, care are valoare necontestata. Aici este vorba de un loc sfintit pe care daca l-ai parasit, ce te faci? Te urci intr-o naveta si te duci pe alta planeta? Ce s-ar intampla daca tot pamantul lasat omului in stapanire de catre Creator ar fi cuprins de pustiire?

- Vorbind de semn bun sau rau, pentru ca aveti o privire cu o deschidere duhovniceasca si ati petrecut in biserica atatia ani, care credeti ca ar fi starea Bisericii noastre astazi?

- Pe noi, cei de-o varsta mai inaintata, ne bucura nespus prezenta tinerilor in biserici.

- Sunt mai multi ca altadata?

- Nu-i vorba numai de mai multi. Ei pot fi vazuti in cele mai multe biserici din Bucuresti. Sunt in biserica Sfantul Gheorghe Nou vineri seara la rugaciune; multi nu stiu despre aceste seri. Astazi in biserici sunt mai multi tineri decat erau in trecut, si asta spune foarte mult. Cat de repede s-au apropiat de Biserica tocmai acesti tineri care n-au fost catehizati! Cat de seriosi sunt! Pot spune ca n-am cunoscut in tineretea mea tineri ca acestia de acum. Nu-i vorba de numar. Cand vorbesti despre o flacara nu vorbesti despre marimea ei, ci despre puterea ei de ardere. Mai importanta este o lumanare de ceara curata care arde ca o jertfa, decat un foc de paie. De fapt, credinta nu se refera la cantitate, ci la calitate.

- Acestia sunt in primul rand tinerii de la Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi din Romania?

- Da, ei sunt. Sunt multi de la Matematica, Fizica, Medicina. Lucru cu semnificatie mai adanca. Raspunsul privitor la faptul ca vin ei si nu ceilalti, de la Litere, Filosofie, poate fi cautat in ceea ce s-a petrecut in invatamant. in facultatile umaniste profesorii erau mai indoctrinati cu ideologie straina de natura Bisericii.

- Asistam, se pare, la o intarire a vietii de parohie?

- Exista o lucrare la biserica Universitatii (fosta biserica rusa), la Sfantul Gheorghe Vechi, la Stavropoleos, la Doamnei, la Sapientei... datorita unor preoti si credinciosi. Unde o flacara se aprinde si arde, oamenii se aduna, cauta sa se regaseasca in ceva ce le lipseste. E mai mult decat a intra intr-o biserica grabit si a sta putin pentru a aprinde lumanari si a da un pomelnic. Ei, tinerii, stau la Liturghie de la un capat la altul, merg la Vecernie, la Utrenie. Este altceva.

- Unii considera ca ar trebui modificate, scurtate slujbele ortodoxe.

- Privitor la traditia slujbelor in Biserica Ortodoxa, nu cred ca trebuie schimbat nimic. Dar nu eu sunt cel mai indreptatit sa spun acest lucru, lata, acesti tineri, care au initiat aceste slujbe ale miezonopticii, vin si stau de la inceput pana la sfarsit. Vin, de asemenea, duminica dimineata la Utrenie. Acesti tineri sunt mai pregatiti pentru viata de maine. Dumnezeu Cuvantul le este calea.

Interviu cu Paul Gherasim – Bucuresti, aprilie 1993
Costion Nicolescu
 

25 Iulie 2012

Vizualizari: 3179

Voteaza:

Orice lucru trebuie sa porneasca de la miez! - Paul Gherasim 5.00 / 5 din 1 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • maria bPostat la 2013-03-15 02:25

    extraordinar!!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE